Reșca | Comuna: Dobrosloveni | Judeţ: Olt | Punct: Fortificația centrală [Romula] | Anul: 2023
Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Reșca, com. Dobrosloveni, jud. Olt, Punct: Fortificația centrală [Romula]
Raport ID:
7128
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 126754.01 |
Județ:
Olt
Unitate administrativă:
Dobrosloveni
Localitate:
Reșca
Punct:
Fortificația Centrală [Romula]
Localizare:
| 126754.01 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Bălteanu | Dan | participant | Direcţia Judeţeană pentru Cultură Dolj |
Bleoancă | Mihaela | participant | Muzeul Judeţean Olt |
Ciulavu | Florin | participant | Muzeul Judeţean Olt |
Negru | Mircea | responsabil | Universitatea Craiova |
Băsășteanu | Ester | participant | Universitatea Craiova |
Artene | Ilinca | participant | Voluntar |
Ilie | Cosmina | participant | Voluntar |
Raport:
Scopul cercetării. Cercetările arheologice din anul 2023 au avut ca scop identificarea de noi structuri arheologice în partea central-estică a Fortificației Centrale. Obiectivele urmărite au fost continuarea delimitării clădirilor identificate în campaniile din anii 2022-2023, identificarea unor noi structuri arheologice, completarea informațiilor privind perioada finală a orașului roman, valorificarea materialelor arheologice descoperite.[1] Metodologia cercetării. În cadrul campaniei arheologice din anul 2023, la vest de secțiunea S2/2021 au fost practicate un număr de patru casete. Acestea aveau laturile de 4,00x4,00 m si au fost notate, de la nord-est la sud-vest cu indicativele C 9 – C12, în continuarea celor din anul 2022. Structuri arheologice În cursul cercetărilor, în cele patru casete practicate au fost identificate fundații și elevații de ziduri, resturile unor podele pavate cu cărămizi romane, Cele mai relevante structuri arheologice identificate sunt fundațiile unor ziduri romane, uneori cu cărămizi în elevație și fragmente ale unor podele pavate cu cărămizi romane, la care adăugăm o podea lutuită a unei locuințe, ce continuă din secțiunea S 1/2021. În caseta C11 a fost identificat un zid de epocă romană (Pl. 1: 1). Ele este orientat NE-SV, fiind paralel cu latura de SE a casetei și intrând în pofilele de NE și SV (CX 27/2023). Zidul a fost surprins de la adâncimi cuprinde între -1,05 m și -1,16 m, fiind demantelat de o groapa care pleacă din stratul vegetal actual. El are elevația fiind din cărămizi romane, legate cu mortar de culoare gălbuie. Către NV zidul are un rând de cărămizi ieșite spre exterior, ca o talpă. Lățimea zidului este variabilă, fiind de la 0,81 m la 0,92 m. În caseta C 12, de la adâncimea de -1,01 m, au fost descoperite fundațiile a doua ziduri (Pl. 1:2-4). Acestea erau realizate din pietre de râu de formă ovală, cu lungimi de 8-12 cm, așezate pe trei rânduri longitudinale. Peste ele s-a turnat mortar, foarte dur, de culoare gălbuie, cu mult nisip. Zidurile aparțin Clădirii A2, identificată în campaniile din anii 2021/2022, și poate fi atribuit stratului cultural roman de la mijlocul secolului al III-lea p.Chr. În caseta C9/2023, în c. A1-B1, a fost identificat un zid ce aparține unui edificiu roman (Pl. 1: 5). El este orientat aproximativ NV-SE, intrând în pofilele de NV și SE ale casetei (Cx 2/2023). Amprenta sa a fost surprinsă de la adâncimea de 0,49 m, pe profilul NV. Zidul realizat din cărămidă arsă la bază este reparat cu cărămizi nearse de tip sesquipedales.[2] Acestea sunt așezate cu latura lungă pe lățimea zidului. Lungimea zonei păstrate cu cărămizi nearse surprinsă este de 1,65 m, iar lățimea este de 0,49 m. Refacerea cu cărămizi nearse este târzie din punct de vedere stratigrafic, aparține ultimului nivel de locuire, putând fi datată la mijlocul și din a doua jumătate a secolului al III-lea p.Chr. Alte context arheologice În casetele C 9 și C 12 (Pl. 1: 6), au fost identificate doua podele de edificii romane, pavate cu cărămizi romane arse, fiind așezate pe un pas de lut bătut, care asigura orizontalitatea și suportul acestora. Ele aparțin edificiilor romane prezentate mai sus, respectiv stratului roman de la mijlocul secolului al III-lea. În casetele C 10 și C 12, au fost identificate doua amenajări din cărămizi romane puse pe cant, care formau o cutie pătrată. Latura fiecăreia era formată din doar o cărămidă de tip sesquipedales. Nu cunoaștem utilitatea acestor structuri. În caseta C10 a fost identificată podeau unei locuințe romane târzii, cercetată parțial în campania arheologica din anul 2021, care reprezintă faza finală, romană târzie de utilizare a sitului arheologic. În cursul cercetărilor au mai fost identificate o serie de intervenții contemporane care au afectat structurile arheologice de epocă romană. Ca o observație generală, subliniem faptul că am constatat o cantitate foarte mica de materiale arheologice, în primul rând foarte puține fragmente de vase ceramice romane și monede. Acesta ar putea fi un indiciu al folosirii acestor amenajări pentru utilități publice. Stratigrafia În campania din anul 2023 s-a schimbat modalitatea de înregistrare si interpretare, respectiv pe lângă straturile culturale au fost identificate si nivelurile de locuire corespunzătoare. Unul dintre cele mai relevante profil este cel de sud-vest al casetei C 11/2023, care confirmă stratigrafia generală a acestei zone a sitului arheologic.[3] De la adâncimea de -0,14 m la adâncimea de -0,81 m a fost identificat un strat de pământ de culoare cenușiu-deschisă, cu mortar, pietricele, fragmente de cărămizi, fragmente ceramice. Acesta este strat roman I și poate fi datat la mijlocul secolului la III-lea p.Chr. și în a doua jumătate a secolului al III-lea p.Chr. Acestui strat îi aparține o podea arsă, de culoare cărămizie, cu grosimea ce variază de la 2 cm la 14 cm. Următorul strat de cultură începe de la adâncimea de -0.81 m și continua până la adâncimea de -0,93 m. El poate fi descrise ca fiind din pământ de culoare cenușiu-negricioasă, ce conține mortar, pietricele și fragmente de cărămizi. Stratul de cultură poate fi datat în deceniu al secolului al II-lea primul deceniu al secolului al III-lea p.Chr. Acestui strat de cultură îi aparține o podea din lut de culoare galbenă, cu o grosime de la 2 cm la 5 cm. A treilea strat de cultură a fost surprins de la adâncimea de -0.93 m, până la adâncimea de -1,41 m un strat de pământ de culoare cenușiu-negricioasă. Acesta a fost datat din a doua jumătate a secolului al II-lea p.Chr., până în penultimul deceniu al secolului al II-lea p.Chr. De la adâncimea de -1,41 m până la adâncimea de -1,62 m este un strat de pământ de culoare cenușiu-deschisă, cu arsură și rare pietricele. Acesta start aparține celui de al doilea sfert al secolului al II-lea p.Chr. În fine, de la adâncimea de -1.62 m la adâncimea de -1.85 m a fost cercetat un strat de pământ de culoare castanie, compact, cu puține pietricele. Acesta aparține primului sfert al secolului al II-lea, căruia îi aparține fundația din pietriș a unui zid (Cx 28). Monedele descoperite, analizate in funcție de contextul arheologic susțin stratigrafia stabilită pentru zona centrală a sitului arheologic de la Resca-Romula. Materialul arheologic descoperit în cursul cercetărilor constă în ceramică neolitică în poziție secundară, ceramică, monede romane, obiecte din os, obiecte întregi sau fragmente de obiecte din sticlă, bronz și plumb, oase de animale etc., de epocă romană, care au fost înregistrate în inventarul de șantier. În poziție secundară fragmente de vase ceramic, respectiv obiecte silex atribuite culturii Vădastra din neolitic. În cursul cercetării arheologice din anul 2023 au fost descoperite 24 de monede romane. Au putut fi identificate preliminar 14 piese, emise de Traian (1), Hadrian (1), Antoninus Pius (4), Severus Alexander (4), Maximinus Thrax (1), Gordian III (2) și Traianus Decius: Herennia Etruscilla (1). Dintre acestea patru au fost descoperite în stratul roman datat la mijlocul secolului al III-lea p.Chr., patru in stratul datat în ultimul deceniu al secolului al II-lea p.Chr. și prima treime a secolului al III-lea p.Chr., una în stratul din al doilea sfert al secolului al II-lea p.Chr., respectiv una în stratul datat în primul sfert al secolului al II-lea p.Chr. În cadrul programului multianual de cercetare arheologică sistematică a continuat investigarea unor materiale ceramice (fragmente de amfore, ceramică pentru servitul mesei și ceramică de bucătărie), respectiv fragmente din sticlă brută provenită din cele două cuptoare pentru retopirea sticlei.[4] În conformitate cu standardele în vigoare privind protejarea structurilor arheologice in situ, toate grundurile, dar și pofilele sensibile la intemperii, au fost acoperite cu geotextil. Concluzii. În campania arheologică din anul 2023 au fost cercetate structuri arheologice din epoca romană timpurie, dar au apărut și structuri din perioada târzie, deranjate de intervenții din epoca modern, în numeroase locuri. Descoperirile arheologice aduc noi informații privind locuirea târzie în acest sit arheologic, după mijlocul secolului al III-lea p.Chr. și până la o dată ce nu poate fi încă precizată cu certitudine, în stadiul actual al cercetărilor. Abstract The archaeological research in 2023 aimed to identify new archaeological structures in the central-eastern part of the Central Fortification. The most relevant archaeological structures identified are the foundations of Roman walls, sometimes with raised bricks and fragments of floors paved with Roman bricks, to which we add a clay floor of a house, which continues from section S 1/2021. The archaeological discoveries bring new information regarding the late habitation in this archaeological site, after the middle of the 3rd century AD, at the current stage of research. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Abstract [EN]:
The archaeological research in 2023 aimed to identify new archaeological structures in the central-eastern part of the Central Fortification. The most relevant archaeological structures identified are the foundations of Roman walls, sometimes with raised bricks and fragments of floors paved with Roman bricks, to which we add a clay floor of a house, which continues from section S 1/2021. The archaeological discoveries bring new information regarding the late habitation in this archaeological site, after the middle of the 3rd century AD, at the current stage of research.
Note:
[1]. Pentru cercetările mai vechi a se vedea Negru, Schuster 2016: Negru 2022; Negru et al. 2023a.
[2]. Badica et al. 2021.
[3]. Negru et al. 2020.
[4]. Negru et al. 2023b.
[2]. Badica et al. 2021.
[3]. Negru et al. 2020.
[4]. Negru et al. 2023b.
Bibliografie:
1. Badica, P., Alexandru-Dinu, A., Grigoroscuta, M. A., Burdusel, M., Aldica, G. V., Sandu, V., Bartha, C., Polosan, S., Galatanu, A., Kuncser, V., Enculescu, M., Locovei, C., Porosnicu, I., Tiseanu, I., Ferbinteanu, M., Savulescu, I., Negru, M. (2022). Mud and burnt Roman bricks from Romula. Scientific Reports, 12, Article number: 15864. https://www.nature.com/articles/s41598-022-19427-7
2. Negru, M. (Coord.) (2022). Raport privind cercetările arheologice din anul 2013. In Romula. II. Seria Rapoarte arheologice, 492 pagini. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință.
3. Negru, M., Gherghe, P., Amon, L. (2020). Considerations regarding the phases of evolution of the Roman town of Romula in light of archaeological research at the Central Fortification (2013-2018). In Analele Universităţii din Craiova. Istorie, 25(2), pp. 7-18.
4. Negru, M., Chitea, F., Artene, I., Cruceru, N. (2023). The main results of archaeological research at Reșca-Romula (1869-2019) and considerations on the geophysical approach – Part 1. In Insights of Geosciences for natural hazards and cultural heritage, Cetatea de Scaun, pp. 190-222.
5. Negru, M., Badica, P., Alexandru-Dinu, A., Galatanu, M., Kuncser, A., Patroi, D., Artene, I. (2023). Two glass furnaces discovered at Resca-Romula. American Journal of Archaeology, 3, pp. 573-584. https://www.ajaonline.org/archaeological-note/4715
6. Negru, M., Schuster, C. (Eds.) (2016). Raport privind cercetările arheologice din anul 2015. In Romula. I, Seria Rapoarte arheologice, 192 pagini. Târgoviște: Editura Cetatea de Scaun.
2. Negru, M. (Coord.) (2022). Raport privind cercetările arheologice din anul 2013. In Romula. II. Seria Rapoarte arheologice, 492 pagini. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință.
3. Negru, M., Gherghe, P., Amon, L. (2020). Considerations regarding the phases of evolution of the Roman town of Romula in light of archaeological research at the Central Fortification (2013-2018). In Analele Universităţii din Craiova. Istorie, 25(2), pp. 7-18.
4. Negru, M., Chitea, F., Artene, I., Cruceru, N. (2023). The main results of archaeological research at Reșca-Romula (1869-2019) and considerations on the geophysical approach – Part 1. In Insights of Geosciences for natural hazards and cultural heritage, Cetatea de Scaun, pp. 190-222.
5. Negru, M., Badica, P., Alexandru-Dinu, A., Galatanu, M., Kuncser, A., Patroi, D., Artene, I. (2023). Two glass furnaces discovered at Resca-Romula. American Journal of Archaeology, 3, pp. 573-584. https://www.ajaonline.org/archaeological-note/4715
6. Negru, M., Schuster, C. (Eds.) (2016). Raport privind cercetările arheologice din anul 2015. In Romula. I, Seria Rapoarte arheologice, 192 pagini. Târgoviște: Editura Cetatea de Scaun.