Ripiceni | Comuna: Ripiceni | Judeţ: Botoșani | Punct: Holm/Telescu | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Ripiceni, com. Ripiceni, jud. Botoşani, Punct: Holm/Telescu
Raport ID:
7129
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Antichitate;
Epoci:
Paleolitic; Paleolitic superior; Eneolitic; Eneolitic mijlociu; Epoca bronzului; Epoca bronzului târziu; Hallstatt; Hallstatt timpuriu; Epoca post-romană;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare deschisă; Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 38740.03 |
Județ:
Botoșani
Unitate administrativă:
Ripiceni
Localitate:
Ripiceni
Punct:
Holm/Telescu
Localizare:
| 38740.03 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Melniciuc | Aurel | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Ciupu | Marcel Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Ignătescu | Sorin | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Pascariu | Alexandru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Rusu | Irina | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Asăndulesei | Adrian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
În cadrul campaniei arheologice din anul 2023, cercetarea s-a desfășurat în conformitate cu finanțarea lucrărilor și cu obiectivele specifice propuse, referitoare la epuizarea celei de-a cincea secțiuni transversale (S. VIII/2022)[1], în zona megastructurii cvasi-centrale, înregistrarea, interpretarea asociată a datelor arheologice și precizarea raporturilor cu celelalte complexe din sit; recuperarea bunurilor culturale mobile, conservarea primară, restaurarea, cu finalitatea valorificării muzeale, științifice și didactice a patrimoniului obținut. De aceea, a fost redeschisă secțiunea S. VIII/2022, dar doar pe o lungime de 27 de m (m. 3-30[2]) și o lățime de 3,50 m, însumând suprafața de 94,5 m2 (fig. 1.1), deoarece restul acestei secțiuni (m. 0-3 și 30-35), cu complexele aferente (segmentele șanțurilor de împrejmuire de la ENE și VSV) fuseseră epuizate în campania anterioară. Cercetarea a vizat investigarea detaliată și integrală a elementelor constructive ale structurilor/locuințelor S/L. 5-7, după primele demontări anterioare (nivelurile -0,40/-0,45 și -0,85 m). Astfel, s-a realizat cea de-a doua demontate a lutuielilor S/L. 5 (m. 3-7/8), S/L. 6 (m. 7/8/11) și S/L. 7 (m. 24-28,5) și demontările a treia și a patra ale elementelor constructive ale componentei S/L. 6 (m. 11-21,5), La finalul cercetării, pentru controlul existenței eventualelor complexe adâncite (gropi), s-a săpat întreaga suprafață a S. VIII, până în stratul cvasi-steril, loessoid, între -1,50/-1,70 și -2,20 m, față de nivelul actual de călcare. La finalul campaniei din acest an, S. VIII, investigată exhaustiv, a fost acoperită mecanic cu pământ[3], deoarece suprafața vizată este teren agricol. Și în campania 2023, s-a agreat, ținând cont de concepția generală de derulare a cercetării megastructurii, pentru un metraj al secțiunii dat în continuare, de la punctul de stație stabilit la debutul cercetărilor (m. 3 – ENE; m. 30 – VSV), și caroierea suprafeței cercetate prin asocierea metrajului cu literele a, b și c (de la NNV către SSE). La fel s-a optat pentru păstrarea martorului transversal pe secțiune (m. 15-15,30), pentru a completa imaginea stratigrafiei transversale (fig. 7.4) și longitudinale și a planimetriei mega-complexului. În cadrul Structurii/Locuinței S/L. 5 situată în zona m. 3-7/8, între -0,70/-0,75 m și -0,90/-1 m adâncime (fig. 1.2-3), cea de-a doua demontare a evidențiat un nou nivel de lutuieli arse, cu amprente de substrucție lemnoasă (lodbe relativ subțiri, φ = 12-15 cm, pari de 4-5 cm grosime, panouri de nuiele întrețesute și chiar elemente asociate), căzute fie pe direcțiile NE-SV, fie VNV-ESE, masate între m. 5-6 (culmea m. 5-5,40). Cele mai multe lipituri erau amorfe, fără urme de substrucție, fiind rupte și rulate de-a lungul vremii. Sub acest al doilea strat de lipituri arse, pe nivelul -0,90/-1,10 m se găseau fragmente ceramice, un cap și un picior de statuetă antropomorfă feminină (decor adâncit), câteva piese de silex, multe spărturi/deșeuri și puține materiale osteologice, dovadă a activităților gospodărești desfășurate în această locație și/sau în preajmă. Și din observațiile realizate în anii 2022 și 2023, considerăm că este vorba de continuarea sud-estică a aceluiași perete/zid de incintă de la ENE, cunoscut din anii anteriori, care a ars și s-a prăbușit spre S/L. 6. În suprafața Structurii/Locuinței S/L. 6/2022 au fost identificate alte realități arheologice legate de poli-compartimentarea acesteia, prezentând, ca elemente arhitectonice, pereți portanți (de rezistență) și alții mai ușori, despărțitori, precum și porțiuni extinse de tavan. Astfel, între m. 7/8-12 a-b (fig. 2.1-2), cea de-a doua demontare a pus în evidență lutuieli masive arse, cu urme de lodbe robuste și dulapi despicați (φ și lățimi = 20-30 cm), provenind de la tavanul unei construcții ”independente” sau al uneia cu cel puțin două camere (în strânsă legătură cu descoperirile din 2021 și 2016). Cele mai multe lutuieli aveau o orientare VSV-ENE. După înlăturarea acestora, au fost descoperite, pe podeaua simplă de lut (fig. 7.1): trei vase întregibile, probabil amplasate lângă pereți (vas nr. 1, □9-10 b, -0,80 m; vas nr. 2, □10 b, -0,80 m; vas. nr. 3, □9 a, -0,80 m), un element arhitectonic de colț (lutuială păstrată în unghi drept; □12 a) și o ”amenajare” cu lutuieli convexe, paralele (cu rotunjirea în sus) și fața cvasi-dreaptă, aflate într-un colț (□12 b), a cărei destinație e greu de precizat, fiind, probabil, vorba de urmele unui panou de perete sau tavan, realizat dintr-o substrucție lemnoasă cu cavitate (”inima lemnului” lipsă), uns cu lut și ars în timpul incendiului. În partea de SSE a componentei anterioare, în □11-13 c, s-a conturat o nouă încăpere și/sau construcție, cu o robustețe asemănătoare, care se continuă, pe aceeași direcție, în porțiunea nesăpată. Vasul întregibil descoperit în anul 2022 se afla în colțul de NNV al acesteia (□11 b-c, la -0,65 m). Spațiile fără lipituri, de la ENE, SSE și VNV, cu lățimi de 40-50 cm, dispuse cvasi-rectangular, par să corespundă amplasamentelor pereților masivi din lemn (bârne, lodbe), care au dispărut prin ardere. De la m. 12,40/□13 a-c până la m. 21,5 a-c/□22 a-c (fig. 3.1-2, 4.1-2, 5.1-2, 7.4), acolo unde lutuielile fuseseră ”spongioase” (grosimi de 5-7/8 cm), cu sau fără straturi de relutuire, provenite de la partea superioară, ușoară, a pereților, „timpanului” acoperișului și a planșeului, fie masive, cu amprentele unor elemente robuste de substrucție lemnoasă (lodbe, „dulapi” și lătunoaie despicate, cu diametre de 20-30 cm), împreună cu straturi de argilă de 10-20 cm grosime, aparținând atât pereților, cât și unui tavan, la noile demontări au fost descoperite alte asemenea lutuieli, coerente, demonstrând existența unor pereți robuști (portanți), pe linia carourilor b-c, precum și a cel puțin unui tavan, care acoperea, probabil, mai multe încăperi. Aceste din urmă lutuieli prezintă aceleași amprente „semicirculare” și cvasi-plate, de la substrucția lemnoasă robustă (dulapi și lodbe despicate pe jumătate), orientate pe aceeași direcție, VSV-ENE (m. 12,40-19). Lângă un perete de ENE, a fost descoperit, pe podeaua simplă de lut, un vas întregibil (vasul nr. 4; □13-14 a; -0,65/-0,70 m, fig. 7.2), un alt recipient (vasul nr. 5) fiind găsit în □15-16 c, -0,65/-0,70 m, părți ale acestuia continuându-se spre SSE, în porțiunea nesăpată. De la m. 19 la 21,5 a-b (fig. 5.1-2) lutuielile erau mijlocii, cu puține amprente de substrucție lemnoasă, fiind provenite de la peretele exterior de VSV, căzut spre interior, peste vasele aliniate pe lângă acesta (fig. 7.3): complexul numit vasul nr. 6, compus dintr-un set de trei (?) recipiente (□21-22 a-b, -0,75/-0,80 m) și vasul nr. 7 (□20 a, -0,75/-0,80 m). Merită menționată descoperirea, printre lutuielile peretelui de VSV al S/L. 6, a unui vârf de săgeată calcinat, putând fi vorba de un proiectil care a cauzat, din exterior, incendierea construcțiilor (analogii Druța, Republica Moldova[4]). Menționăm că în S. VIII/S/L. 6/2023 nu au fost identificate urme ale unor instalații casnice. Între m. 19-21,5 b-c se găsea un spațiu oarecum fără lutuieli (fig. 5.1-2), putând fi vorba de o zonă de intrare între construcții/camere. La adâncire, în zona 15-21,5 m, sub nivelul Cucuteni A-B (-1/-1,10 m), în crotovine, au fost descoperite câteva lame din silex de Prut și o statuetă antropomorfă feminină fragmentară, fără cap, rupt din vechime, reprezentată șezând (unghi ≈ 90°). Structura/Locuința 7 (S/L. 7) continua sub lutuielile masive identificate între m. 23,5/24-28,5, începând de la -0,60/-0,65 m adâncime, la cea de-a doua demontare (-0,80/-1 m) fiind descoperite altele (fig. 6.1-2), dar mai puține, majoritatea de dimensiuni mijlocii și mici, ultimele amorfe. Unele dintre lutuielile mari și foarte mari prezentau amprente de pari, lodbe despicate, panouri de nuiele, orientate pe direcțiile NNV-SSE și VNV-ESE. Remarcăm grosimea deosebită a lutuielilor S/L. 7, mai ales a celor de la bază, precum și dispunerea curbată a acestora, de la m. 27/27,5 până la m. 23,5/24, vizibilă pe ambele profile (NNV și SSE), dovedind că era vorba tot de peretele/zidul masiv de incintă, aflat la VSV de componenta centrală (S/L. 6), prăbușit spre interiorul acesteia, cu culmea în dreptul m. 25-26, căruia îi erau adosate și o serie de complexe gospodărești. De aceea, la adâncire sub -1,10 m, a fost identificată o groapă (Gr. 20/2023), de formă circulară, în plan orizontal, și albiată, în cel vertical, care se încheia lobat, spre fund (-1,65 m), în conținutul acesteia găsindu-se fragmente ceramice, spărturi de silex, oase, o râșniță fragmentară din gresie și o treime dintr-o măsuță de cult, pictată. Din punct de vedere stratigrafic, s-a reconfirmat și completat succesiunea depunerilor naturale și antropice din secțiunile anterioare: stratul vegetal actual – arabil (cernoziom calcic levigat, negru; 0/-30/-0,35 m), cu materiale arheologice purtate în arătură: cucuteniene (lipituri, câteva fragmente ceramice), Noua (fragmente ceramice) și contemporane (cuie, cărămizi), împreună cu multe bucăți de silex, inferioare calitativ, sparte accidental; stratul post-eneolitic – bine individualizat, în zonele fără mase compacte de lipituri (între -0,30/-0,35 și -0,50/-0,60 m; cernisol brun-cenușiu), cu lipituri mărunte arse purtate, urme de cărbune, fragmente ceramice Noua și cucuteniene; către baza acestuia (-0,50/-0,60 m; m. 0-3, m. 21,5-23,5 și m. 28-35) existau „pavaje” discontinui, din lespezi mici și medii de calcar, legate de nivelul și amenajările ocupațional-habitaționale Noua (spații de cioplit silexul și piatra, cu plăcuțe de calcar, galeți de silex în curs de prelucrare, produse secundare de debitaj și câteva lame și așchii cu urme de utilizare și fragmente de la oale-sac, cu brâie simple în relief); nivelul cucutenian propriu-zis, faza A-B, între -0,60 și -0,70/-0,90/-1 m compus din sol faeoziomic în evoluție, brun cu diferite nuanțe, cu lipituri mărunte, cărbuni disipați, puține materiale osteologice, locuințe, instalații, fragmente ceramice și piese litice, afectat de numeroase bioperturbații; nivelul gravettian, de la -1,10/-1,20 m, în solul loessoid galben-brun pal, reprezentat de sporadice piese litice patinate, fără a forma complexe. Realitățile arheologice din S. VIII/2022 au fost, pe de o parte, parțial asemănătoare cu cele din celelalte areale investigate ale megastructurii (S. IV/2016, V/2018, VI/2019, VII/2021)[5] și, pe de altă parte, diferite (suprafețele extinse de lipituri arse suprapuse și dispunerea acestora), care indică alte componente ale mega-complexului, robustețea pereților și clara etajare a componentelor din partea centrală (1-2 etaje ?), cele mai apropiate analogii regăsindu-se în cazul construcțiilor de la Corlăteni – Pe Țarină[6], nevalorificate științific, din păcate. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Abstract [EN]:
In the archaeological campaign of 2023 (18-29 September), the features research of S. VIII/2022 (m. 3-30), within the quasi-central megastructure, was completed: S/D. 5 (the ENE enclosure wall, m. 3-8), S/D. 6 (multi-compartmentalized dwelling, m. 8-21,5), with special architectural elements (massive walls, 1-2 floors?) and S/D. 7 (the WSW enclosure wall, m 23,5-28,5).
Note:
[1]. E-mail: dumitruboghian@yahoo.com.
[2]. Boghian et al. 2023, p. 305-310.
[3]. Autorii raportului roagă supervizorii prezentului text să păstreze modalitatea de scriere a formulelor metrice, pentru a nu ne mai întâlni cu modificări neconforme ale acestora, inducând un altfel fel de redare și înțelegere a metrajului secțiunii și amplasării complexelor (vezi nota 2 supra).
[4]. Mulțumim și pe această cale societății GEO-EX-CONSTRUCT SRL, manager ing. Sorin Grindei, pentru sprijinul oferit pentru această operațiune.
[5]. Рындина, Энговатова 1990, p. 108-114.
[6]. A se vedea rapoartele publicate în Cronica Cercetărilor Arheologice din România (2017-2023).
[7]. Nestor et al. 1950, p. 32; Nestor et al. 1951, p. 68-72; Șantierul Valea Jijiei 1952, p. 84-89.
[2]. Boghian et al. 2023, p. 305-310.
[3]. Autorii raportului roagă supervizorii prezentului text să păstreze modalitatea de scriere a formulelor metrice, pentru a nu ne mai întâlni cu modificări neconforme ale acestora, inducând un altfel fel de redare și înțelegere a metrajului secțiunii și amplasării complexelor (vezi nota 2 supra).
[4]. Mulțumim și pe această cale societății GEO-EX-CONSTRUCT SRL, manager ing. Sorin Grindei, pentru sprijinul oferit pentru această operațiune.
[5]. Рындина, Энговатова 1990, p. 108-114.
[6]. A se vedea rapoartele publicate în Cronica Cercetărilor Arheologice din România (2017-2023).
[7]. Nestor et al. 1950, p. 32; Nestor et al. 1951, p. 68-72; Șantierul Valea Jijiei 1952, p. 84-89.
Bibliografie:
1. Boghian, D., Melniciuc, A., Setnic, Ed.-Gh., Ciobanu, Al., Asăndulesei, A., Pascariu, Al., Rusu, I., Ignătescu, S., Stigleț, D.-I., Ripiceni, com. Ripiceni, jud. Botoşani. Punct: Holm/Telescu, în CCAR. Campania 2022. 2023, p. 305-310.
2. Nestor, I., Alexandrescu, Al., Brătianu, Al., Comșa, E., Perju, S., Vieru, I. Activitatea șantierului de săpături arheologice Iaşi-Botoşani-Dorohoi. SCIV, I, 1, 1950, p. 32.
3. Nestor, I., Alexandrescu, Al., Comșa, E., Zaharia-Petrescu, E., Zirra, V. Săpăturile de pe șantierul Valea Jijiei (Iași-Botoșani-Dorohoi în anul 1950). SCIV, II, 1, 1951, p. 68-72.
4. Colectivul de cercetări arheologice al Academiei R. P. R. Valea Jijiei IV. Săpăturile de la Corlăteni (Dorohoi). SCIV, III, 1952, p. 84-89.
5. Рындина, Н. В., Энговатова, А. В. (1990). Опыт планиграфического анализа кремниевых орудий трипольского поселения Друцы I. Раннеземледельческие поселения-гиганты трипольской культуры на Украине. Kiev, p. 108-114.
2. Nestor, I., Alexandrescu, Al., Brătianu, Al., Comșa, E., Perju, S., Vieru, I. Activitatea șantierului de săpături arheologice Iaşi-Botoşani-Dorohoi. SCIV, I, 1, 1950, p. 32.
3. Nestor, I., Alexandrescu, Al., Comșa, E., Zaharia-Petrescu, E., Zirra, V. Săpăturile de pe șantierul Valea Jijiei (Iași-Botoșani-Dorohoi în anul 1950). SCIV, II, 1, 1951, p. 68-72.
4. Colectivul de cercetări arheologice al Academiei R. P. R. Valea Jijiei IV. Săpăturile de la Corlăteni (Dorohoi). SCIV, III, 1952, p. 84-89.
5. Рындина, Н. В., Энговатова, А. В. (1990). Опыт планиграфического анализа кремниевых орудий трипольского поселения Друцы I. Раннеземледельческие поселения-гиганты трипольской культуры на Украине. Kiev, p. 108-114.