Silivaşu de Jos | Comuna: or. Haţeg | Judeţ: Hunedoara | Punct: Dealul Ţapului | Anul: 2009
Descriere:
Raport ID:
4375
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire sezonieră; Structură de cult/religioasă;
Cod RAN:
| 87601.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Or. Hațeg
Localitate:
Silivașu De Jos
Punct:
Dealul Țapului
Localizare:
| 87601.01 |
Fără Ilustrații

Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Tincu | Sorin | participant | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara |
Diaconescu | Dragoş | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
Natea | Gheorghe Vasile | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
Palaghie | Vasile | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
Luca | Sabin Adrian | responsabil | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Dumitrescu-Chioar | Florian | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Rusu | Aurelian | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Raport:
Situl arheologic se află situat în partea nordică a localităţii Silvaşu de Jos, într-o zonă deluroasă şi constă în existenţa a şapte movile, dintre care trei se remarcă printr-o elevaţia mai mare (numite de noi M1, M2 şi M3). Cercetările întreprinse începând cu anul 2006 au vizat în mod principal movila M1, a cărei parte nordică a fost parţial afectată de un drum de exploatare ce leagă Silvaşu de Sus de Ocolişu Mare. Cercetările menţionate au vizat sferturile A (dispus în partea de S-E a movilei) şi C (dispus în partea nord-vestică). Rezultatele obţinute au fost publicate sub formă de rapoarte arheologice. Forajele geologice efectuate cu un penetometru de tip DM30 Dynamic medium automatic penetrometer hidraulic extractor au relevat faptul că movilele M2 şi M3 prezintă de asemenea intervenţii antropice.
Cercetarea din anul 2009 a vizat încercarea noastră de a "înţelege" stratigrafia movilei M1 care a oferit rezultate oarecum diferite în cele două sferturi opuse, cercetate până în prezent. Astfel, sferturile B (plasat în partea de S-V a movilei) şi D (partea nord-estică) au devenit extrem de importante în demersul nostru şi în acelaşi timp principalele ţinte. De asemenea am căutat ca rezultatele obţinute prin forajele geologice în campaniile anterioare să fie completate. Astfel am efectuat sonde şi între movilele M2 şi M3 precum şi în movila M1 (pentru a avea posibilitatea să comparăm "stratigrafia" carotelor din cele trei movile mai înalte) şi în apropierea acesteia. Am considerat necesar acest mod de abordare, deoarece rezultatele obţinute anterior ne făceau să considerăm că avem de-a face cu o locuire sezonieră.
Săpătura arheologică propriu-zisă a vizat, aşa cum menţionam mai sus, sferturile B şi D ale movilei M1. Având în vedere rezultatele diferenţiate din cele două sferturi deja cercetate, am considerat că o problemă ar fi putut-o constitui metoda de săpătură utilizată anterior şi anume cea de săpare a unor niveluri artificiale orizontale cu grosimea de 10 cm. Beneficiind şi de existenţa a patru profile deschise (practic două profile perpendiculare prin movilă) am considerat ca primă metodă necesară să curăţam foarte bine săpătura existentă. Totodată a fost extins, prin practicarea unei secţiuni cu lăţime de 1 m (S1/2009), profilul cu expunere sudică al sfertului A. Am considerat extrem de important acest lucru pentru a putea vedea dacă "locuirea" nu se extinde şi dincolo de aceste movile.
Profilele curăţate ne-au relevat faptul că imediat sub stratul vegetal cu aspect extrem de afânat de culoare cenuşie (numerotat de noi cu 1), se afla plasat un strat roşcat, cu intruziuni de alb-cenuşiu, cu aspect relativ dens (numerotat cu 2), asemănător cu cel plasat imediat sub stratul vegetal obţinut din forajele geologice efectuate în afara movilelor şi din săparea jumătăţii estice a secţiunii S1, dar mai puţin dens. Sub acest nivel, a fost observat pe toate cele patru profile existente, un alt nivel brun-roşcat cu pete negre-cenuşii, cu aspect dens ce prezenta crachiuri de culoare albă (numerotat cu 3) ce prezenta o "cădere" dinspre centru înspre margini, paralelă şi similară în unghiul pantei cu nivelul vegetal ce acoperea movila. Pe profilul cu expunere estică din sfertul A şi pe cel cu expunere sudică din acelaşi sfert, între nivelul 2 şi 3 a fost observat un nivel de arsură cu grosimi între 6 cm şi mai puţin de 1 cm ce avea o traiectorie descendentă dinspre zona centrală a movilei (cea mai înaltă) spre marginile ei. În zona centrală a movilei, pe aceleaşi profile se putea observa că nivelul 3 nu mai există, iar pe profilul cu expunere estică nivelul de arsură era vizibil la aproximativ 5 cm deasupra bazei profilului. "Lipsa" nivelului 3 în partea centrală a movilei era vizibilă şi pe profilele cu expunere nordică şi vestică a sfertului C. Pe aceste profile însă nivelul de arsură pornea de pe punctul maxim de elevaţie al nivelului 3 şi "cădea" spre mijlocul movilei, până la nivelul observat pe profilul cu expunere estică al sfertului A. Nivelul de arsură era suprapus în această zonă centrală a movilei de nivelul 2. Aceste lucruri au relevat foarte clar faptul că nivelul 3 fusese săpat în partea centrală a movilei (acest nivel 3 avea aceeaşi consistenţă şi culoare cu ceea ce fusese numit şi cercetat ca şi complexul C 12).
Astfel am considerat mult mai oportună efectuarea unei săpături stratigrafice, prin care să urmărim îndepărtarea straturilor aşa cum se prezentau ele pe profilele studiate. Îndepărtarea nivelului 2 de pe sferturile B şi D şi urmărirea nivelului de arsură acolo unde suprapunea nivelul 3 şi a părţii superioare a nivelului 3, ne-au oferit posibilitatea să observăm şi pe grundriss-ul săpăturii existenţa în zona centrală a movilei a unui complex ce avea o formă rotunjită şi în interiorul căreia "cădea" nivelul de arsură observat pe profilele cu expunere nordică şi vestică ale sfertului C, suprapus de un sol corespunzător nivelului 2.
Totodată au fost surprinse şi şanţuri ce înscriau complexul central, pe al căror fund erau vizibile gropi de stâlp similare cu cele surprinse în campania din 2007. Faptul că umplutura acestui şanţ era similară cu solul observat în nivelul 2 şi în partea superioară a complexului central ne-a făcut să considerăm că aceste şanţuri puteau fi săpate la un moment contemporan cu complexul central sau puteau fii mai târzii şi corelate cu complexul C4, ce afecta tocmai aria centrală a movilei, tăind însă nivelul 2.
Săparea complexului central, prin golirea solului roşcat cu intruziuni de alb-cenuşiu a dus la descoperirea în sfertul B, în imediata vecinătate a sa cu sfertul C a încă două vase ceramice aparţinând culturii Coţofeni, faza a III-a, vase ce în mod cert au fost depuse în acelaşi moment cu cele din aşa-numitele complexe C5 şi C8 şi din complexul C9. Folosim această sintagmă de „aşa-numitele complexe C5 şi C8" (considerate iniţial colibe) deoarece este cert că ele erau de fapt parte a unui singur complex, cel numit de noi mai sus „central". Complexul C9, exterior complexului central a fost cercetat în întregime, el tăind nivelul 3 (fapt observabil pe profilul cu expunere nordică a sfertului C). Astfel în cadrul complexului central se pot include complexele C5, C7, C8 şi C10. Complexul central se prezintă ca o groapă de formă rotunjită, ce prezintă spre marginile sale amenajat un fel de postament ("laviţă"), pe care în parte nord-vestică a complexului au fost depuse cele 19 vase ceramice Coţofeni.
Astfel putem concluziona şi putem afirma că avem de-a face cu un complex cu caracter ritual (poate funerar, dar la acest moment avem rezerve având în vedere numărul extrem de mic al fragmentelor osoase identificate, fragmente osoase de dimensiuni mici, ce prezentau urme de ardere şi erau într-o stare de conservare extrem de precară; aceste fragmente au fost deja trimise unor specialişti pentru a analiza dacă ele sunt umane sau nu) ce a fost amenajat într-o movilă pre-existentă, anterioară momentului de amenajare a complexului, prin săpare în zona centrală a acestei movile. A urmat apoi amenajarea postamentului circumscris marginii exterioare a complexului pe care au fost depuse vasele ceramice. Apoi a fost "amenajat" un "rug" ale cărui urme de ardere se constituie în nivelul ars ce suprapunea în partea sud-estică a movilei nivelul 3 şi în cantitatea destul de mare de lemn ars. Credem că vasele au fost depuse anterior incendierii „rugului" deoarece restaurarea acestora a relevat clare urme de ardere secundară a acestora. Direcţia de prăbuşire a „rugului" este în mod cert dinspre NV spre SE conform dispunerii nivelului ars.
După consumarea arderii, la scurt timp, tot acest complex ritual a fost acoperit cu o manta de lut luat, considerăm noi, din imediata proximitate a movilei M1, manta ce se constituie în fapt în nivelul 2. La baza movilei am identificat un nivel de sol ce are un aspect mai dens decât nivelul 2 şi care conţine galeţi de cuarţit şi silex, într-o proporţie destul de mare. Prezenţa acestui "brâu" de pietre ce circumscrie movila (afirmăm aceasta pe baza celor observate în sfertul B şi D) o putem pune în legătură cu amenajarea movilei. Un răspuns cert pentru acest raţionament poate fi dat de extinderea cercetărilor în exteriorul acestei movile şi de observarea frecvenţei cu care apar galeţii de cuarţit şi silex în nivelul plasat sub stratul vegetal. Oricum apariţia unor movile cu manta de pământ la nivelul cronologic al fazei Coţofeni III nu ar fi o surpriză.
Movila pre-existentă şi faptul că în mantaua movile M1 am identificat piese aparţinând din punct de vedere tipologic paleoliticului mijlociu, aflate în mod cert în poziţie secundară, ne-au făcut să privim cu mai mare atenţie movilele mai reduse ca elevaţie M4, M5, M6 şi M7. Forajul geologic efectuat în M4 a relevat că stratigrafia acesteia nu este similară cu cea din M1, 2, şi 3, mai exact nu au fost identificate resturi de cărbune de lemn. În muşuroaiele de cârtiţă de pe aceste movile "mici" au fost identificate, în toate cele patru ridicături, resturi de prelucrare obţinute prin cioplire a silexului. Astfel este posibil ca aceste movile să fie legate de utilizarea acestei înălţimi de comunităţile paleolitice mijlocii.
Urmând acest "principiu" şi datorită unor factori obiectivi (extinderea campaniei mai mult decât se preconizase) am efectuat prin movila M1* (aşa cum am numit movila pre-existentă), pe direcţie E - V, doar secţiunea S2/2009 cu lăţimea de 1 m, pentru a releva stratigrafia acesteia şi de a vedea ce tip de materiale apar în nivelul 3 pentru o eventuală datare. Ce putem afirma este că nu am identificat nici un fragment ceramic în acest nivel ci numai piese de silex sau cuarţit.
Din complexul central s-au prelevat probe de cărbune şi probe osteologice în vederea obţinerii probelor necesare datării absolute.
S-a utilizat un penetometru pentru realizarea de foraje geologice în sit. Rezultatele au relevat că movilele M1, 2 şi 3 prezintă urme de cărbune. Aspectul lor general şi acest fapt le poate pune în aceeaşi categorie. Forajele geologice din exteriorul acestor movile au demonstrat absenţa unui nivel de cultură, excluzând posibilitatea existenţei unei aşezări aparţinând eneoliticului târziu.
S-a utilizat staţia totală pentru plasarea pe planul topografic al zonei a punctelor de foraj şi pentru înregistrarea datelor altimetrice a movilei M1* pentru o reconstituire în 3D a acesteia.
În campania 2010 se doreşte definitivarea cercetării în movila M1* şi pe cât posibil stabilirea orizontului cronologic al momentului de formare al acesteia. De asemenea dorim la acest moment cercetarea uneia dintre movilele M4, 5, 6 sau 7 pentru a putea compara situaţia stratigrafică de aici cu cea din M1*.
Datorită caracterului obiectivelor arheologice din acest punct nu avem propuneri concrete pentru conservarea in situ a obiectivelor arheologice descoperite. Vasele ceramice şi celelalte artefacte urmează cursul firesc pentru conservare şi restaurare în laboratoarele MN Brukenthal.
Toate materialele arheologice sunt depozitate la MCC Hunedoara. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie: