Instituții și
Persoane implicate:
Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
Constantinescu |
Eugen Marius |
responsabil |
Muzeul Judeţean Buzău |
Stăicuţ |
Gabriel Ion |
participant |
Muzeul Judeţean Buzău |
Raport:
În campania anului 2001 cercetările pe şantierul arheologic Pietrosu, comuna Costeşti, judeţul Buzău, am urmărit epuizarea complexelor arheologice descoperite în secţiunile S I şi S II.
Cronologic - cultural, complexele cercetate în 2001 se grupează astfel:
Gropile 14, 40, 45, 52, 53, 56 şi 81 aparţin neoliticului mijlociu.
Groapa 14 apare parţial în S I şi continuă între S I şi Suprafaţa ?; are adâncimea de -0,85/-0,90 m, de formă cvasi-rectangulară în plan, cilindrică în profil. Umplutura este un pământ galben-maroniu tasat. Materialul arheologic abundent constă din fragmente ceramice cu exteriorul galben, cărămiziu sau cenuşiu, decorate prin incizie sau excizie; unele fragmente cenuşii fine sunt decorate cu caneluri. Câteva gresii, 5 fragmente dintr-o lamă de silex, oase de păsări şi animale unele de talie mare, chirpici completează inventarul. La adâncimea de -0,60 m umplutura era pigmentată cu chirpic galben-cărămiziu.
Groapa 40. Apărută în profilul estic al S I. Parţial distrusă de intervenţiile în Suprafaţa ?. Are formă rotundă în plan şi cilindrică în profil. Umplutura este pământ negru amestecat cu pământ galben, cu concreţiuni calcaroase şi rare fragmente de chirpic. În umplutură s-au găsit fragmente ceramice lucrate la mână cu exteriorul galben-cărămiziu şi miezul negru, unele decorate prin excizii late, reţele de linii sau în "tablă de şah", o fusaiolă tronconică, patru unelte din silex, una din granit maroniu pigmentat, fragmente numeroase de chirpic, oase de animale şi păsări.
Groapa 45 cercetată în S II, apare la adâncimea de -1,20/-1,28 m, coboară până la -2,90 m, are formă oval-alungită în plan, cilindrică în profil. Conţine fragmente ceramice lucrate cu mâna, unele din pastă grosieră, chirpici şi două fragmente de oase.
Groapa 56 a apărut în Suprafaţa B, la circa 2 m de colţul de est al CPL 31 - L 5, are formă rotundă în plan şi cilindrică în secţiune; este puţin adâncă, numai 0,25 m. Umplutura: pământ galben-cenuşiu foarte tasat. Tăiată şi suprapusă parţial de gr 55. Material arheologic: 4 fragmente ceramice din pastă cu multe cioburi pisate, de culoare galben-cărămizie cu miezul negru, fragmente de chirpic din perete de locuinţă inclusiv cu impresiuni de nuiele, oase de animal multe fragmentare, dinţi de rumegătoare şi de cal.
Groapa 81 cercetată în S II, se observă la adâncimea de -1,30 m şi coboară până la -2,19 m; are o formă oval-alungită în plan, cilindrică în secţiune. În umplutură s-au găsit fragmente ceramice grosiere, lucrate cu mâna, chirpici şi un fragment de os de animal ars.
Gropile 52 şi 53 sunt gropi de pari de la diferite amenajări exterioare adiacente complexelor de locuire neolitice. În umplutura lor s-au găsit fragmente ceramice neolitice şi fragmente de oase de animale.
Gropile 12 şi 68 aparţin feudalismului timpuriu.
Groapa 12 a apărut parţial în S I, se vede de la adâncimea de -0,17 m şi coboară până la -1,66 m; are formă cilindrică uşor strânsă la mijloc, cu fundul plat; pe latura de sud-est marginea gropii se dezvolta trompetiform, coborând sub nivelul fundului. Umplutura a fost depusă în trei straturi diferit colorate şi de la fund spre suprafaţă se prezintă astfel: primul strat, gros de 0,59 m, este format din numeroase fragmente mari de perete de locuinţă din lut, fără urme de nuiele; unele sunt arse slab, altele nearse; culoarea umpluturii este galben-cărămizie. Al doilea strat are grosimea de 0,53 m şi constă dintr-un pământ negru-cenuşiu care conţine multă cenuşă. Al treilea strat, gros de 0,34 m, este format dintr-un pământ negru tasat; este probabil o căpăcuială depusă ulterior.
Materialul arheologic constă din fragmente ceramice lucrate la roată şi la mână, oase de animale şi păsări, pietre mici trecute prin foc, o însemnată cantitate de bulgări mari din pereţii unei locuinţe (depuşi ritual?), fragmente mici de chirpic bine arse, un mic fragment de lamă de silex, un burin de silex (antrenate?). Ceramica la roată constă din fragmente cenuşii, unele fine, lustruite, două aspre la pipăit provin dintr-un vas mare, un fund de vas de aspect ciment cu nisip şi pietricele prezintă urme de ardere secundară, câteva fragmente mici lucrate la roată cenuşii, negre sau roşii. Ceramica lucrată la mână este reprezentată de un fund de vas cu marginea bazei evazată lucrat din pastă cu cioburi pisate, slab arsă, un capac de vas sau o cupă mică cu picior, din pastă neagră cu cioburi pisate, butonul sau piciorul modelat neglijent cu o concavitate neregulată, alte fragmente din pastă cu cioburi pisate ca degresant. Complexul aparţine nivelului culturii Sântana de Mureş, secolul IV p. Chr.
Groapa 68 amplasată la 1 m nord-est de caroul 1 al S I; tăiată parţial de groapa 51, suprapusă parţial de C 31 – L 5; a avut formă rotundă în plan, cilindrică în profil. Materialul arheologic abundent constă din fragmente de amforă de culoare cărămizie, cu gura în formă de pâlnie şi mănuşă puternică, numeroase fragmente lucrate la mână de culoare galben-cărămizie, arse secundar; multe fragmente dintr-un vas-bol cu buza oblică dreaptă, cu marginea finisată diferit pe porţiuni, multe oase de animale. Limitele gropii s-au stabilit după demontarea cuptorului din C 31 - L 5, care suprapunea în parte această groapă. Complexul poate fi atribuit culturii Ipoteşti-Cândeşti, secolele VI-VII p. Chr.
Gropile 37, 55, 58, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 79, 80 şi Cpl 31 – L 5 aparţin civilizaţiei medievale româneşti.
Groapa 37. Cercetată integral în campania 2001; apare în S I la adâncimea de -0,27 m şi coboară până la -1,13 m. Are formă rotundă în plan, de balon cu fundul plat în profil. Umplutura: pământ negru-cenuşiu pigmentat cu galben, în jumătatea superioară conţine multă cenuşă şi cărbuni. Materialul arheologic constă din numeroase fragmente ceramice roşii fine pictate şi smălţuite policrom, fragmente de farfurie smălţuite pe fond alb-gălbui pictate cu linii paralele maronii şi benzi cafenii sau cu motive florale, decorate numai pe interior, un fragment de buză cu smalţ verde decorat pe exterior cu rotiţa dinţată, fragmente din pastă de culoare roşie decorate pe exterior cu benzi de linii din pastă albă, un fragment de lulea din lut, o bară şi un cui (piron?) din fier puternic oxidate, oase de animal fragmentare, un os de picior de pasăre, chirpici, cărbuni şi cochilii de gasteropode. Unele dintre fragmentele ceramice medievale prezintă urme de ardere secundară. Alături de ceramica roşie, lucrată exclusiv la roată, apar şi câteva fragmente ceramice cenuşii din pastă semigrosieră lucrate la roată şi la mână.
Groapa 55. A tăiat şi suprapus parţial C 31 – L 5 şi groapa 56. Are formă ovală la gură, cu dimensiunile de 2,70 x 1,60 m şi de pară în profil; pe fund avea o nervură de lut cruţat. Pare să fi suprapus unul sau două complexe mai vechi. Umplutura era pământ negru-cenuşiu foarte compact, segmentat în plan orizontal de lentile de lut galben. Se individualizează trei nivele de depuneri: cel superior, care conţine fragmente ceramice roşii şi roşii-cenuşii fără decor pictat sau smalţ, unele arse secundar, chirpic de perete, oase de animale şi păsări, vertebră şi oase de peşte, pietricele, pietre de râu şi de spărtură, aparţine perioadei medievale; al doilea nivel, care conţine fragmente ceramice lustruite din pastă fină cenuşie, cenuşii specia ciment, galbene şi galben-cărămizii la roată, aparţine evului mediu timpuriu, cultura Sântana de Mureş, iar ultimul nivel, care apare aproape de fundul gropii, conţine fragmente ceramice din vase neolitice şi două silexuri.
Gropile 58, 71, 72, 73, 74, 75, 76 sunt gropi de pari de la amenajări exterioare amplasate în vecinătatea C 31 – L 5. Unele au avut în umplutură fragmente ceramice medievale, chirpici şi un dinte de animal.
Groapa 79. De formă circulară cu D = 0,96 m, cilindrică în profil, cu fundul orizontal, cu adâncimea 0,34 m. Umplutura pământ negru afânat. Materialul arheologic constă în fragmente ceramice, unul dintr-un castron smălţuit de culoare verzuie pe interior, altele roşii decorate cu pastă albă, o verigă din bronz, trei fragmente dintr-un obiect de fier puternic oxidat, coji de ouă, chirpici, oase de animale şi păsări. În umplutură erau antrenate şi fragmente ceramice cenuşii la roată, specifice culturii Sântana de Mureş.
Groapa 80. A apărut în Suprafaţa C. Are formă circulară în plan, cu D = 1,26 m, şi oval-alungită în secţiune, cu fund conic (adâncimea 1,60 m). În conţinutul gropii a apărut ceramică roşie medievală lucrată la roată, unele fragmente prezentând urme de ardere secundară, oase de animale, chirpici şi cărbuni în cantitate mare. Groapa a atins alte complexe mai vechi din care au fost antrenate în umplutură fragmente ceramice neolitice din pastă grosieră şi semigrosieră, un fragment de silex, fragmente ceramice cenuşii lucrate la roată aparţinând culturii Sântana de Mureş.
Complexul 31 – L 5 cercetat în Suprafaţa B, la sud-est de Suprafaţa ?, este o locuinţă medievală puţin adâncită, -0,25/-0,35 m, de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite şi laturile de nord şi vest uşor arcuite, cu dimensiunile de 3,40 x 3 m. În jumătatea de est spre centru locuinţa a avut o groapă ovală cu dimensiunile de 0,80 x 0,59 m, iar în colţul de sud-est o groapă de provizii, groapa 67, în formă de clopot cu baza mult evazată. La jumătatea laturilor de nord şi sud, lipite de acestea, se afla câte o groapă de par; parii fixaţi în aceste gropi susţineau grinda cosoroabă pe care era construit acoperişul în două ape. Intrarea era, probabil, amenajată pe latura de sud, lângă parul care susţinea acoperişul. Podeaua era amenajată din lut galben amestecat cu nisip bătătorit şi avea grosimea de 4 – 8 cm. În jurul cuptorului erau patru gropi de ţăruş, iar în zona centrală şi în sfertul de sud-vest alte 14 gropi de ţăruş şi două alveolări în care se sprijinea structura de lemn a unor amenajări de interior. Locuinţa a suprapus groapa 70, a tăiat şi suprapus parţial gropile 49, 51, 68 şi a fost tăiată pe latura de nord de groapa 55.
În colţul de nord-vest era amenajat prin cotlonire într-un calup de lut cruţat un cuptor în formă de potcoavă cu dimensiunile D = 0,85 m, d = 0,75 m, Î = 0,28 m, cu suprafaţa bolţii plană; vatra, care se prelungea în afară cu cca. 0,30 m în faţa gurii, a fost lipită cu straturi succesive de lut amestecat cu nisip, ca şi interiorul calotei; pereţii arşi la roşu intens au grosimea de 6 – 7 cm, iar în colţul din stânga spate, câţiva centimetri deasupra vetrei, era un orificiu cu d = 5 cm; în interior era multă cenuşă, un fragment ceramic roşu la roată, 5 fragmente de oase de animale, bucăţi de chirpic desprins din vatră.
Inventarul locuinţei era format din 3 funduri de vas roşii la roată, fragmente de castron smălţuit cu alb şi brun, de căni şi oale decorate cu vopsea albă, un fragment din căuşul unei pipe de lut roşu închis, oase de animale şi de păsări, câteva pietre de spărtură de dimensiuni medii.
În anul 2002 am avut ca obiectiv epuizarea complexelor arheologice parţial afectate de drumari cu ocazia săpării gropii Suprafaţa ?, 15 complexe diferite ca datare şi atribuire culturală, care se vedeau pe profilul acestei gropi. Totodată, au mai fost cercetate 9 complexe situate între Suprafaţa ? şi Groapa ?, precum şi un complex afectat de hoţii de lut prin săparea Gropii ?.
Complexul 23 – B 4. Este un rest dintr-un bordei neolitic, plasat între Suprafaţa ? şi groapa ß, distrus parţial de intervenţiile antropice şi de eroziunea malurilor celor două gropi. Lungimea laturii păstrate este de 3,36 m. Groapa bordeiului este cilindrică în secţiune, cu fundul aproape plat, puţin mai adâncit spre latura sudică. Stratul de sol de la suprafaţa terenului a fost decopertat de către drumarii care au luat lut din groapa Suprafaţa ?, astfel că groapa bordeiului a apărut la răzuială şi cobora până la adâncimea -0,74 m. În umplutura sa apar fragmente ceramice lucrate exclusiv la mână din pastă grosieră, semigrosieră şi fină. Trei fragmente prezintă reţele de triunghiuri şi haşuri incizate şi excizate, două fragmente prezintă sub buză un brâu alveolat, altul un şir de împunsături făcute cu unghia imediat sub buză; fragmentele realizate din pastă fină, lustruită, sunt puţine şi provin de la vase bitronconice. Alături de ceramică s-au mai găsit 3 cute şi un frecător, toate din piatră, oase de animale şi chirpici în cantităţi reduse.
Groapa 19, situată lângă C 23 - B 4, contemporană cu aceasta, a fost tăiată de Suprafaţa ?. Are formă rotundă în plan, cilindrică în secţiune, fundul uşor albiat, cu D = 1,78 m şi adâncimea de -1,44 m de la nivelul actual de călcare. Groapa conţinea preponderent fragmente ceramice lucrate exclusiv la mână, unele decorate cu brâuri alveolate, caneluri sau reţele de linii incizate şi excizate. Pasta este grosieră şi semigrosieră; sunt şi câteva fragmente lustruite. În umplutura gropii au apărut 3 lame din silex, oase de animale şi chirpici în cantităţi medii.
Groapa 20, afectată de profilul Suprafeţei ?, avea formă de sac, cu D=1,44 m şi adâncimea de -2,56 m. Pereţii şi fundul gropii prezintă urme de ardere. Materialul ceramic din umplutură impune concluzia că a fost folosită în mai multe faze: neolitic, secolul IV, evul mediu. Pe lângă ceramică, groapa mai conţinea o cantitate redusă de oase de animale, cărbuni, chirpici, o lamă din silex şi un obiect din metal puternic oxidat.
Groapa 21, distrusă în mare măsură de intervenţia drumarilor. Conţine câteva fragmente ceramice printre care şi un fragment dintr-o buză de vas proeminentă, lucrată la roată din pastă cenuşie aspră cu pietricele, specifică culturii Sântana de Mureş, secolul IV.
Groapa 23 a apărut tot în profilul Suprafeţei ?, având formă de pară în secţiune şi ovală în plan, cu D = 1,40 m. A fost utilizată în cel puţin două faze diferite: amenajată într-o fază mai veche, probabil neolitic, avea fundul albiat, (adâncimea -1,92 m); ulterior, fundul a fost refăcut prin umplere cu pământ galben nisipos fin, bătătorit, depus într-un strat cu grosimea maximă la centru de 0,20 m, orizontal. În această fază de folosire întreaga suprafaţă a gropii a fost arsă. Materialul ceramic găsit în groapă se împarte în trei categorii: cele mai multe fragmente sunt din pastă roşie, fină, având ca degresant paiete de mică, lucrate la roată, specifice evului mediu târziu, ceramică cenuşie fină lustruită, dar şi din specia ciment, din secolul IV şi câteva fragmente din pastă grosieră, cu nisip şi pleavă, lucrate la mână, unul fiind decorat cu linii excizate şi impresiuni sub buză, din neolitic. În partea păstrată a gropii se mai aflau o cantitate importantă de oase de animal, chirpici, un fragment metalic (aplică sau plăcuţă decorativă pentru plăsele?) decorat cu cercuri în tehnica au repoussé şi cu un orificiu de fixare.
Locuinţa 6 a apărut la suprafaţă după răzuială (în această zonă terenul a fost decapat de excavatoare), sub forma unei gropi pentagonale, cu o latură arcuită şi două gropi de par în colţurile laturii de nord-est. Distrusă parţial de intervenţiile din Suprafaţa ?. Este o locuinţă semiîngropată cu adâncimea de -0,30/-0,35 m. S-au păstrat intacte laturile de nord-est şi sud-est (1,20 m, respectiv 1,90 m). În apropierea laturii de nord-vest a avut o vatră cu gardină, păstrată parţial, înclinată de la nord la sud cu 0,10 m ca urmare a faptului că suprapunea o groapă mai veche, gr. 93 (cu material neolitic), având crusta arsă groasă de 4-5 cm. În umplutura locuinţei s-au descoperit numeroase fragmente ceramice din pastă fină cenuşie sau aspră cu nisip şi pietricele lucrată la roată, unele decorate cu benzi incizate simple sau în val, fragmente din buze şi funduri de vase, specifice culturii Sântana de Mureş, secolele IV-V p. Chr., o cantitate mare de chirpici, oase de animale, cărbuni şi bulgări de zgură metalică. Suprafaţa locuinţei a fost traversată de la nord la sud în jumătatea vestică de un şanţ contemporan.
Groapa 93 a apărut imediat sub nivelul L 6, având formă nedefinită în plan, cu D = 1,90 m, fiind parţial tăiată de gr 95. În umplutura sa, în nivelul superior, au fost găsite fragmente ceramice lucrate la roată şi la mână, de factură Sântana de Mureş, care provin probabil din inventarul locuinţei L 6 şi au fost rulate cu ocazia săpării şanţului contemporan. În nivelul inferior al gropii au apărut fragmente ceramice lucrate la mână din pastă grosieră şi semigrosieră, o aşchie de silex, oase de animale şi chirpici în cantităţi reduse.
Groapa 94 suprapune locuinţa L 6 şi este la rândul său tăiată de Gr 95. Are formă aproximativ circulară în plan şi D = 0,80 m. Conţinea fragmente ceramice lucrate la roată din pastă aspră având ca degresant pietricele şi nisip, de culoare cenuşie şi cărămizie, şi din pastă fină de culoare cenuşie, lustruită, toate de factură Sântana de Mureş. Mare parte dintre fragmente prezintă urme de ardere secundară .În umplutura gropii mai apar chirpici şi oase de animale în proporţii reduse.
Groapa 95 străpunge nivelul locuinţei L 6 şi taie Gropile 93 şi 94; are D = 1,40 m. În umplutura sa apar fragmente ceramice din pastă fină roşie la roată, medievale, dar şi fragmente cenuşii lucrate la roată şi la mână din pastă fină şi specia ciment, câteva fragmente lucrate la mână din pastă cărămizie, cu cioburi pisate şi pietricele, specifice culturii Sântana de Mureş, chirpici şi oase în cantităţi mici.
Groapa 26 a fost puternic afectată de un şanţ contemporan. Materialul arheologic din umplutura sa este redus, fiind compus din câteva fragmente ceramice cenuşii lucrate la roată şi la mână (Sântana de Mureş) şi medievale, lucrate la roată. Alături de acestea apar şi fragmente de materiale de construcţii contemporane (ţiglă, azbociment etc.).
Complexul 26 – B 6 surprins pe profilul sud-estic al Suprafeţei ?, reprezintă, probabil, resturile unei locuinţe hallstattiene, afectată puternic de intervenţiile hoţilor de lut şi de eroziuni. Cercetată parţial în 1998 (v. Mousaios 5, Buzău, 1999, p. 11), în această campanie a fost descoperit puţin material arheologic, între care o fusaiolă bitronconică.
Complexul 22 – Gr 18 apare pe profilul nord-estic al Suprafeţei ?; este un sfert dintr-o groapă cvasi-circulară. La adâncimea de -0,76 m îşi schimbă forma. Materialul arheologic descoperit în umplutura sa este compus din fragmente ceramice lucrate la mână din pastă grosieră şi semigrosieră, neolitice, două lame fragmentare din silex, cantităţi mici de oase de animale şi chirpici. Din partea superioară provin câteva fragmente cenuşii lucrate la roată, de factură Sântana de Mureş.
Complexul 8 – B 2, partea cercetată în 2002 reprezintă resturile unui bordei neolitic puternic afectat de intervenţii recente. Materialul ceramic este foarte abundent, fiind în exclusivitate constituit din ceramică neolitică: fragmente din mai multe vase bitronconice decorate cu brâuri alveolate, vase tronconice şi bitronconice lustruite, decorate cu pliseuri şi benzi sau cu haşuri incizate şi excizate. Pe lângă ceramică, umplutura gropii a mai conţinut un obiect din os (folosit la decorarea ceramicii sau ca pandantiv), lame de silex, un corn de animal cu urme de prelucrare, cantităţi importante de chirpici şi oase de animale.
Gropile 84, 85, 86, 87 şi 88 descoperite între Suprafaţa ? şi Groapa ?, au fost puternic afectate de intervenţii antropice recente care au făcut imposibilă datarea sau atribuirea culturală.
Groapa 89 apărută în colţul de est al Gropii ?, are formă circulară în plan (D = 1,10 m) şi cilindrică în secţiune cu fundul uşor rotunjit (adâncimea -0,56 m). Conţine fragmente ceramice lucrate la roată din pastă aspră predominant specia ciment, dar şi un fragment dintr-un castron din pastă fină densă, lustruită, cantitate mare de chirpici de perete şi oase de animale. În umplutură a fost antrenat şi material ceramic neolitic lucrat la mână, din pastă grosieră.
Groapa 90 amplasată pe latura de sud-est a Gropii ?, afectată de intervenţiile antropice şi de eroziune. În plan are o formă cvasipatrulateră cu colţurile rotunjite (D = 1,65 m), iar în secţiune este cilindrică cu fundul plat (adâncimea -0,48 m). Materialul arheologic descoperit în umplutura sa, constând din fragmente ceramice cenuşii lucrate la roată şi la mână, două greutăţi pentru războiul de ţesut, o cantitate mare de oase de animale şi chirpici, aparţine culturii Sântana de Mureş.
Groapa 91 descoperită în marginea Gropii ? are formă cvasipatrulateră în plan (D = 1,50 m) şi cilindrică în secţiune, iar fundul conic. Conţine un bogat material ceramic compus din fragmente ceramice roşii, lucrate la roată, medievale, cărbuni, zgură, cenuşă, chirpici de perete în cantităţi mari şi oase de animale. Peretele nord-vestic al gropii prezenta urme de ardere. În umplutură au fost antrenate fragmente ceramice cenuşii lucrate la roată şi la mână, încadrate în secolul IV.
Groapa 92 apare pe latura de sud-est a Gropii ?, fiind parţial distrusă de intervenţii contemporane. Are formă ovală în plan (D = 1,66 m) şi cilindrică în secţiune cu fundul uşor rotunjit (adâncime –1,20 m). Conţine material ceramic neolitic, Sântana de Mureş şi medieval, chirpici şi oase de animale.
Complexul 5 – Gr 4, aflată pe latura de sud a gropii Suprafaţa ?, s-a păstra parţial; are formă rotundă în plan şi cilindrică în secţiune, cu fundul uşor albiat, D = 1,27 m, adâncimea -0,73 m. Materialul ceramic găsit este redus cantitativ, fiind compus preponderent din fragmente ceramice şi un fragment din buza unui vas din sticlă, toate aparţinând culturii Sântana de Mureş, chirpici, oase de animale în cantităţi reduse şi câteva fragmente ceramice neolitice, antrenate din strat.
Complexul 4 – Gr 3, păstrată parţial pe profilul de sud al gropii Suprafaţa ?, are D = 0,60 m, formă rotundă în plan şi cilindrică în secţiune. Conţinea material ceramic puţin, lucrat la mână de factură neolitică şi un fragment dintr-o lamă de silex.
Groapa ? este rezultatul activităţii hoţilor de lut. Pe peretele de sud-est s-au surprins urme ale unui complex distrus din care s-a păstrat numai un rest de cuptor cu urme de folosire intensă.
Cercetările de la Pietrosu - Costeşti din campaniile 2001 şi 2002 s-au soldat cu rezultate de real interes ştiinţific privind:
a. cunoaşterea aşezării neolitice aparţinând culturii Boian, singura abordată ştiinţific până în prezent în judeţul Buzău, din care provin informaţii privind complexele de locuire şi amenajări adiacente, a fost recoltat un bogat material arheologic care permite, pe de o parte, încadrarea cultural-cronologică, şi pe de altă parte, concluzii şi ipoteze noi asupra raporturilor cultural - cronologice cu zonele/faciesurile învecinate;
b. Localizarea unor complexe arheologice din prima epocă a fierului, care permit precizarea sitului din care provin descoperirile semnalate în anii 1963 - 1965;
c. localizarea unei aşezări geto-dacice, din care a fost cercetată o locuinţă şi un complex ritual;
d. a fost identificată încă o aşezare a purtătorilor culturii Sântana de Mureş, din care a fost cercetată o locuinţă, un cuptor şi alte complexe, ceea ce contribuie la completarea informaţiei privind evoluţia istorică a zonei în secolul IV şi la începutul secolului V p. Chr.;
e. a fost localizată o aşezare medievală din care au fost cercetate două complexe de locuire, anexe gospodăreşti, gropi menajere şi alte obiective arheologice aparţinând civilizaţiei medievale româneşti, de asemenea puţin cercetată în zona Buzăului.
Bogăţia şi diversitatea materialului arheologic, complexitatea problemelor ridicate de aceste descoperiri şi existenţa pericolului ca aceste vestigii să fie distruse prin intervenţii antropice necontrolate impun cu necesitate continuarea cercetărilor arheologice la Pietrosu - Costeşti. [Eugen Marius Constantinescu] ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
În anul 2002 am avut ca obiectiv epuizarea complexelor arheologice parţial afectate de drumari, 15 complexe diferite ca datare şi atribuire culturală. Totodată, au mai fost cercetate 9 complexe.
Rezultatele cercetării din anii 2001 şi 2002: cunoaşterea aşezării neolitice aparţinând culturii Boian, localizarea unor complexe arheologice din prima epocă a fierului, a fost identificată încă o aşezare a purtătorilor culturii Sântana de Mureş, din care a fost cercetată o locuinţă, un cuptor şi alte complexe, ceea ce contribuie la completarea informaţiei privind evoluţia istorică a zonei în secolul IV şi la începutul secolului V p. Chr., a fost localizată o aşezare medievală din care au fost cercetate două complexe de locuire, anexe gospodăreşti, gropi menajere şi alte obiective arheologice aparţinând civilizaţiei medievale româneşti.