Pietroasa Mică | Comuna: Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Gruiu Dării | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Pietroasa Mică, com. Pietroasele, jud. Buzău, Punct: Gruiu Dării
Raport ID:
7123
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului; La Tène;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Cetate;
Cod RAN:
| 48539.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Pietroasele
Localitate:
Pietroasa Mică
Punct:
Gruiu Dării
Localizare:
| 48539.01 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sîrbu | Valeriu | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Munteanu | Roxana | responsabil | Muzeul Judeţean Buzău |
| Garvăn | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Grigoraş | Laurenţiu | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
Raport:
Cercetările din acest an s-au desfășurat prioritar în interiorul incintei dacice, continuându-se totodată și investigarea sectorului de vest prin secțiuni de control. În sectorul intra muros am continuat săpăturile în suprafața S.28-31. O bună parte a campaniei a fost dedicată extinderii acestei suprafețe spre vest, prin redeschiderea a două secțiuni învecinate – S. 22 și S. 25. Acestea au fost săpate anterior anului 2012 până la cota 0,80/0,85 m (S. 22), respectiv 1,15/1,20 m (S. 25). În S. 22 ne aflăm stratigrafic la baza nivelului corespunzător sec. II-I a.Chr, în timp ce în S. 25 a fost atinsă partea superioară a depunerilor din epoca bronzului. Prin redeschiderea celor două secțiuni și demontarea martorilor stratigrafici care le separă de S. 28-31 am obținut o suprafață de lucru de 13 x 8,5 m. În campania din anul 2023 au fost cercetate 16 complexe din a doua epocă a fierului, din care 10 noi și 6 din campaniile anterioare. Cronologic, un complex se datează în sec. I p. Chr., 9 în secolele II-I a. Chr. și 6 în secolele IV-III a. Chr. Complexul din sec. I p. Chr. (Cpl. 338) a fost identificat odată cu redeschiderea și îndreptarea profilului de SE al S. 25, puternic afectat de eroziune în partea superioară. Complexul observat în profil, se prezintă sub forma unei mici alveolari la bază și a unui șir de pietre de calcar în partea superioară, care închid ca o calotă alveolarea. Din șirul de pietre face parte și o meta de la o râșniță din tuf vulcanic. Spre bază se aflau mai multe fragmente ceramice. Complexul are partea superioară la cota de -0,15 m, baza la -0,40 m și lungimea de 1 m. Cel mai probabil avem de a face cu o depunere de tip moviliță, complexe frecvente în nivelul de sec. I p. Chr. Complexele din sec. II-I a. Chr. sunt cele mai numeroase. Este vorba de 5 gropi, 3 vetre și resturile unei construcții incendiate. De departe cel mai interesant complex îl reprezintă Cpl. 273. Este vorba de o groapă circulară descoperită în anul 2018, în secțiunea 30, la cota de - 0,65 m, din umplutura căreia au fost recoltate de-a lungul timpului mai multe vase întregi sau întregibile. În această campanie cercetarea acestui complex a pornit de la cota de -1,50 m față de nivelul actual de călcare și s-a oprit la cota de -2,35 m, nefiind încă epuizat. Diametrul gropii la între adâncimile menționate era de 1,75 m, în timp ce la partea superioară nu depășise 1,30 m diametru. Între -1,50 și 1,90 m, umplutura consta dintr-un pământ gălbui, compact, ce conținea numeroși bolovani de calcar, unii de mari dimensiuni și foarte puține fragmente ceramice. Sub acest „capac” de bolovani au fost descoperite mai multe vase sparte pe loc: o cană modiolus cu figuri antropomorfe aplicate; un krater întreg, modelat la roată, decorat cu lini incizate drepte și vălurite, cu două apucători în formă de potcoavă, dispuse pe umăr; două borcane modelate la mană, întregibile; un castron cenușiu, modelat la roată și o ceașcă opaiț de mari dimensiuni, ambele parțial întregibile; Notăm de asemenea și descoperirea printre fragmentele ceramice și a unei oglinzi circulare din bronz. O situație arheologică importantă privind stratigrafia și complexele din perioada de început a așezării și cetății de la Gruiu Dării a fost documentată în secțiunea 22, redeschisă după mulți ani în care a rămas necercetată. Săpătura a fost reluată de la cota de cca -0,85 cm față de nivelul actual de călcare. Stratigrafic la această cotă ne aflăm spre baza stratului încadrat în sec. II-I a. Chr. La adâncimea de -0.95/1,00 m a fost identificat un strat gălbui-albicios, compact care conținea foarte mult calcar pisat sau bucăți mici de calcar. Acest strat a fost observat în toate secțiunile din zona fortificației și este cel mai probabil legat de amenajarea primei faze de fortificare. Pe măsură ce ne îndepărtăm de fortificație acest strat se subțiază și dispare. În S. 22 are o grosime de cca 10 cm și ocupă peste 2/3 din suprafața secțiunii. Pe acest strat, la un moment dat, a fost amenajată o vatră (complexul 234). Avea o forma aproximativ circulară, cu diametrul de 0,60 m, crusta fiind distrusă pe o treime din suprafață. Patul vetrei conținea câteva fragmente ceramice și pietre plate, crusta fiind groasă de 3 cm în zona centrală și de 1,5 cm spre margine. Sub acest strat, la cota de cca -1,05 m, s-a conturat o structură rectangulară incendiată marcată la NE și SE de două șanțuri care se îmbinau într-un unghi drept ce avea în colț o groapă de stâlp. Structura era vizibilă pe o suprafață de 4,20 x 4,00 m și intra în malul de SV. În interior pământul avea o consistență afânată de culoare cenușiu- roșcată, pigmentată cu cărbune, în care se aflau sute de bucăți mai mici și mai mari de lipitură arsă. Aproximativ în zona centrală a fost dezvelită o vatră de formă probabil rectangulară cu dimensiunile de 0,85 x 0,90 m. Materialul arheologic recoltat la curățarea acestuia din partea superioară, consta din fragmente de fructieră lucrată la mână, de culoare neagră lustruită, borcane cu butoni cilindrici, căni lucrate la mână și lustruite, câteva fragmente de amfore și foarte puține fragmente cenușii provenind de la vase lucrate la roată. Toate aceste materiale se pot încadra în a doua jumătate a sec. II a. Chr. – primele decenii ale sec. I a. Chr. fiind anterioare ridicării fortificației de la Gruiu Dării. Acest complex urmează a fi cercetat integral în campania următoare. Din sec. IV-III a. Chr. au fost cercetate 6 gropi, din care două au fost epuizate. Dintre acestea remarcăm complexele 332 și 333. Primul, de formă circulară, are diametrul de 0,70 m, iar cel de al doilea are o formă ovală cu dimensiunile de 0,90 x 0,70 m. Ambele gropi au umpluturi foarte afânate, de culoare brun-negricioase, cu mulți pigmenți de cărbune și numeroase boabe de cereale carbonizate. De asemenea, ele conțin numeroase fragmente de borcane și amfore thasiene parțial întregibile. Materialul arheologic din epoca fierului descoperit în campania din 2023 este bogat, predominând vasele ceramice. Pe lângă vasele întregi sau întregibile descoperite în complexele 273 și 322, sau parțial întregibile, din complexele 332 și 333, mai notăm și o serie de descoperiri cu valoare cronologică cum ar fi: o drahmă din Dyrrachium, prima descoperire de acest fel dintr-un sit dacic de la curbura Carpaților, un fragment de mărgică tubulară din sticlă decorată cu mască umană, un fragment de pafta din fier, precum și un mic fragment dintr-un bol de sticlă elenistic târziu. În ceea ce privește descoperirile preistorice din campania 2023, acestea sunt mai modeste, constând în resturi ale unor construcții și o instalație de foc. În limitele S. 28 identificasem din campania anterioară o posibilă construcție și o vatră, la adâncimi de -1,50-1,60 m. Vatra (Cpl. 328), având crusta relativ bine păstrată, a avut dimensiunile de 0,95 x 0,60 m. Amintim că a fost deranjată de o groapă getică (Cpl. 319), care a provocat o alunecare a straturilor pe direcția S-N. Structura de combustie a fost amenajată pe un pat de fragmente ceramice și nu pare să fi avut gardină. Crusta vetrei a avut o grosime de 4,5 cm; dedesubtul acesteia, stratul afectat de ardere în cursul utilizării acestei structuri are o grosime de 0,10-0,15 m. Instalația de foc face parte, cel mai probabil, dintr-o construcție care a lăsat o amprentă arheologică foarte slabă (Cpl. 331). Zona este bulversată de mai multe gropi din epoca fierului (Cpl. 319, 327, 330), iar existența unei construcții care să adăpostească vatra decurge mai curând din context. În limitele secțiunilor 28-29 s-a observat o suprafață cu pigmenți și pete de lipitură arsă și mici zone cu lipitură crudă. Cele mai consistente urme de ardere se găsesc în apropierea vetrei, iar în rest se prezintă sub forma unor pete difuze. Din distribuția acestor urme cu pigmentație negricioasă și cărămizie într-un perimetru relativ curat (lipsit de pietrele care abundă în restul stratului) am dedus existența aici a unei construcții rectangulare (de cca. 4,5 x 3,5 m), cu latura lungă pe un ax NV-SE. Vatra se găsea spre capătul de SE. Cea de-a doua construcție din epoca bronzului cercetată în cursul acestei campanii s-a aflat pe latura de NE a secțiunii 29, în apropierea limitei spre S. 31. Am identificat aici o parte dintr-o construcție distrusă de foc, ce se prezenta sub forma unei aglomerări de materiale – resturi de vase sparte in situ și bucăți de lipitură. Întregul ansamblu avea 1,70 x 1,00 m, din care zona cu lipitură arsă acoperea 1,20 x 0,60 m. Materialul de construcție era puternic fragmentat, puține fragmente de lipitură atingând dimensiuni de 5-8 cm și păstrând amprentele nuielelor / parilor din structura de rezistență. Printre bulgării de lut ars și dedesubtul acestora se găsea un vas de mari dimensiuni, parțial păstrat, decorat cu incizii în manieră specifică pentru faza clasică Monteoru. Tot aici s-a aflat și un vas strecurătoare de dimensiuni mici, bine păstrat. Pentru cercetarea acestei structuri am demontat parțial martorul stratigrafic dintre S29 și 31, recuperând mai multe fragmente din vasul mare. După demontarea distrugerii s-a observat un rest din nivelul de călcare din interiorul acestei construcții: o podea friabilă, cu pete negricioase, păstrată doar în zona vasului de mari dimensiuni. În ceea ce privește sectorul de vest al sitului, am deschis aici secțiunea 36 (12 x 1 m), perpendiculară pe S. 35 (săpată în 2022). Scopul cercetărilor în acest sector este acela de a documenta întinderea depunerilor preistorice și consistența acestora. În limitele S. 36 nu au fost identificate materiale arheologice, observându-se doar stratigrafia naturală. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Cercetările din acest an s-au desfășurat prioritar în interiorul incintei dacice, continuându-se totodată și investigarea sectorului de vest prin secțiuni de control.
Abstract [EN]:
The research this year focused primarily on the interior of the Dacian enclosure, simultaneously continuing the investigation of the western sector. In the intra muros sector, excavations were continued in the S.28-31 area. A significant part of the campaign was dedicated to expanding this area westward by reopening two adjacent trenches – S.22 and S.25. These two had been previously excavated up to the depth of 0.60/0.65 m (S.22) and 1.15/1.20 m (S.25) before the year 2012. By reopening these two sections and removing the stratigraphic markers that separated them from S.28-31, a working area of 13 x 8.5 m was obtained.
During the 2023 researches, 16 Iron Age complexes were investigated, including 10 new ones and 6 from previous years. Chronologically, one complex dates back to the 1st century BC, 9 to the 2nd-1st centuries BC, and 6 to the 4th-3rd centuries BC.
The complex from the 1st century BC (Cpl. 338) was identified during the reopening and correction of the southeast cut of S.25, heavily affected by erosion in the upper part. The complex (found at -.15-0.40 m) appears as a small pit at the base with a row of limestone stones at the top, enclosing the pit like a cap. The row of stones includes a grindstone meta made of volcanic tuff. Several ceramic fragments were found towards the base. It had a diameter of 1 m. Most likely, it represents a mound-type deposit, common in the 1st century BC level.
The features from the 2nd-1st centuries BC are the most numerous, consisting of 5 pits, 3 hearths, and the remains of a burned structure. The most interesting feature is Cpl. 273, a circular pit (1,70 m wide) discovered in 2018 in Trench 30. Over time, several intact or restorable vessels were collected from its fill. This year investigations removed the fill between -1.50 m and -2.35 m without reaching the bottom of the pit. Between -1.50 and 1.90 m, the fill consisted of yellowish compact soil containing numerous limestone boulders, some of large dimensions, and very few ceramic fragments. Under this "cap" of boulders, several broken vessels were found in situ, including a modiolus cup with anthropomorphic figures, a wheel-thrown krater decorated with straight and wavy incised lines and two horseshoe-shaped handles on the shoulder, two handle-modelled jars (intact), a wheel-thrown gray bowl, and a partially intact large cup (lamp-like cup). Also noteworthy among the ceramic fragments is the discovery of a circular bronze mirror.
An important archaeological situation concerning the stratigraphy and complexes from the early period of the settlement and fortress at Gruiu Dării was documented in section 22, reopened after many years of being unexplored. The excavation recommenced from the elevation of approximately -0.85 cm compared to the current compaction level. Stratigraphically, at this elevation, we are at the base of the layer framed in the 1st century BC. At the depth of -0.95/1.00 m, a yellowish-white compact layer was identified, containing a lot of crushed limestone or small limestone pieces. This layer was observed in all sections in the fortress area and is most likely related to the arrangement of the first fortification phase. As we move away from the fortification, this layer thins out and disappears. In S25, it has a thickness of about 10 cm and occupies more than 2/3 of the section's surface. On this layer, at some point, an in situ hearth was arranged (complex 234). It has an approximately circular shape with a diameter of 0.60 m, and the crust is destroyed on one-third of the surface. The hearth bed contained some ceramic fragments and flat stones, with a crust thickness of 3 cm in the central area and 1.5 cm towards the edge.
Under this layer, at an elevation of approximately -1.05 m, a rectangular structure destroyed by fire was outlined, marked at the NE and SE by two trenches that converged at a right angle, with a post pit in the corner. The structure was visible over an area of 4.20 x 4.00 m and extended into the southwest slope. Inside, the soil had a loose consistency of reddish-gray color, pigmented with charcoal, containing hundreds of smaller and larger pieces of burnt clay. Approximately in the central area, a hearth, probably rectangular in shape, with dimensions of 0.85 x 0.90 m, was unveiled. The archaeological material collected during the research of the rectangular structure consisted of fragments of handmade black polished fruit bowls, jars with cylindrical buttons, handmade and polished drinking cups, some fragments of amphorae, and very few gray fragments from wheel-thrown vessels. All these materials can be dated to the second half of the 2nd century BC – the first decades of the 1st century BC, predating the construction of the fortification at Gruiu Dării. This complex will be fully investigated in the next campaign.
From the 4th-3rd centuries BC, 6 pits were investigated. Among these, notable are complexes 332 and 333. The first, circular in shape, has a diameter of 0.70 m, and the second has an oval shape with dimensions of 0.90 x 0.70 m. Both pits had loose fillings, dark brown in color, with abundant charcoal pigment and numerous charred cereal grains. They also contained numerous fragments of jars and partially intact Thasian amphorae.
The archaeological material discovered in the Iron Age layers in the 2023 campaign is rich, with ceramic vessels predominating. In addition to the intact or restorable vessels found in complexes 273 and 322, or partially restorable ones from complexes 332 and 333, noteworthy discoveries with chronological significance include a Dyrrachium drachma, the first of its kind found in a Dacian site beyond the Carpathian curve, a fragment of a tubular glass bead decorated with a human mask, a fragment of an iron fibula, and a small fragment of a late Hellenistic glass bowl.
Regarding the prehistoric discoveries from this year, these are more modest, consisting of remains of two structures and a fire installation. Within the limits of S. 28, a possible construction and hearth were identified in the previous campaign at depths of -1.50-1.60 m. The hearth (Cpl. 328), with a relatively well-preserved crust, had dimensions of 0.95 x 0.60 m. It was disturbed by an Iron Age pit (Cpl. 319), which caused a slippage of the layers in the S-N direction. The combustion structure was constructed on a bed of ceramic fragments and does not seem to have had a proper border. The hearth's crust had a thickness of 4.5 cm; beneath it, the layer affected by burning during the use of this hearth has a thickness of 0.10-0.15 m.
The fire installation most likely belongs to a building that left a very weak archaeological footprint (Cpl. 331). The area is disrupted by several Iron Age pits (Cpl. 319, 327, 330), but the context is suggestive enough to deduce the existence of a structure. In the limits of trenches 28-29, a surface with pigments and spots of burnt clay and small areas with raw clay was observed. The most consistent burn marks are found near the hearth, and the rest appears as diffuse spots. From the distribution of these marks with blackish and brick-colored pigmentation in a relatively clean perimeter (lacking the stones abundant in the rest of the layer), we inferred the presence of a rectangular building (approximately 4.5 x 3.5 m) with the long side on an NW-SE axis. The hearth was located towards the SE end.
The second Bronze Age structure investigated during this campaign was located on the NE side of trench 29, near S. 31. Here, a part of a structure destroyed by fire was identified, appearing as a cluster of materials – remnants of in situ broken vessels and pieces of burnt clay. The entire assembly measured 1.70 x 1.00 m, with the area of burnt clay covering 1.20 x 0.60 m. Burnt clay was strongly fragmented, with only a few pieces reaching dimensions of 5-8 cm and preserving wattle imprints. Among the chunks of burnt clay and underneath them a partially preserved large vessel was found, decorated with incisions in the Monteoru classical style. A well-preserved small strainer was retrieved from the same context. After the removal of the ceramics, a small part of the floor was observed: a crumbly layer with blackish spots, preserved only in the area of the large vessel.
As for the western sector of the site, a new section, 36 (12 x 1 m), was opened perpendicular to S. 35 (excavated in 2022). The purpose of the research in this sector is to document the extent of prehistoric deposits and their consistency. No archaeological materials were identified within the limits of S. 36, only the natural stratigraphy was observed. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie:
1. V. Sîrbu et al. (2023). Pietroasa Mică, com. Pietroasele, jud. Buzău, Punct Gruiu Dării. In CCAR. Campania 2022. Târgoviște: Editura Cetatea de Scaun, 286-289 – cu bibliografia anterioară.