Saschiz | Comuna: Saschiz | Judeţ: Mureș | Punct: Cetatea Saschiz | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Saschiz, com. Saschiz, jud. Mureș, Punct: Cetatea Saschiz
Raport ID:
7134
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Eneolitic; Epoca bronzului; Epoca medievală mijlocie;
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 119215.03 |
Județ:
Mureș
Unitate administrativă:
Saschiz
Localitate:
Saschiz
Punct:
Cetatea Saschiz
Localizare:
| 119215.03 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Istrate Marcu | Daniela | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dobrotă | Sebastian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Hobeanu | Ion | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Botond | Rezi | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
| Gál | Szilárd Sándor | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
| László | Keve | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
| Gyorfi | Zalan | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
Raport:
Cetatea Saschiz (Fig.1-2) a intrat de mai mult timp în restaurare în cadrul proiectului „Restaurarea cetății de refugiu sec. XIV din Saschiz, jud. Mureș”. Cercetarea arheologică (autorizațiile 529/2020 și 566/2021) a venit în continuarea celei din 1999-2000 ale cărei rezultate au fost publicate[1]. Lucrările din 2023 au început din partea de sud-vest a curții interioare, înaintând secvențial către investigarea incintei exterioare prin deschiderea a două magistrale perpendiculare și a 30 de alte secțiuni (Fig.3). Investigațiile au identificat substanțiale urme de locuire preistorică (Petrești, Coțofeni, Wietenberg). Pe lângă un bogat material ceramic, ce a inclus un idol și rotițe de car, au fost surprinse mai multe vetre și o groapă în care a fost depus un copil, tăiat în bucăți. Vase sparte pe loc au îngăduit să se stabilească că relieful accidentat al platoului, marcat de valuri și adâncituri, avea încă din această perioadă o conformație neregulată. După un lung hiatus urmează prima descoperire medievală – o locuință incendiată (Cx.13), de 4 x 4,5 m pe interior, adâncită 0,5 m în steril, ce nu a făcut uz de piatră (Fig.4). Au fost descoperite însă bârne arse, și zeci de kilograme de grăunțe carbonizate, de mai multe tipuri. Analiza C14 a îngăduit o datare în secolul XIII, anterior construcției cetății și, stratigrafic, oricărei construcții cu mortar. Ulterior zona pare a fi fost utilizată drept groapă de gunoi, acumulându-se depuneri bine databile, bogate in materiale. În final, zona a fost nivelată cu țigle sparte, piatră și moloz, moment datat prin monede de la 1705 și 1709, ce reprezintă ultimul nivel arheologic identificabil de utilizare intensă a cetății. Noile investigații au stabilit însă că forma actuală a cetății se datorează mai multor etape de construcție de decât se estimase inițial: curtina de nord-vest a fost construită pe segmente adosate în succesiune unul altuia, capătul de vest fiind datat numismatic în anii 1620 sau scurt timp după aceea. Perioada anilor 1620 a fost extrem de activă, monede din acest interval datând și două construcții identificate pe laturile de est și sud-est ale curții. Prima avea 9 x 5,5-5,8 m și era împărțită în două încăperi, separate printr-un gang îngust. În general zidurile s-au păstrat numai pe ultimele asize, sau lipseau complet (Fig.5). Din a doua clădire, săpăturile au surprins latura de nord-vest, inclusiv colțurile. Ruinele și structura curtinei sugerau o construcție de 7,25 x 5,6 m; un pavaj de piatră indica nivelul de călcare interior. Pe trei laturi ale fântânii s-au conturat ziduri de piatră, într-o structură de 6 x 5,3 m; pe nord-est, unde nivelul era mai ridicat, aceasta a rămas să sprijine direct malul. În partea opusă a curții, construcția încă vizibilă s-a dovedit a fi fost construită unitar, cu excepția a doi piloni. Unitatea zidăriei și situațiile stratigrafice conexe au exclus posibilitatea ca să fi înlocuit o capelă mai veche. A apărut și un cuptor, încadrabil într-un patrulater de 2,7-2,8 m, rectangular în partea de nord-est, unde se afla gura, și circular în partea opusă. Bolta și vatra erau de cărămidă, dar mai jos piatra lua locul acesteia. În fața gurii, cărbune, cenușă și fragmente ceramice puternic arse au acoperit treptele ce urcau către el. Incinta exterioară, din care mai erau clar vizibile numai ruinele celor două turnuri ale intrării sudice, s-a relevat ca o structură relativ precară, ridicată de-a curmezișul pantei abrupte pe o fundație ce abia a făcut uz de mortar, sugerând că a fost opera unei comunități cu resurse modeste, și/sau o construcție amenajată în grabă. Pe lângă turnurile intrării, pe latura de est a apărut un turn aproximativ pătrat (3,5 m), țesut cu zidul incintei. Capătul unde curtina cotea către vest a apărut la cca. 40 m de Turnul Preoților, rezultând într-o planimetrie mult alungită. Deși au avansat până în buza râpei, sondajele nu au putut identifica latura de nord, și, până la noi cercetări, nu putem decât presupune că aceasta s-a prăbușit complet, aici râpa fiind foarte abruptă și adâncă. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Cercetările arheologice pe scară largă desfășurate în 2023 la Cetatea Saschiz, în timpul restaurării acesteia, au identificat materiale bogate și o multitudine de situații – contexte preistorice, o locuință arsă din secolul al XIII-lea, care a precedat fortificațiile din piatră, două clădiri care au funcționat în incinta principală, un cuptor din cărămidă etc. De asemenea, au stabilit noi faze pentru dezvoltarea incintei principale, planimetria incintei exterioare și au colectat informații despre structura fântânii și a singurei clădiri parțial păstrate. Datorită cantității uriașe de date, este inclus aici doar un raport preliminar succint, rezultatele fiind procesate pentru o publicare detaliată.
Abstract [EN]:
The large-scale archaeological research undertaken in 2023 at Saschiz Fortress during its restoration have identified rich materials and a plethora of situations – prehistorical contexts, a 13th-century burned dwelling that predated the masonry fortifications, two buildings that functioned inside the main ward, a brick oven etc. They also established new phases for the development of the main ward, the planimetry of the outer ward and collected information about the structure of the fountain and of the only remaining half-standing building. Due to the huge amount of data, only a brief preliminary report is included here, the results being processed for detailed publication.
Note:
[1]. Marcu Istrate, 2012. Marcu Istrate & Dejan, 2013. Marcu Istrate & Pascu, 2010.
Bibliografie:
1. Marcu Istrate D., Saschiz. București, 2012.
2. Marcu Istrate, D. & Dejan, M. (2013). Cercetări arheologice și descoperiri monetare la cetatea și biserica din Saschiz (jud. Mureș). Studii și Cercetări de Numismatică (S.N.), 4(16), 111-126.
3. Marcu Istrate, D. & Pascu, I. F. (2010). Cetatea Saschiz. Note istorice și arheologice. MCA (S.N.), 6, 185-239.
2. Marcu Istrate, D. & Dejan, M. (2013). Cercetări arheologice și descoperiri monetare la cetatea și biserica din Saschiz (jud. Mureș). Studii și Cercetări de Numismatică (S.N.), 4(16), 111-126.
3. Marcu Istrate, D. & Pascu, I. F. (2010). Cetatea Saschiz. Note istorice și arheologice. MCA (S.N.), 6, 185-239.