Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetatea [L]Ibida | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Slava Rusă, com. Slava Cercheză, jud. Tulcea, Punct: Cetatea [L]Ibida, Sectorul Curtina X – Fortificație (F)
Raport ID:
7138
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană; Epoca romană târzie; Epoca romano-bizantină;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Aşezare civilă; Locuire militară; Cetate; Fort;
Cod RAN:
| 161277.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Slava Cercheză
Localitate:
Slava Rusă
Punct:
Cetatea [L]Ibida
Sector:
Curtina X – Fortificație (F)
Localizare:
| 161277.01 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Aparaschivei | Dan | responsabil sector | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Baltag | Andrei | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Malaxa | Daniel | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Moraru | Gabriel | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Simalcsik | Gabriel | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ciupercă | Tudor | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ioniţă | Adrian | participant | Universitatea din București |
| Vochițoaia | Bianca Nicoleta | participant | Universitatea din București |
| Paraschiv | Antonia | participant | Universitatea din București |
| Chiriloaie | Mihai | participant | Voluntar |
Raport:
Obiectivul major al deschiderii sectorului F (fortificație) a fost acela de a clarifica raportul dintre cetatea mare a complexului arheologic Ibida cu fortificația colinară. În 2021 trasam o secțiune (SF 1) pe dealul pe care este situată fortificația anexă (F), în continuarea Curtinei X (CX) din cetatea mare. Constatam că avem de-a face cu o adosare a CX la Curtina F 1 (C F1) și nu de o țesere între fortificații. Mergând spre sud, pe înălțime, identificam și latura de nord a turnului I, iar apoi zona de intersecție a acestuia cu incinta. Ca și elemente de cronologie, în interiorul turnului (T I) am putut clarifica un nivel de distrugere pe care, după monede și alte artefacte specifice, l-am amplasat în începutul secolului al VII-lea p. Chr, momentul în care, estimăm că a încetat și funcționarea acestei zone a cetății. În anul 2022 am extins secțiunea inițială către nord și vest, reușind să descoperim o posibilă poartă de acces din cetatea mare către fortificația colinară, chiar în apropierea locului de întâlnire dintre cele două elemente ale complexului ibidens. Campania de cercetări arheologice din anul 2023 din sectorul Curtina X-Fortificație a fost axată pe fortificația colinară de la Ibida. Am lucrat, ca și în celelalte campanii, în două puncte distincte, în funcție de obiectivele stabilite, de altfel, chiar la finele campaniei precedente și anume: 1. Cercetarea stratigrafică a interiorului turnului T I, care ar trebui să ne lămurească și relativ la etapele de funcționare, respectiv distrugere sau, eventual, refacere a turnului și, poate chiar a întregii fortificații colinare; 2. Extinderea săpăturii către partea de nord - nord-vest, pentru a identifica, pandantul laturii de est a presupusei porți dinspre cetatea mare către fortificație. La fel ca în ultimii ani, am beneficiat de mobilizarea exemplară a tinerilor colegi studenți și doctoranzi de la Universitățile din Iași și București, dar și a unui absolvent a Facultății de Istorie a Universității din Iași, precum și a unui elev pasionat de arheologie. În ceea ce privește primul obiectiv, respectiv Turnul I, în primul rând am continuat cercetarea în interiorul său, prin curățarea și îndreptarea profilului de sud al secțiunii F1. Din acest profil avem păstrat circa 5,90 m și am reușit ca în partea de vest să surprindem punctul de conjuncție al turnului cu incinta C F1. Odată găsită această legătură, putem acum reda amplitudinea turnului pe latura incintei. Astfel, cele două laturi ale intrării în turn măsoară câte 1,80 m, în vreme ce intrarea în turn are 1,50 m, măsurat în interiorul turnului. Așadar, latura comună a turnului cu incinta are 5,10 m. Stratigrafic, am lucrat în acest an pe o suprafață de 3,70x3,70 m în interiorul turnului, lăsând și un profil pe direcția N-S, paralel cu incinta, la circa 3,00 m de intrarea în turn, tocmai pentru a controla mai bine stratigrafia acestui complex închis foarte important în redarea etapelor de distrugere și locuire în arealul studiat. În profilul mare, de sud, în afară de stratigrafia bine conturată încă din campania precedentă, în acest an am mai săpat foarte meticulos încă 0,40 m în adâncime, ajungând la circa 2,10 m față de nivelul actual de călcare (Pl. 1/1). Nivelul 6, identificat anul trecut cu stratul de arsură neagră foarte gros și consistent, databil pe baza monedelor și a altor artefacte la începutul secolului al VII-lea, a fost epuizat în această campanie după circa 0,10 m. A urmat un nivel, nr. 7, care constă într-o peliculă destul de subțire de cenușă urmată de un strat mai gros de pământ mai compact, cu piatră de dimensiuni mici, fragmente ceramice, cuie, fragmente de opaițe, oase de animale, iar ca elemente de datare consemnăm patru monede din perioada Justinian și Justin II și Sofia (oricum, după 550-575 p. Chr.). Avem și mai multe fragmente de picioare de cupă de sticlă de tip Isings 111. Acest tip de cupă/candelă este cel mai răspândit pe tot cuprinsul Imperiului roman în perioada antichității târzii, fiind produs local în mai toate centrele urbane importante, cu o intensitate sporită în secolul al VI-lea. Revenind la stratigrafie, spre deosebire de nivelul anterior, de arsură neagră, cu resturi de bârne masive arse, în nivelul următor (nr. 7), ca materiale de construcție am găsit doar fragmente de țigle. Spre latura de nord a zidului turnului constatăm că pământul este, în mare parte, galben, destul de tasat, iar materialele arheologice sunt foarte puține. De altfel, din citirea profilului transversal lăsat (pe direcția N-S) se poate vedea că stratul de arsură masivă se întinde spre nord circa 1,50 m. Apoi, pelicula de cenușă se subțiază și dispare odată cu apropierea de latura de nord a turnului. În ceea ce privește intervenția din partea de nord a sectorului, respectiv din zona presupusei porți de acces dinspre cetate către fortificația F, în această campanie am trasat o secțiune (SN1) cu dimensiunile de 4x7 m, pe direcția vest-est, chiar în capătul SF1. În primul rând, am dorit să vedem dacă se confirmă ipoteza existenței unei porți de acces în acest punct, în imediata proximitate a locului de întâlnire dintre CX și CF1. Apoi, era necesară verificarea direcției pe care incinta fortificației colinare continuă spre vest. Așadar, chiar din primele zile de săpătură, în estul secțiunii nou trasate, denumită SN1, am putut constata că avem de-a face, într-adevăr, cu o poartă care facilita accesul dinspre cetatea mare, în partea sa de sud-est, către fortificația colinară. Orientarea acestei porți urmează direcția NE-SV. Lățimea laturii dinspre est a porții, descoperită încă din campania anterioară, are 3,00 m și corespunde ca dimensiuni cu pandantul său spre vest. În urma cercetării de până acum, am putut identifica din latura de est 1,20 m în elevație, în interior, și doar 0,55 m în exterior. Construcția a fost realizată din blochete de calcar atent fasonate, prinse cu mortar alb. Latura de vest este mai slab conservată, în sensul că din colțul interior lipsesc ultimele asize. Deschiderea porții, spre interior (spre fortificația F1) este de 1,85 m. De o parte și de alta, spre exterior, am identificat pietrele (pilaștri) care asigurau stâlpii porții de la intrare, pietre cu dimensiunile de 0,35x0,30 m. Piatra de pe latura de latura de vest are prevăzută și o tăietură rectangulară, de 0,12x0,06 m, locul în care era fixat stâlpul cu sistemul de prindere al porții care se deschidea, probabil, spre interior. Așadar, intrarea măsura, dinspre exterior, doar 1,30 m (Pl. 1/2). În ceea ce privește cele două laturi ale porții, dacă cea de est era sub forma unui bastion rectangular, soluție care regla curbura pe care incinta fortificației F o face către vest, cea de vest este, în fapt, continuare curtinei (CF 2), ambele având aceeași grosime, de 3,00 m. Adâncind săpătura în zona porții, am putut identifica în interiorul acesteia, la circa 0,40 m adâncime față de nivelul superior al curtinei, un strat consistent de distrugere care, în acest stadiu de cercetare, ar indica momentul scoaterii din uz a porții fortificației. Lipit de incintă, de o parte și de alta a porții, am găsit un strat consistent de arsură neagră, cu bucăți de cărbune destul de consistente, cel puțin 10 piroane de Fe, sticlă de geam arsă și deformată de la căldură, amfore LR I, LR II, dar și ceramică de masă. Foarte interesantă este, însă, o amforă de tip Zeest 99, întregibilă și databilă la sfârșitul secolului al VI-lea și începutul veacului următor. Astfel, acest artefact datează concludent, credem, zona aceasta de distrugere. În partea de vest a secțiunii SN1 avem o situație cel puțin la fel de interesantă. Din colțul de SV al laturii porții, la circa 1,50 m, se lipește un zid de piatră (denumit Z1EF1), cu lățimea de 0,65 m. Este, evident, un zid al unui edificiu care se adosează incintei, în partea de vest a porții (Pl. 2/3). Pe latura interioară, acest zid se păstrează pe o lungime de 4,20 m, capătul opus incintei intrând în profilul de vest al SN1. Ca și tehnică de construcție, acest zid, descoperit de noi pe o înălțime de 0,75 m (lângă incintă), este legat cu pământ și construit cu piatră de dimensiuni medii, cu o asiză de cărămidă mai subțire pentru egalizare, dar care nu se întâlnește continuu, ci este, pe alocuri, întreruptă. Edificiul E F1 se închidea, probabil, spre nord, astfel că secțiunea noastră se regăsește în interiorul acesteia. De altfel, aici, în interior, la -1,10 m, am identificat o posibilă podea de lut destul de consistent, care apare lângă profilul de vest, la 0,25 m de Z1EF1. Ea se întinde, cu intermitență din cauza distrugerilor evidente, de-a lungul profilului de vest, iar ca lățime are circa 2,20 m. Chiar de lângă profilul de vest, în această presupusă podea apare o amenajare de piatră, cu dimensiunile de circa 0,60x0,40m, cu cărămizi care par să intre într-o aparentă groapă cu arsură roșiatică, dar și cu pigmenți de arsură de lemn și fragmente de chiup. Groapa, care se regăsește la o distanță de 0,80 m față de Z1EF1, are diametrul de circa 1,20 m. Spre incintă (CF2), pe o lățime de 0,60 m, se găsește moloz cu mortar, piatră și cărămidă sfărâmată. Adosarea Z1EF1 la incinta CF2 a avut loc la un unghi de circa 700 (pe interior), respectiv 1100 (pe exterior), formând, conform fotografiilor din dronă, un trapez cu incinta. Astfel, în fața porții de intrare rezultă o piațetă de unde cei care intrau în fortificația colinară se orientau spre diferitele obiective din interiorul acesteia. Mai precizăm că fața interioară a incintei care este cuprinsă în interiorul edificiului EF1 este foarte distrusă. Practic. este demantelat paramentul interior, cel puțin atât cât am putut noi săpa în adâncime, regăsind, spre interior, doar emplectonul prins cu mortar alb, destul de friabil. Ca elemente de datare a acestui edificiu, din circa 0,75-0,80 m de dărâmătură până la acest nivel identificat ca fiind o podea, am scos cantități importante de amfore (în special LR I, II, III, și IV), dar și ceramică de bucătărie, mai mult de 10 cuie de fier, oase de animale, sticlă de geam, dar și fragmente cupe Ising 111. În colțul dinspre incintă, chiar pe zid, am descoperit o monedă databilă la Justin II-Sofia (575-576 p. Chr.). Prin urmare, devine tentant, din nou, să afirmăm că distrugerea acestui edificiu a avut loc în primele decenii ale secolului al VII-lea. Cât despre destinația sa, având în vedere amplasamentul, apare din ce în ce mai evidentă ipoteza că edificiul era legat de poarta din apropiere, putând reprezenta un punct de control la intrarea în fortificație (Pl. 3/4). În ceea ce privește obiectivele propuse pentru campania viitoare, acestea vin, firesc, în scopul de a lămuri mai multe aspecte care se ridică și după cercetarea din acest an. Astfel, ne propunem: 1. Continuarea cercetării în interiorul T I pentru a identifica, în continuare, etapele de funcționare, respectiv de distrugere ale acestui obiectiv și, în corelație cu celelalte complexuri, a întregii fortificații colinare; 2. Extinderea secțiunii SN1, amplasată pe marginea dinspre nord, în vederea clarificării planimetriei edificiului EF1, în raport cu curtina C F2 și relevarea tuturor componentelor porții de acces descoperită în această campanie; 3. Identificarea unor soluții provizorii de conservare primară, în perspectiva realizării unui proiect de restaurare a complexurilor identificate și aflate, acum, în curs de cercetare. În această privință am inițiat deja o acțiune de conservare ce va fi realizată de către domnișoara dr. Ana Chiricuță, de la Institutul Național al Patrimoniului din București. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Cercetările arheologice au continuat în acest an în interiorul Turnului nr. 1, pe ultimele niveluri de utilizare, datate în secolele VI-VII. Între orașul propriu-zis și fortificația anexă a fost identificată o poartă mică, cu o deschidere de 1,85 și, respectiv, 1,30 m.
Abstract [EN]:
Archaeological investigations continued this year inside of the Tower no. 1 on the last levels of operation, dated to the century. VI-VII. Between the city itself and the annex fortification, a small gate was identified, with an opening of 1.85 and 1.30 m, respectively.