.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Oraș Babadag | Comuna: Județul Tulcea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cimitirul armenesc | Anul: 2023

Raport PDF simplificat.
Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Babadag, jud. Tulcea, Punct: Cimitirul armenesc
Raport ID:
7179
Anul cercetarii:
2023
Perioade:
Protoistorie; Antichitate; Perioada modernă;
Epoci:
La Tène; Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca modernă;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare deschisă; Necropolă; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 159669.19 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Oraș Babadag
Localitate:
Babadag
Punct:
Cimitirul Armenesc
Localizare:
| 159669.19 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică preventivă
Lista Ilustrațiilor - 1
Fig. 1. Cimitirul armenesc și zona de protecție a acestuia pe planul orașului Babadag; resturi de monumente funerare.  
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Paraschiv Dorel participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Raport:
Comunitatea armeană din Babadag este atestată din primii ani ai secolului al XVI-lea. În anul 1672 Mardiros din Caffa a vizitat zona; acesta a scris o satiră la adresa fruntașilor armeni din oraș. În 1763 Simon Erevanți, Catolicos al Bisericii Apostolice Armene, descrie coloniile armene din Rumelia, menționând localitățile Cetatea Albă, Chilia, Ismail, Babadag și Tulcea. Informații despre armenii din Babadag avem și din scrisoarea lui W. Chrzonowski, trimisă din Aidos în anul 1780, acesta descriind situația din 1773 (din timpul războiului ruso-turc din 1768-1774): „De la Măcin am mers cale de câteva ceasuri până în oraşul Babadag, unde ruinele sale arată grozave urme ale ultimului război, căci găsii o mie şi câteva sute de case cu totul ruinate şi părăsite de proprietarii lor fugiţi în Rumelia sau alte provincii. Acum nu se mai află aici decât câteva zeci de case locuite de armeni, pe când mai înainte oraşul avea 15000 de locuitori”. Într-un document redactat la Ecimiazdin în 1784 este relatată moartea prelatului Stepanos  al Rumeliei și desemnarea arhimandritului Krikor pentru a păstori armenii din această zonă, fiind menționate localitățile Constanța, Chilia, Ismail, Isaccea, Silistra, Bazargic, Babadag. Minas Pajichianț, preot și cronicar armean, trecând în 1803 prin oraș, a găsit aici 40 de case armenești. Din statistica lui Bieloțercovici din 1878 aflăm că în Babadag erau 170 de familii de bulgari, 50 de români, 44 de armeni, 27 de evrei și 15 de țigani. După alipirea Dobrogei la statul român numărul armenilor crește, inclusiv în Babadag. Astfel, după Gr. Dănescu orașul avea, la sfârșitul sec. XIX, 219 armeni, toți gregorieni (din 3101 locuitori). La începutul secolului următor, M.D. Ionescu menționează 236 armeni, numărul total al locuitorilor fiind de 3345. Cei mai mulți dintre aceștia erau comercianți și viticultori; în perioada otomană, unii se ocupaseră cu apicultura și cultivarea tutunului. După genocidul din timpul Primului Război Mondial peste 10.000 de armeni au găsit adăpost în România, intrând prin portul Constanța. Unii dintre aceștia s-au stabilit la Babadag, însă, paradoxal, conform recensământului din 1930, dintr-o populație de 4626 locuitori, doar 66 erau armeni; nu știm dacă apatrizii (beneficiari ai pașaportului Nansen) au fost recenzați. După Al Doilea Război Mondial mulți armeni au emigrat în R.S.S. Armeană (începând cu anul 1945) sau în Occident, în special în Statele Unite (după 1960); cei rămași au fost, în mare parte, asimilați. La ultimul recensământ (2022) se mai aflau în Babadag doar trei armeni. Biserica armeano-gregoriană din localitate este atestată din 1649, fiind situată în zona de SE a orașului. Câteva decenii mai târziu, aceasta deținea o biblie – manuscris (harjsnavurk), realizată în 1675 la Istanbul; la începutul secolului trecut, aceasta se găsea la biserica armeană din Kiev. În 1760 aici au fost aduse odoarele bisericii din Constanța, care fusese părăsită. La începutul sec. XIX Minas Pajichianț menționează o biserică veche din piatră, cu hramul Varaka Surp Chaci (Înălțarea Sfintei Cruci). Biserica a ars în anul 1823 și a fost reconstruită în 1828-1829, printr-un firman al sultanului Mahmud al II-lea. În septembrie 1891 edificiul de cult a ars din nou cu tot ce se afla în interior. În luna următoare, Garabed Agopian, epitropul comunității, a intervenit pe lângă episcopul Kevok Erețian din Istanbul, care se afla în vizită la Galați, pentru a se deplasa și la Babadag ca să-i îndemne pe enoriași să-și construiască biserica din nou, din cotizațiile stabilite după starea fiecăruia și in donații benevole. Prin stăruința unui comitet format din Garabed Agopian, Takor Melidonian și Bohos Mardirosian s-au adunat bani de la coreligionari din toată țara. Pe 13 iulie 1897 s-a pus piatra de temelie a Bisericii Sfânta Maria; aceasta a fost terminată în 1899. Constucția, cu o turlă era realizată din piatră și cărămidă, fiind acoperită cu olane. La limita dinte secolele al XIX-lea și al XX-lea sunt menționați preotul Apraham Torosian și epitropul Ovanes Tomazian. După 1960, fiind deteriorată puternic, biserica a fost demolată treptat. La începutul anilor ’90 ai secolului trecut se mai puteau observa fundațiile edificiului, apoi a fost construită o casă pe locul respectiv. Începând cu anul 1861 la Babadag a funcționat o școală particulară cu limba de predare armeană. Școala, cu patru săli de clasă și un hol, se găsea în curtea bisericii. Aceasta a funcționat până în 1896, deoarece după 1878 numărul elevilor a scăzut continuu, mulți îndreptându-se spre școlile cu predare în limba română. Cimitirul comunității armene este situat în apropierea bisericii, la poalele dealului Koyun Baba. Nu avem date legate de începutul acestuia, dar, dacă biserica exista la mijlocul secolului al XVII-lea, putem presupune aceeași datare și pentru primele morminte, dacă nu chiar una anterioară. Cimitirul a funcționat până în jurul anului 1965, după care armenii au fost înhumați în cel ortodox. După această dată monumentele funerare au fost luate de localnici și folosite în construcții. În prezent se mai păstrează câteva resturi de monumente. În anii 2015-2016 am realizat Studiul istoric pentru Planul de urbanism general al orașului Babadag,  prilej cu care am făcut o fișă de sit și cimitirului, pentru a fi introdus în Lista Monumentelor Istorice și pentru a fi protejat de autoritățile locale, având în vedere faptul că puține personane mai știau de existența acestuia. După informațiile culese de la localnici, configurația terenului și prezența celor câteva resturi de monumente funerare, am delimitat cimitirul pe o suprafață de aproape 0,7 ha (zona de protecție având 3 ha). În final, am făcut următoarea remarcă: „Se impune delimitarea „fizică” în teren a siturilor Babadag 5 – cimitirul evreiesc și Babadag 22 – cimitirul armenesc şi interzicerea oricăror lucrări pe aceste suprafeţe. În cazul primului sit, se impun şi măsuri pentru protejarea stelelor funerare.” Prin „delimitarea fizică” înțelegem o minimă îngrădire și amplasarea siglei de Monument istoric. În octombrie 2023 am realizat o mică cercetare preventivă, prilejuită de un proiect pentru prevenirea inundațiilor în orașul Babadag, proiect realizat de Administrația Națională Apele Române. O conductă pentru preluarea apelor pluviale urma să traverseze zona de NV a necropolei (după marcajul nostru), deși proiectul putea fi modificat. Am trasat o secțiune pe traseul viitoarei investiții, cu lungimea de 69,5 m și lățimea de 1,8 m, orientată aproximativ est – vest. În zona centrală a secțiunii, la adâncimea de cca. 1,5 m, au fost descoperite scheletele (complete sau parțiale) a șapte indivizi. După starea de conservare a scheletelor și prezența părului și a resturilor de îmbrăcăminte și încălțăminte considerăm că indivizii respectivi au fost printre ultimii înhumați în necropola în discuție (în anii ’40-’60 ai secolului trecut). Osemintele au fost recuperate și predate reprezentanților Arhiepiscopiei de România a Bisericii Apostolice Armene și Uniunii Armenilor din România, acestea fiind reînhumate cu ceremonial religios. De asemenea, am propus celor două organizații îngrădirea locului (cel puțin a micii suprafețe pe care se observă resturile de monumente) și amplasarea unui memorial. Pe toată suprafața săpată, în stratul vegetal au fost descoperite câteva fragmente ceramice datate în secolele IV-III a.Chr. (de la amfore de Thassos și Heracleea, de la un castron și de la un vas lucrat la mână). Acestea atestă o locuire de perioadă elenistică în zonă, probabil la sud de punctul cercetat, spre dealul terasat pentru cultura viței de vie în perioada comunistă. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:

În partea de sud-est a orașului Babadag au fost descoperite șapte schelete contemporane. Scheletele aparțin ultimelor persoane îngropate în cimitirul armenesc. Alături de acestea, au fost găsite, în afara unor contexte, fragmente de ceramică elenistică.

Abstract [EN]:
In the south-eastern part of the Babadag city seven contemporary skeletons have been discovered. The skeletons belong to the last individuals buried in the Armenian cemetery. Together with this were found, outside some contexts, some Hellenistic ceramics fragments.
Bibliografie:
1. Chiselev, A. (2019). Dinamica tradițiilor de peste an (Tradiții emblematice ale etniilor din Dobrogea de Nord). Constanța: Editura Universității Ovidius.
2. Danesco, G. (1903). Dobrogea (La Doroudja). Étude de géographie physique et etnographie. București: Editura Academiei Române.
3. Dănescu, G. (1896). Dicționarul geografic, statistic și istoric al județului Tulcea. București: Editura Romănia.
4. Goilav, G. (1911). Biserici armene de prin Țările române (partea a II-a). Revista pentru Istorie, Arheologie și Filologie, 8, 457–466.
5. Ionescu, M. D. (1904). Dobrogea în pragul veacului al XX-lea. București: Editura Cartea Românească.
6. Lahovary, G. I., Brătianu, C. I., & Tocilescu, G. G. (1898). Marele dicționar geografic al României, vol. I. București: Editura Academiei Române.
7. Tavitian, S. (2002). Armenii dobrogeni în istoria și civilizația românilor (Ediția a II-a revăzută și adăugită). Constanța: Editura Tomis.
8. Vasiliu, I. (1996b). Ştiri istorice şi date arheologice referitoare la oraşul Babadag în evul mediu. Peuce, 12, 195–224.
9. ***. (1968-1983). Călători străini despre ţările române, vol. I-VIII. București: Editura Științifică.
10. Studiu istoric pentru Planul de urbanism general al UAT Babadag. (2016). Manuscris. Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion”, Tulcea.