Instituții și
Persoane implicate:
Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
Hânceanu |
George-Dan |
responsabil |
Complexul Muzeal Național Neamț |
Ceauşu |
Silviu |
participant |
Complexul Muzeal Național Neamț |
Diaconu |
Vasile |
participant |
Complexul Muzeal Național Neamț |
Gafincu |
Alexandru |
participant |
Complexul Muzeal Național Neamț |
Raport:
În anul 2023 lucrările de reabilitare și extindere a vechiului așezământ spitalicesc „Precista” din municipiul Roman, județul Neamț, de pe str. Speranței, nr. 11-13, au impus în suprafața afectată de proiect efectuarea de săpături arheologice preventive. Așezământul spitalicesc de pe lângă Biserica ortodoxă Precista Mare este cunoscut din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (1753), transformat în „Bolniță” (1787-1789) și apoi în „Ospitalul Săracilor” (1798) și Spitalul Precista (1872)[1]. Acesta se află situat în centrul vechi al târgului medieval și modern al Romanului, aproape de fosta Piață a Episcopiei și în zona atelierelor meșteșugărești[2]. Monumentul istoric, de categorie B, Spitalul Precista este amplasat pe terasa superioară a râului Moldova (la o altitudine de circa 200m față de nivelul apei), fiind delimitat de alte clădiri monument, precum Episcopia (de categorie A – cod LMI/2015: NT-II-a-A-10652) (ctitoria lui Petru Rareș), Seminarul ortodox „Melchisedec Ștefănescu” (de categorie B – cod LMI/2015: NT-II-m-B-10651) și Biserica Precista Mare (categorie B – NT-II-m-B-10669) (Pl. I), ultima fiind ctitoria Ruxandrei Lăpușneanu și a fiului ei, Bogdan al IV-lea[3]. De asemenea, în aceeași zonă concentrată cu monumente istorice se află și Cetatea Mușatină. În prezent, Spitalul Precista (denumit și Spitalul Vechi)[4] este în proprietatea Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, iar din punct de vedere administrativ aparține de Primăria orașului Roman, fiind încadrat în UTR. 1-2 (conform PUG Municipiul Roman)[5]. Terenul (13.660 mp.) și clădirea sunt în intravilanul Municipiului Roman. Forma generală a perimetrului se înscrie aproximativ într-un trapez, cu baza scurtă (circa 84,00 m) către nord (Bulev. Roman Mușat) și baza lungă (circa 140,00m) către sud, unde se află și clădirea spitalului. Anterior construirii acestui spital, o parte din perimetru (2.800 mp.) făcea parte din incinta Bisericii Precista Mare, iar cea mai mare parte (10.860 mp.) aparținea Episcopiei. Cercetările arheologice preventive s-au concentrat pe laturile de sud și de nord ale clădirii spitalului, respectiv pe partea din față și pe cea din spatele imobilului. Perimetrul sudic (fața) a fost notat Suprafața 1 (prescurtat S.1), iar cel nordic (din spate) ca Suprafața 2 (prescurtat S.2). În S.1 din fața Spitalului Precista (Pl. IV/1), aproape de Seminarul ortodox Melchisedec Ștefănescu, au fost trasate nouă secțiuni de forme și dimensiuni diferite, adaptate la teren. În urma cercetării suprafeței menționate, până la terenul steril, s-a constatat distrugerea în mare parte a stratigrafiei și eventualelor complexe arheologice de lucrări contemporane, precum construirea clădirii pentru Morgă, montarea conductelor de gaz, electricitate, cămine de apă și canalizare. Singurele complexe arheologice rămase nederanjate sunt câteva gropi cu material ceramic modern și o locuință adâncită medievală. În S.2 din spatele Spitalului Precista și în preajma Bisericii ortodoxe Precista Mare (Pl. IV/2-3) au fost deschise 14 secțiuni și două casete de forme și dimensiuni variate, adaptate la teren, situate în paralel cu linia gardului împrejmuitor a lăcașului religios menționat. Acestea au vizat îndeosebi investigarea perimetrului destinat sistemului de piloți, care vor avea scopul de susținere a clădirilor din jur. În suprafața cercetată au fost descoperite două corpuri de clădiri cu fundații din piatră de râu. O primă structură este situată pe latura de sud, sud-est, în preajma bisericii, cu o grosime de circa 0,80-1,00m și adâncime de 1,00 m. Zidăria denotă compartimentări necesare depozitării (cămări) și locuirii (odăi), din care semnalăm și o pivniță de circa 15,00m lungime. Cel mai probabil, aceste dependințe au fost construite după ctitorirea bisericii, fiind datate în secolele XVII – XVIII. Cea de-a doua structură este poziționată pe latura de sud, sud-vest din apropierea lăcașului, la circa 22,00-23,00m distanță de primul corp de clădiri amintit. Zidăria este mai îngustă (0,60m grosime) și mai puțin adâncită (-0,60-0,80m). Potrivit dimensiunilor semnalate și ceramicii, ea este mai târzie, din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. Alipite acestei ultime structuri au fost găsite două beciuri de la finalul secolului al XVIII-lea și începutul veacului următor, datate prin intermediul vaselor fragmentare din lut, faianță și porțelan descoperite în interior. Pe lângă zidării și beciuri, pe latura de est s-a găsit o parte din zidul de incintă al bisericii. Totodată, în incinta lăcașului semnalat s-au descoperit și investigat, până în stadiul actual al cercetării, un număr de 780 morminte de înhumație medievale și moderne. Din întreaga suprafață afectată de proiect (8.107 mp)[6], în cele două etape de investigații arheologice (02 mai – 12 iulie și 02 august – 02 decembrie 2023) s-a reușit cercetarea unui perimetru de 800 mp. (680 mp. secțiunile și 120mp. martorii) din S.1 și de 2.770 mp. din S.2 (în total 3.570mp.) Săpătura arheologică s-a executat manual, doar stratul vegetal fiind decapat mecanic. Cercetarea s-a desfășurat în paralel, atât în S.1, cât și în S.2, fiind atinse adâncimi maxime de până la 3,00-3,20m. În S.1, din fața clădirii Spitalului Precista (Pl. V/1), au fost deschise nouă secțiuni (notate S.VI, S.VIII-S.X, S.XIV-S.XVII, S.XIX) (Pl. II/2), adaptate formei terenului și clădirilor din preajmă (Seminarul Melchisedec, Spitalul de Psihiatrie, Stația de Salvare, fosta Morgă-imobil distrus anterior săpăturilor). Între cele nouă secțiuni, S.VI (25,00m x 4,00m), S.VIII (8,50 x 3,00m), S.IX (10,00m x 4,00m), S.X (10,00m x 4,00m), S.XIV (10,00m x 4,00m), S.XV (8,00m x 3,50m), S.XVI (17,50m x între 3,50-7,00m), S.XVII (34,00m x între 4,00-10,00m) și S.XIX (16,00m x 2,50m) au fost lăsați martori, demontați la final. Respectiva suprafață are o diferență de nivel: cea apropiată Seminarului este mai înaltă (notată S.1a) și avea pe jumătate din perimetru fundația unei clădiri anexă Seminarului. Celălalt perimetru, mai apropiat de Spital, este situat mai jos (prescurtat S.1b), fiind delimitat de primul printr-o conductă de gaz. A fost suprapus în cea mai mare parte de fundația clădirii fostei Morgi a spitalului. Delimitarea celor două perimetre ale S.1 este pe lungime (Pl. V/2). În S.1a sunt cele mai multe din secțiunile respectivei suprafețe, însă doar în câteva s-au descoperit complexe de locuire: S.VI – gropile Gr.1, Gr.2; S.IX – Gr.1, Gr.2; S.X – Gr.1; S.XIV – fundațiile unei structuri de piatră cu turn și arcade (Pl. VII); S.XV – vatră și trei gropi (Gr.1 – Gr.3), S.XVI – locuința Loc. 1 cu vatră și cinci gropi (notate Gr.1 – Gr.5) (Pl. VI) și S.XIX – Gr.1. În S.1b este o singură secțiune, S.XVII, în care s-au descoperit și cercetat patru gropi (notate Gr.1 – Gr.4). În totalul S.1 au fost descoperite și cercetate 18 gropi menajere, o locuință, două vetre și o structură de piatră. Majoritatea acestor complexe sunt din epoca modernă, exceptând structura de piatră cu turn și arcade, vetrele, locuința cu cele cinci gropi și groapa menajeră din S.XIX. În ambele perimetre ale S.1 sub vegetal este o „umplutură” de circa 0,60m determinată de nivelarea terenului pentru lucrările din secolele XIX-XX. Sub aceasta (compusă din cărămizi, moloz, bare de fier) dispunem de un nivel consistent de culoare cenușie (cuprins între 0,60-1/1,20m), care prin ceramică se datează în secolele XVIII – XIX. Mai jos este un strat de culoare neagră (între 1/1,20 – 1,80m) cu ceramică medievală din veacurile XVI – XVII. Între 1,80-2,20/2,40m este nivelul galben, steril. Pentru nivelul modern au fost descoperite îndeosebi fragmente de olane, pipe, căni cu o toartă de culoare cenușie, fragmente de străchini pictate cu motive florale și geometrice, castroane și capace de culoare cărămizie și cenușie, dar și căni, platouri și farfurii din faianță și porțelan. Stratul medieval este reprezentat prin puține fragmente ceramice. Despre zona aflată în aria de protecție a lăcașului religios, singurele informații de care dispunem semnalează un sondaj de „salvare” a mormintelor medievale, descoperite întâmplător în anul 1964 cu prilejul montării unui bazin de apă în curtea spitalului[7]. În cazul S.2, ocupată în mare parte de cimitirul Bisericii Precista Mare, au fost trasate în campania anului 2023 un număr de 14 secțiuni și două casete (notate Cas.I și Cas.1) (Pl. III) de dimensiuni variate: S.I (30,00m x 4,00m), S.II (8,00m x 4,00m), S.III (22,00m x 4,00m), S.IV (30,00m x 4,00m), S.V (34,00m x 4,00m), S.VII (22,00m x 4,00m), S.XI (20,00m x 3,00m), S.XII (32,00m x 5,00m), S.XIII (32,00m x 5,00m), S.XVIII (34,00m x 4,00m), S.XX (14,00m x 8,00m), S.XXI (33,00m x 7,00-9,50m), S.XXII (44,00m x 11,00m), S.XXIII (30,00m x 8,00m), Cas. I (4,00m x 4,00m) și Cas.1 adiacentă zidului de incintă (21,50m x 2,50-3,20m). Între ele au fost lăsați martori de dimensiuni variabile, demontați la final. La final, investigația arheologică s-a întins pe circa 2270 mp. (secțiuni și casete) și circa 500 mp. (martori) – în total 2.770 mp. O parte importantă din S.2 este reprezentată de morminte, în număr de 780. Acestea includ schelete singulare, mai rar duble. Majoritatea au defuncții depuși anatomic și doar într-o mică proporție sunt reînhumați (Pl. VIII-IX). Remarcăm procentul ridicat al mortalității infantile. Inventarul funerar al defuncților este constituit din monede, piese vestimentare și de port (catarame, aplice, nasturi globulari, plăcuțe de centură, plăcuțe de diademe, ace de văl, cercei, inele, mărgele). Artefactele indică un interval extins de utilizare a spațiului funerar, cuprins între secolele XV – XIX, aspect care denotă funcționarea cimitirului anterior construirii Bisericii Precista Mare (situație argumentată și prin mormintele aflate în afara zidului de incintă al lăcașului), probabil, când necropola avea în preajmă o biserică de lemn, așa cum susțin unii istorici[8]. În campania arheologică preventivă din anul 2023 s-a reușit cercetarea exhaustivă a S.1 și investigarea zonei cimitirului medieval și modern din S.2, delimitat de zidul de incintă al Bisericii ortodoxe Precista Mare din Roman. Pentru campania anului 2024 urmează să fie cercetat perimetrul rămas în exteriorul zidului de incintă din S.2 (până spre clădirea Spitalului și împrejmuirea acestuia)[9], în care se află complexe de locuire medievale, o parte fiind descoperite în caseta adiacentă zidului de incintă. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Lucrările de reabilitare ale clădirii Spitalului Precista (1872), situată în zona de protecție a Bisericii Ortodoxe Precista Mare (ctitorie din 1569), au impus efectuarea unor cercetări arheologice preventive (2023). Acestea s-au desfășurat pe partea din față a spitalului, spre sud (suprafață marcată S.1), și pe partea din spate a spitalului, spre nord (suprafață marcată S.2). În urma investigațiilor arheologice (desfășurate pe aproximativ 3.570 de metri pătrați), au fost descoperite complexe rezidențiale medievale și moderne (locuințe, gropi, vetre), structuri din piatră (locuințe, pivnițe) și morminte (780) cu monede, accesorii vestimentare și podoabe incluse în inventar, datate în secolele XV-XIX.
Abstract [EN]:
The rehabilitation works of the Precista Hospital building (1872), located in the protection area of the Precista Mare Orthodox Church (foundation from 1569), required the performance of preventive archaeological research (2023). They took place on the front side of the hospital, towards the south (surface marked S.1) and on the back side of the hospital, towards the north (surface marked S.2). As a result of the archaeological investigations (spread over about 3,570 square meters), medieval and modern residential complexes (dwellings, pits, fireplaces), stone structures (dwellings, cellars) and tombs (780) with coins and clothing accessories and ornaments were discovered in the inventory, dated in the 15th - 19th centuries.
Note:
[1]. Pruteanu, 1957, p. 44-55; Cozărăscu, 1992, p. 178-183; Cozărăscu, Clocotici, 2001, p. 3-4.
[2]. Hânceanu, 2017.
[3]. Ctitorită între 23 mai și 15 septembrie 7077 (1569) a primit hramul Adormirea Preacuratei Fecioare (conform pisaniei).
[4]. Clădirea a fost proiectată de arhitectul Alexandru Constantinescu, fiind ridicată între anii 1872-1884. Imobilul are o suprafață construită la sol de cca. 2.722 mp., înscriindu-se într-un dreptunghi cu laturile de 114,00m x 39,00m (iar subsolul adosat are o suprafață de cca. 825,00m) și se desfășoară pe latura sudică pe o lungime de cca. 86,00m și lățime de cca. 11,00m.
[5]. Zone considerate de interes arheologic.
[6]. Potrivit planului de săpătură (anexat la ilustrație, Pl. II/1), suprafața afectată de proiect poate fi împărțită pe obiective: S.1-subsol principal (4.500 mp), S.2-subsol secundar (975 mp), S.3-parcare (1.737 mp), S.4-rezervorul de apă (183 mp) și S-subsol nou propus spre construire sub clădirea monument (712 mp).
[7]. Cozărăscu, 1964, p. 610-617.
[8]. Rădvan, 2011, p. 565-566.
[9]. În acest perimetru mai sunt locuri ocupate de bazine și cămine de apă, care au distrus stratigrafia și momentan acoperă circa 230 mp. din restul zonei rămasă necercetată.
Bibliografie:
1. Pruteanu, P. (1957). Contribuție la istoricul spitalelor din Moldova. București: Editura Medicală.
2. Cozărăscu, E. (1964). Biserica „Precista Mare” din orașul Roman. Mitropolia Moldovei și Sucevei, XLI(11-12), 610-617.
3. Cozărăscu, E. (1992). Asistența medico-sanitară. Începuturile. În Ursachi, V. (coord. gen.), Istoria orașului Roman (1392-1992) (pp. 178-183). Roman.
4. Cozărăscu, E., Clocotici, O. (2001). Istoricul Spitalului Municipal „Precista Mare” din Roman până la bicentenar (1998); parțial și al vieții medico-farmaceutice romașcane. Iași: Știință și Tehnică.
5. Hânceanu, G.-D. (2017). Două ateliere meşteşugăreşti din târgul medieval al Romanului (secolele XV şi XVII). Rezultatele supravegherilor şi săpăturilor din anii 2012-2013. Brăila: Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”.
6. Rădvan, L. (2011). Oraşele din Ţările Române în Evul Mediu (sfârşitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea). Iași: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.