Sânpetru | Comuna: Sânpetru | Judeţ: Brașov | Punct: Biserica evanghelică Sânpetru | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Sânpetru, com. Sânpetru, jud. Brașov Punct: Biserica evanghelică Sânpetru
Raport ID:
6801
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Tipuri de sit:
Necropolă; Fortificaţii; Biserică;
Cod RAN:
| 41934.03 |
Județ:
Brașov
Unitate administrativă:
Sânpetru
Localitate:
Sânpetru
Punct:
Biserica Evanghelică Sânpetru
Localizare:
| 41934.03 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică preventivă
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Istrate Marcu | Daniela | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dobrotă | Sebastian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
În toamna anului 2020, în contextul lucrărilor de restaurare și punere în valoare a bisericii evanghelice din Sânpetru, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” București a demarat o campanie de cercetări arheologice preventive în incinta monumentului istoric.
Au fost deschise trei unități de cercetare arheologice, secțiuni trasate din biserica actuală și până în cămările ce se desfășoară de-a lungul zidului de incintă, amplasate una pe latura de nord (S.13), una pe latura de vest (S.14) și una pe latura de sud (S.15). Cele trei unități de cercetare deschise în 2020 au fost numerotate în continuarea unităților de cercetare deschise în curtea bisericii în 1994 iar lucrările arheologice desfășurându-se în paralel cu cele de restaurare și punere în valoare, din motive de economie de șantier, fiecare din cele trei unități de cercetare arheologică a fost împărțită în două segmente, clasificate drept A (înspre biserică) și B (înspre cămări) cu martor de trecere între ele.
Principalul rezultat al săpăturilor din toamna lui 2020 a fost identificarea vestigiilor bisericii vechi, demolată în 1794-1797 și înlocuită de biserica actuală. Observate pe toate laturile clădirii actuale, acestea au putut fi cel mai bine investigate pe latura de sud, în S.15A, unde umărul de sud-est al navei vechi, sprijinit de un contrafort, iese 1,5 m în afara structurii actuale, cu talpa așezată în steril brun-gălbui la -1,7 m sub nivelul de călcare actual. Pe nord (în S.13A), talpa, așezată pe steril galben, a fost atinsă la -2,3 m sub nivelul de călcare actual iar pe vest, deși s-a coborât până la o adâncime de 3 m, talpa nu a putut fi atinsă. Planimetria vechiului lăcaș de cult, ridicat pe fundații de piatră legată cu mortar, nu a putut fi însă stabilită cu exactitate în teren.
Săpăturile de pe latura de nord au îngăduit dezvelirea unui element dispărut al bisericii actuale – perechea porticului de pe latura de sud, lungă de 4,8 m și lată de 2,9 m pe exterior, zidită din piatră și cărămidă legată cu mortar, demolată la nivelul pardoselii interioare de cărămidă și păstrată imediat sub nivelul actual de călcare, la 2-5 cm adâncime. Inițial identificate în S.13A, la cererea proiectantului, vestigiile porticului de nord au fost decopertate în suprafață, în vederea repunerii lor de valoare.
La vest de biserică, în S.14A și S.14B, a fost identificat colțul unei structuri de piatră legată cu mortar, cu talpa fundației coborând -1,0-1,3 m sub nivelul de călcare actual, iar, în extremitatea vestică a curții, lângă cămări, în S.14B, vestigiile unei structuri circulare (fântână?) ce nu a putut fi încă cercetată până la bază, cu diametrul interior de c. 0,8 m și cu laturile, parțial surpate, din pietre nefasonate, de diverse dimensiuni, prinse în pământ.
Din punctul de vedere al cimitirului, s-au identificat în principal oseminte în poziție secundară, dar și 39 de morminte in situ, din mai multe orizonturi funerare, de la cele mai timpurii, aflate la baza succesiunii stratigrafice, cu umplutură de pământ negru cu rare urme de mortar (incluzând pe M27 și M28 din S.13A, cu capetele flancate de pietre), până la cele mai târzii, ce suprapun și taie morminte anterioare și au o umplutură de pământ amestecat cu moloz. Un singur mormânt (M11 din S.13A) a avut inventar – o cataramă de fier circulară și o plăcuță de aur – putând fi astfel datat în perioada timpurie, ceea ce corespunde și cu poziția sa stratigrafică. Alte morminte, deși fără inventar, au putut fi datate în evul mediu sau cel mai târziu în epoca modernă timpurie în baza relațiilor cu structurile zidite ale cămărilor. Fără excepție, toate au fost sigilate de urmele șantierului de construcție a bisericii noi și de renivelările curții ce au avut loc cu această ocazie și în epocile mai recente.
La baza stratigrafiei, peste galbenul steril și peste un nivel de negru lutos, fără urme de intervenție antropică, s-a conturat un vegetal istoric pigmentat cu chirpici arși, din care au fost recuperate fragmente ceramice preistorice, cele mai multe atipice, și alte fragmente databile în prima parte a mileniului I e.n. Stratul de cultură, identificat pe mici porțiuni și în celelalte unități de cercetare, a avut mult de suferit din partea intervențiilor ulterioare, îndeosebi datorită cimitirului medieval.
Desfășurate în toamna lui 2020 în condiții meteorologice adverse, ce au întârziat mult ritmul lucrărilor, lucrările de la biserica evanghelică din Sânpetru au fost reluate în 2021, când au fost deschise două noi unități de cercetare în jumătatea de est a actualei colaterale nordice (S.16 și S.17). Săpătura a identificat trei din laturile unui compartiment al bisericii vechi, ce avea la nivel de fundație 5,1 m lungime și peste 1,5 m lățime. Latura de vest, lată de 1,6 m, era aliniată cu colțul de sud-est al vechii bisericii, cea de nord intra în interiorul bisericii actuale c.80 cm față de decroșarea fundației acesteia iar cea de est, posibil cu absidă semicirculară, era suprapusă de zidul scării galeriei nordice.
De asemenea, săpătura a relevat că, la ridicarea bisericii noi, în interior, până la W-0,05 m, s-a construit o veritabilă „fundație elevată”, atent finisată și spoită cu tencuială, elevația propriu-zisă începând abia mai sus, după o decroșare de 18 cm, iar stâlpii bisericii noi au fost așezați pe fundații continue, construite în același sistem de „fundație elevată”. Această situație, corelată cu egalizarea cu cărămidă a fundațiilor la W-0,35 m observată în exterior, sugerează că proiectul s-a schimbat pe parcurs, luându-se decizia amenajării nivelului de călcare interior la o cotă mai ridicată decât cea intenționată inițial. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Abstract [EN]:
Archaeological excavations have started in the autumn of 2020 at the fortified evangelical church in Sânpetru, in the context of its restorations works. Three trial trenches were opened on the northern, southern and western side of the present-day church, from its side and until the chambers lining the defensive wall. All trenches brought to light vestiges of the old, demolished church, particularly the south-eastern corner of its nave, propped by a buttress. The remnants of the northern porch of the present-day church were also exposed, as well as ruins of various structures that used to rose in the churchyard. Although the number of uncovered graves was surprisingly low – only 39 – some of them could be dated in the early phases of the settlement, based on their grave goods or burial features. The archaeological works continued in 2021, when two research units were opened in the eastern half of the current northern aisle, uncovering three sides of a cell of the old church.