.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Sântana | Comuna: Oraș Sântana | Judeţ: Arad | Punct: Cetatea Veche | Anul: 2022

Raport PDF simplificat.
Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Sântana, jud. Arad, Punct: Cetatea Veche
Raport ID:
6932
Anul cercetarii:
2022
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului târziu;
Tipuri de sit:
Fortificaţii;
Cod RAN:
| 12108.06 |
Județ:
Arad
Unitate administrativă:
Oraș Sântana
Localitate:
Sântana
Punct:
Cetatea Veche
Localizare:
| 12108.06 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Fig. 1. Scanare geofizică a structurii 1, cu indicarea gridurilor (cu roșu-cele săpate).  
Fig. 2. Fotografie a secțiunii S8.  
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Sava Victor participant Complexul Muzeal Arad
Cireap Ioan Cristian participant Complexul Muzeal Arad
Preda Daniel participant Complexul Muzeal Arad
Krause Rüdiger participant Goethe Universität Frankfurt am Main, Germany
Scheinberger Kirsten participant Goethe Universität Frankfurt am Main, Germany
Gogâltan Florin participant Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Micu Alexandru participant Universitatea din București
Diaconescu Dragoş participant Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Mărincean Andrei participant Arheolog independent
Dolog Oriana participant Arheolog independent
Negoescu Mihnea participant Arheolog independent
Reiss Ingo participant Arheolog independent
Stache Alexandra participant Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Mereuță Denis participant Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Murgu Vlad participant Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Călin Teodora participant Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Hegyi Alexandru participant Kyoto University
Raport:
Cercetările arheologice recente în fortificația epocii bronzului târziu de la Sântana-Cetatea Veche au demarat pe parcursul anului 2008. În colaborare cu Universitățile din Bochum și Timișoara a fost investigată geofizic o suprafață restrânsă din colțul sud-estic al fortificațiilor III și IV. În toamna anului 2009, cu ocazia unei săpături arheologice preventive, a fost sondată partea nordică a fortificației a III-a. Așezarea Baden, aflată tot în partea nordică a sitului, a fost cercetată în vara anului 2011. Săpăturile au fost reluate în 2018 când fortificația noastră, alături de cea de la Teleac, a fost selectată pentru săpături arheologice sistematice în cadrul proiectului LOEWE - “Prähistorische Konfliktforschung – Burgen der Bronzezeit zwischen Taunus und Karpaten”. Începând cu acel an a fost investigată latura nord-estică a fortificației a III-a și cea estică a fortificației I. Ca urmare a acestor săpături am constatat că, deși cele două fortificații au fost construite într-un interval cronologic restrâns, ele au fost realizate în mod diferit. Fortificația I este compusă dintr-o palisadă, parii de lemn fiind implantați într-un șanț de fundare, întreaga structură fiind mai apoi lutuită. În fața palisadei a fost săpat, pe alocuri, un șanț de apărare, credem nefinalizat. În schimb, fortificația a III-a prezintă un val imens (aprox. 27 m lățime și 2.5 m înălțime) ridicat din pământ bătut. Pe coama sa a fost construit un zid compus dintr-o rețea de pari, prinși între ei cu scânduri și nuiele, spațiul fiind umplut cu lut. Ulterior fața exterioară și interioară a zidului a fost lutuită în mod repetat cu ocazia unor reparații. În fața valului de pământ și lemn a fost săpat un șanț de apărare, dublat în anumite zone. Pe baza celor 26 de date 14C avute deocamdată la dispoziție putem preciza că fortificația a III-a a început să fie construită în intervalul de aprox. 1450-1400 BC și a suferit o primă distrugere pe la 1350 BC. În jurul anului 1250 BC întreaga fortificație a fost incendiată și distrusă, așezarea fiind abandonată definitiv.     Poate cel mai interesant aspect rezultat în urma săpăturilor noastre este faptul că am putut stabili modul în care fortificația a fost asediată și distrusă. Printre resturile arse ale fortificației a III-a au fost descoperite aproape o sută de proiectile de praștie realizate din lut, dar și vârfuri de săgeți din bronz. În șanțul de apărare al aceleași fortificații sunt consemnate fragmente osteologice umane, unele dintre ele prezentând urme de traume. Numeroase alte fragmente osteologice umane sunt prezente în șanțul de apărare al fortificației I. Majoritatea acestora aparțin unor bărbați maturi, dar au mai fost identificați copii și femei. Interesante sunt oasele inferioare ale unui bărbat matur, dispuse în poziție anatomică sub resturile palisadei fortificației I, care prezintă urme de expunere la soare și intemperii (analize dr. Angela Simalcsik). Măsurătorile magnetometrice efectuate pe parcursul anului 2018, pe o suprafață de 102 ha, au oferit un set de informații valoroase și cu privire la structura internă a sitului. Printre numeroasele anomalii identificate în interiorul celor patru sisteme de fortificare se remarcă rămășițele a 29 de clădiri. Majoritatea au o formă dreptunghiulară și sunt orientate nord-vest – sud-est, fiind dispuse în perimetrul fortificației I. Cele mai multe clădiri au o suprafață cuprinsă între 50 și 200 m2, dar există și cazuri spectaculoase, cum ar fi cea denumită de noi structura nr. 1, care ocupă o suprafață de aprox. 1700 m2. Resturile acestei structuri reprezintă de fapt cel mai înalt punct din interiorul fortificației, fiind cu aproape 2 m mai înalt decât zona din împrejurimi. Interesant este faptul că această ridicătură a fost observată cu prilejul unor cercetări de suprafață ale lui Egon Dörner și Mircea Rusu la Sântana în primăvara anului 1952. Ei remarcau că: Această cetate de pământ constă din două cercuri concentrice, cel interior necomplet înspre Sud-Est, ambele înconjurând o ridicătură în formă de movilă, care pare a fi centrul fortificaţiei. Într-adevăr clădirea este localizată pe latura sud-estică a fortificației I. În cazul structurii nr. 1, studierea anomaliilor magnetometrice la o rezoluție de – 3 nT / + 3 nT, sugerează faptul că avem de-a face cu cel puțin trei construcții distincte. Construcția nr. 1, cea mai mare amenajare, circumscrie un dreptunghi cu latura lungă de 58 m și cea scurtă de 31.6 m, închizând o suprafață de 1360 m2 sau de ca. 1700 m2 incluzând zidurile. Pe baza distribuției anomaliilor, construcția 1 a fost afectată considerabil de lucrările agricole, în unele zone putându-se observa șirurile succesive de arătură. Construcția nr. 2 nu poate fi delimitată foarte clar. Colțul său sudic este mai vizibil, dar restul amenajării se poate identifica doar pe baza unor posibile gropi de par, care jalonează conturul construcției. Forma acesteia este dreptunghiulară, cu  lungimea de 42.8 m și lățimea de 19 m, închizând o suprafață de aprox. 770 m2. Construcția nr. 3, față de celelalte două amenajări, pare ușor deviată spre sud-vest. Aceasta are o formă dreptunghiulară și este prevăzută pe latura nord-vestică cu o absidă. Anomaliile care delimitează acest perimetru de aprox. 32.5 x 18.2 m (ca. 350 m2 interiorul sau și 525 m2 incluzând zidurile) sunt puternice, reprezentând foarte probabil o structură arsă intens. Latura sud-estică prezintă urmele unui posibil perete interior. În zona mediană a celor trei construcții există probabil un șir de gropi de pari. În lipsa unor informații suplimentare, nu putem preciza cărei construcții îi aparțin aceste gropi de pari. În campania de săpături arheologice a anului 2019, pe lângă sondarea sistemului de fortificare a incintei I, ne-am propus săparea structurii nr. 1. În acest scop întreaga clădire și zona adiacentă a fost împărțită în 100 de griduri/carouri cu dimensiunile de 7 × 5 m (Fig. 1). Dispuse de la sud-est spre nord-vest, toate gridurile au fost reunite sub denumirea de secțiunea S7. Pe parcursul campaniei 2019 și 2020 au fost investigate gridurile G52 și G63. Prin alegerea lui G52 am putut cerceta latura nord-vestică a construcției nr. 1. În tandem a fost deschis gridul G63 pentru a verifica atât construcția nr. 2 cât și cea cu nr. 3, dar și pentru a avea un profil stratigrafic prin cele trei amenajări. Pentru a obține date suplimentare privind construcția nr. 2 și nr. 3, campaniile de săpături a anilor 2021 și 2022 au fost dedicate cercetării gridurilor G53 și G54. Pe baza informațiilor stratigrafice, a datelor 14C și a investigării unor contexte, putem oferi unele detalii cu privire la încadrarea cronologică și modalitatea de ridicare a celor trei construcții. Stratigrafic, cea mai veche construcție este nr. 3, fapt dovedit și de datele 14C. Clădirea prezintă un șir de pari/stâlpi triunghiulari, înveliți de la nivelul de călcare cu lut și vopsiți cu alb. Acest lucru, ca și lipsa unor resturi de la un perete, sugerează o construcție deschisă, cel puțin în această parte. În exteriorul clădiri a fost surprins un strat de arsură, care a rezultat din distrugerea unui presupus fronton de lut, dispus în partea superioară a stâlpilor, decorat cu motive meandrice sau spiralice, a parilor/stâlpilor lutuiți și a acoperișului. În interior clădirea a fost prevăzută cu o podea de lut. În unele locuri podeaua a fost decorată cu șiruri de motive geometrice. La un anumit timp, această primă podea decorată a fost abandonată și s-a amenajat deasupra ei o nouă podea. Ambele podele au numeroase lipituri intermediare. Bogatul material ceramic și numeroasele oase de animal identificate pe ambele podele indică o utilizare intensă și constantă a acestui spațiu. Nivelul superior al construcției nr. 3 este reprezentat de un strat de cenușă, indiciu concludent privind existenței unui incendiu, care a dus la distrugerea ei. Peste acest nivel a fost pus intenționat un strat de lut negru. Datele 14C prelevate din stâlpii construcției arată că aceasta a fost ridicată în intervalul de aprox. 1450-1370 BC. Cele din interior, colectate de pe ambele podele, indică o perioadă de utilizare în intervalul de aprox. 1420-1315 BC. Construcția nr. 2 a fost cercetată prin G53 și G63. Ea este marcată de un șir de gropi de pari cu dimetrul de cca. 1 m. Gropile de implementare a parilor/stâlpilor sunt rectangulare cu colțurile rotunjite. Forma parilor/stâlpilor variază, fiind circulari sau triunghiulari. Umplutura gropilor este reprezentată de un lut de culoare galbenă. Stratigrafic, aceste gropi taie stratul de lut negru care acoperă construcția nr. 3, fiind astfel ulteriori ei. Construcția nr. 2 nu a fost arsă. Mai mult, nu am identificat vreun nivel de utilizare a sa. După scoaterea parilor/stâlpilor construcției nr. 2, întreaga suprafață a fost acoperită cu un strat de până la 1 m de lut galben, ceea ce explică și umplutura gropilor. În acest strat compact de lut galben, a fost săpat un șanț puțin adânc, din care a fost ridicat un zid realizat din pari de lemn, uniți cu scânduri și nuiele. Exteriorul și interior acestui zid a fost lutuit. Zidul reprezintă o parte a construcției nr. 1, cea mai nouă. Acesta a fost identificat doar în G52. Datele 14C indică faptul că respectiva construcție a fost utilizată între aprox. 1400-1260 BC. Mai trebuie precizat că șanțul în care a fost implementat zidul construcției nr. 1 taie o groapă de par mai veche. Sub resturile zidului și a nivelului său de amenajare, s-a conturat un șir de gropi de pari/stâlpi cu diametrul de 0,80-1 m. Din punct de vedere stratigrafic putem asocia acest șir de pari/stâlpi cu construcția nr. 2, care astfel ar prezenta două șiruri de pari/stâlpi, sau cu o altă amenajare. Din punct de vedere cronologic atât structura nr. 1 cât și cele două fortificații (I și III) sunt contemporane.      Pe latura sud-estică a fortificației, încă de pe vremea primei ridicări topografice iosefine (1769–1772), au fost consemnate trei movile. Dintre acestea, cea din mijloc se remarcă prin dimensiunile sale de aproape 10.000 m2. Începând cu campania anului 2022 ne-am propus să cercetăm arheologic și această amenajare antropică. Investigațiile geofizice ne-au arătat existența în interiorul movilei a unei structuri de formă dreptunghiulară. Pentru a verifica veridicitatea măsurătorilor geofizice a fost deschisă o secțiune (S8) cu dimensiunile de 40 x 2.5 m, dispusă pe latura nord-estică a movilei (Fig. 2). Săpăturile arheologice din acest an au confirmat existența unei structuri din lemn și lut, care potrivit magnetometriei ar avea o lungime de 44 m și o lățime de 18 m. Cercetarea s-a oprit pe această structură, urmând ca în anii viitori să ne lămurim asupra caracterului său funerar sau de altă natură. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Abstract [EN]:
Magnetometric measurements carried out during 2018 on an area of 102 ha have also provided a valuable set of information on the internal structure of the Late Bronze Age mega fort/site at Sântana-Cetatea Veche. Among the numerous anomalies identified within the four fortification systems, the remains of 29 buildings stand out. Most of them have a rectangular shape and are oriented north-west-south-east, being arranged in the perimeter of fortification I. Most of the buildings have a surface between 50 and 200 m2, but there are also spectacular cases, such as the one we call structure no. 1, which occupies an area of approx. 1700 m2 . This structure was investigated during 4 archaeological campaigns (2019-2022) (Fig. 1). In the case of structure no. 1, the study of magnetometric anomalies at - 3 nT / + 3 nT resolution suggests that we are dealing with at least three distinct constructions. Structure 1, the largest structure, circumscribes a rectangle with a long side of 58 m and a short side of 31.6 m, enclosing an area of 1360 m2 or ca. 1700 m2 including walls. Based on the distribution of anomalies, Building 1 has been considerably affected by agricultural works, with successive rows of ploughing visible in some areas. Building No. 2 cannot be clearly distinguished. Its southern corner is more visible, but the rest of the construction can only be identified on the basis of possible postholes which mark the outline of the building. Its shape is rectangular, 42.8 m long and 19 m wide, enclosing an area of about 770 m2. Building No. 3, compared to the other two constructions, seems to be slightly deviated to the southwest. It is rectangular in shape and has an apse on the north-west side. The anomalies delimiting this perimeter of approx. 32.5 x 18.2 m (ca. 350 m2 inside or and 525 m2 including walls) are strong, most likely representing an intensely burnt structure. The south-eastern side shows traces of a possible inner wall. In the middle area of the three constructions there is probably a row of postholes. In the absence of further information, it is not possible to say to which building these postholes belong. On the basis of stratigraphic information, 14C data and the investigation of some contexts, we can provide some details on the chronological setting and the manner of construction of the three buildings. Stratigraphically, the oldest construction is No. 3, which is also proven by the 14C data. The building has a row of triangular stakes/pillars, covered from the level of the ironing with clay and painted white. This, as well as the lack of remains of one wall, suggests an open construction, at least in this part. A burnt layer was found on the exterior of the building, resulting from the destruction of a presumed clay fronton, arranged at the top of the pillars, decorated with meandering or spiral motifs, of the clay walls/pillars and the roof. Inside, the building was provided with a clay floor. In some places the floor was decorated with strings of geometric motifs. At some point this first decorated floor was abandoned and a new floor was laid over it. Both floors have numerous intermediate gluings. The rich ceramic material and numerous animal bones identified on both floors indicate intensive and constant use of this space. The upper level of building no. 3 is represented by a layer of ash, a conclusive indication of a fire that led to its destruction. A layer of black clay has been deliberately laid over this level. The 14C data taken from the pillars of the building show that it was erected between ca. 1450-1370 BC. Those from the interior, collected from both floors, indicate a period of use between ca. 1420-1315 BC. Building No. 2 has been investigated by G53 and G63. It is marked by a series of postholes with a diameter of ca. 1 m. The pits for the implementation of the walls/ posts are rectangular with rounded corners. The shape of the pillars varies from circular to triangular. The filling of the pits is a yellow clay. Stratigraphically, these pits cut through the black clay layer that covers building no. 3, thus being later. Building no. 2 was not burnt. Furthermore, we did not identify any level of use. After the removal of the walls/posts of building no. 2, the entire surface was covered with up to 1 m of yellow clay, which also explains the filling of the pits. A shallow trench was dug in this compact layer of yellow clay, from which a wall was built of wooden posts, bonded together with planks and timbers. The exterior and interior of this wall was clay-built. The wall is a part of the newest building No. 1. It was only identified in G52. The 14C data indicate that this construction was used between ca. 1400-1260 BC. From a chronological point of view both structure no. 1 and the two fortifications (I and III) are contemporary. On the south-eastern side of the fortification, three mounds have been recorded since the time of the first Josephine topographical survey (1769-1772). Of these, the one in the middle stands out for its size of almost 10,000 m2. Starting with the 2022 campaign, we intend to carry out archaeological research on this human structure as well. Geophysical investigations have revealed the existence of a rectangular structure inside the mound. In order to verify the accuracy of the geophysical measurements, a section (S8) measuring 40 x 2.5 m was opened on the north-eastern side of the mound (Fig. 2). Archaeological excavations confirmed the existence of a wooden and clay structure, which according to magnetometry was 44 m long and 18 m wide. The research has stopped on this structure, and in the coming years we will clarify its funerary or other nature. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie:
1. Gogâltan, F., & Sava, V. (2010). Sântana Cetatea Veche. O fortificaţie de pământ a epocii bronzului la Mureşul de jos. A Bronze Age earthwork on the lower Mureş. Arad.
2. Gogâltan, F., & Sava, V. (2012). War and Warriors during the Late Bronze Age within the Lower Mureş Valley. Ziridava. Studia Arheologica, 26(1), 61-81.
3. Gogâltan, F., Sava, V., & Mercea, L. (2012). Sântana, jud. Arad. Punct: Cetatea Veche. Cod sit: 12108.02. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România Campania 2011. A XLVI-a sesiune naţională de rapoarte arheologice Târgu Mureş, 23 - 26 mai 2012 (pp. 126-127). Bucureşti.
4. Gogâltan, F., Sava, V., & Mercea, L. (2013). Sântana “Cetatea Veche”. Metal and power. Ziridava. Studia Archaeologica, 27, 21-72.
5. Sava, V., Andreica, L., Pop, X., & Gogâltan, F. (2014). Out of ordinary or common burial practice? A Funerary Discovery from the Baden Settlement at Sântana “Cetatea Veche”. Ziridava. Studia Arheologica, 28, 39-76.
6. Gogâltan, F., & Sava, V. (2018). A Violent End. An Attack with Clay Sling Projectiles against the Late Bronze Age Fortification in Sântana, South-Western Romania. În S. Hansen & R. Krause (Hrsg.), Bronzezeitliche Burgen zwischen Taunus und Karpaten. Beiträge der Ersten Internationalen LOEWE-Konferenz vom 7. bis 9. Dezember 2016 in Frankfurt/M. Bronze Age Hillforts between Taunus and Carpathian Mountains. Proceedings of the First International LOEWE Conference, 7-9 December 2016 in Frankfurt/M (pp. 349-369). Bonn: UPA, 319.
7. Sava, V., Gogâltan, F., & Krause, R. (2019). First Steps in the Dating of the Bronze Age Mega-Fort in Sântana-Cetatea Veche (Southwestern Romania). În S. Hansen & R. Krause (eds.), Bronze Age Fortresses in Europe. Proceedings of the Second International LOEWE Conference, 9-13 October 2017 in Alba Julia (pp. 161-176). Bonn: UPA, 335.
8. Gogâltan, F., Sava, V., & Krause, R. (2019). Sântana „Cetatea Veche”. A Late Bronze Age Mega-fort in the Lower Mureş Basin in Southwestern Romania. În S. Hansen & R. Krause (Hrsg./Eds.), Materialisierung von Konflikten. Beiträge der Dritten Internationalen LOEWE-Konferenz vom 24. bis 27. September 2018 in Fulda. Materialisation of Conflicts. Proceedings of the Third International LOEWE Conference, 24-27 September 2018 in Fulda (pp. 191-221). Bonn: UPA, 346.
9. Gogâltan, F., Sava, V., Krause, R., & Lie, M. (2019). Sântana, jud. Arad, Punct: Cetatea Veche. În Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2018. A LIII-a sesiune naţională de rapoarte arheologice Muzeul Național Brukenthal Sibiu, 13-15 Septembrie 2019 (pp. 173-174). București.
10. Sava, V. (2020). The Late Bronze Age Pottery in the South-Eastern Carpathian Basin. Slovenská Archeológia, LXVIII(2), 253-296.


11. Gogâltan, F., Sava, V., Krause, R., & Lie, M. (2020). Sântana, jud. Arad, Punct: Cetatea Veche. În Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2019. A LIV-a sesiune naţională de rapoarte arheologice Muzeul Județean Buzău, 25-27 Noiembrie 2020 (p. 311). București.
12. Gogâltan, F., Sava, V., Krause, R., & Lie, M. (2021). Sântana, jud. Arad, Punct: Cetatea Veche. În Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2020. A LV-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, 29-31 Octombrie 2021 (pp. 258-259). București.
13. Krause, R., Sava, V., Stobbe, A., & Gogâltan, F. (2022). Zentrale Großbauten der spätbronzezeitlichen Mega-Site von Sântana im rumänischen Kreischland. În E. Kaiser, M. Meyer, S. Scharl, & S. Suhrbier (Hrsg.), Wissensschichten. Festschrift für Wolfram Schier zu seinem 65. Geburstag (pp. 411-426). Rahden/Westf.
14. Gogâltan, F., Sava, V., Cireap, I., Preda, D., & Krause, R. (2022). Sântana, jud. Arad, Punct: Cetatea Veche. În Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2021. A LVI-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, 26-28 Mai 2022 (pp. 326-327). Oradea.