Instituții și
Persoane implicate:
Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
Diaconu |
Vasile |
responsabil |
Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ |
Stigleț |
Dumitru-Ionuț |
participant |
Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ |
Mischka |
Carsten |
participant |
Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
Trodler |
Markus |
participant |
Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
Schilmeier |
Hanne |
participant |
Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
Tyckov |
Thomas |
participant |
Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
Moor |
Christina |
participant |
Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
Sipos-Kulcar |
Denis |
participant |
Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
Raport:
Situl de la Plăieșu - La nord de sat se află pe terasa a doua din dreapta râului Moldova, fiind situat în partea de nord a localității amintite, în stânga căii ferate Târgu Neamț-Pașcani. Așezarea este mărginită spre vest de o pădure, iar în partea sa estică, la baza terasei, se află izvoare abundente (Pl. I/1). Prima mențiune a acestui sit îi aparține regretatului Gh. Dumitroaia, care a realizat cercetări de suprafață în acest perimetru și a semnalat vestigii atribuite culturii Noua[1]. Ulterior au fost făcute noi verificări în acest punct și au fost identificate atât vestigii eneolitice (cultura Precucuteni), cât și din perioada târzie a epocii bronzului, dar și din sec. IV p. Chr[2]. În toamna anului 2023, cu sprijinul unei echipe a Universității ,,Friedrich-Alexander” din Erlangen-Nürnberg a fost realizată o scanare geofizică a sitului, fiind puse în evidență urmele mai multor posibile locuințe incendiate, dispuse în două grupuri distincte, unele construcții fiind aranjate pe două șiruri paralele, orientate NV-SE (Pl. I /2, 3). Pentru a verifica stratigrafia și starea de conservare a sitului, mai ales că pe harta geo-fizică locuințele nu sunt foarte bine definite, au fost realizate două sondaje în partea estică a așezării, la aproximativ 30 m și respectiv 40 m față de calea ferată. În sondajul nr. 1 (Pl. II/1), cu dimensiunile de 4 x 2 m, orientat NE-SV, la adâncimea de -0,20 m au fost descoperite mai multe materiale ceramice de factură hallstattiană, iar la aproximativ -0,40 m au apărut bucăți mici și medii de chirpici arși, care formau un nivel distinct, specific culturii Precucuteni. În apropiere au fost descoperite și câteva pietre de râu, dar și râșnițe și frecătoare (Pl. II/3), precum și resturi osteologice de origine animală. În sondajul nr. 2 (Pl. II/2), aflat la 10 m NV față de cel anterior, situația stratigrafică este ușor diferită în sensul că la -0,30 m au apărut numeroase bucăți de lipitură arsă, oase de animale și inclusiv fragmente ceramice de la un vas mare, spart pe loc, atribuit culturii Precucuteni (Pl. II/3). Nivelul steril arheologic, reprezentând un strat de argilă și pietriș, foarte compact, se afla la adâncimea de -0,60 m. În ambele sondaje au fost descoperite materiale ceramice de factură Precucuteni III (Pl. III/6-9), reprezentări antropomorfe (Pl. III/4, 5), dar și piese litice. De aici provin și două piese de bronz, respectiv o bară cu profil rectangular și un ciot de turnare (Pl. III/1, 2), piese care pot fi atribuite, cel mai probabil, epocii fierului. Printre materialele ceramice se numără și câteva fragmente care pot aparține Bronzului timpuriu. În partea de nord a sitului, în apropierea izvoarelor, a fost observată la suprafața solului o densitate mare a materialelor arheologice atribuite perioadei târzii a epocii bronzului (cultura Noua). Pe baza sondajelor realizate, corelate și cu datele geo-fizice, se poate afirma că situl a fost intens afectat de intervențiile antropice recente, lucrările agricole fiind unul dintre factorii care au perturbat stratigrafia sitului, cel puțin în nivelurile superioare. Importanța acestui sit derivă din faptul că este printre puținele așezări ale culturii Precucuteni aflate pe valea Moldovei, în zone joase, deschise, iar cea mai apropiată locuire aparținând aceluiași mediu cultural este cunoscută în situl de la Davideni, aflat la 12 km SE. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
În toamna anului 2023, cu sprijinul unei echipe de la Universitatea „Friedrich-Alexander” din Erlangen-Nürnberg, a fost realizată o cercetare geofizică a sitului arheologic de la Plăieșu - La nord de sat, unde anterior fuseseră descoperite vestigii din perioada eneolitică și din epoca bronzului.
Investigațiile non-invazive au evidențiat 15 structuri incendiate, posibil locuințe, dispuse în două rânduri distincte, alături de numeroase gropi. Pentru a verifica unele dintre anomaliile geofizice, au fost efectuate două săpături arheologice în zona structurilor incendiate. Astfel, s-a confirmat că acestea sunt locuințe eneolitice atribuite culturii Precucuteni. În zonele excavate au fost descoperite, de asemenea, materiale din epoca bronzului și epoca fierului.
Abstract [EN]:
In the autumn of 2023, with the support of a team from the “Friedrich-Alexander” University of Erlangen-Nüremberg, it was done a geophysical research of the archaeological site from Plăieșu - La nord de sat, where Chalcolithic and Bronze Age relics were previously found.
The non-invasive investigations highlighted 15 burnt down structures, possible dwellings, arranged in two distinct rows, alongside numerous pits. In order to verify some of the geophysical anomalies, two archaeological surveys were made in the area of the burnt down structures. Thus, it was confirmed that those are Chalcolithic dwellings attributed to the Precucuteni Culture. In the excavated areas were also found material from the Bronze Age and Iron Age.
Note:
[1]. Dumitroaia, 1992, p. 93.
[2]. Diaconu, 2014, p. 417.
Bibliografie:
1. Dumitroaia, Gh. (1992). Materiale și cercetări arheologice din nord-estul județului Neamț. Memoria Antiquitatis, XVIII, p. 93.
2. Diaconu, V. (2014). Cronica cercetărilor arheologice din județul Neamț (2013-2014). Memoria Antiquitatis, XXIX-XXX, p. 417.