Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetatea [L]Ibida | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport al resturilor paleofaunistice de la Slava Rusă, com. Slava Cercheză, jud. Tulcea, Punct: Cetatea [L]Ibida, Sectorul Curtina X – Fortificație (F)
Raport ID:
7139
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană; Epoca romană târzie; Epoca romano-bizantină;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Aşezare civilă; Locuire militară; Cetate; Fort;
Cod RAN:
| 161277.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Slava Cercheză
Localitate:
Slava Rusă
Punct:
Cetatea [L]Ibida
Sector:
Curtina X – Fortificație (F)
Localizare:
| 161277.01 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Malaxa | Daniel | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
Raport:
În campania 2023, din sectorul vizat au fost prelevate 262 de fragmente osoase animale cele mai multe provenind de la mamifere – 233. Peștii adună 19 fragmente scheletice, iar păsările 10 fragmente (Tabelul 1, Pl. 3/5). Peștii identificați au fost crapul (Cyprinus carpio – șase resturi) și somnul (Silurus glanis – un fragment), iar restul de 12 resturi nu au putut fi identificate specific. De la păsări provin patru resturi neidentificabile specific, cinci resturi de la galinacee și un fragment de anatide. În cadrul eșantionului a fost identificat un fragment de femur provenit de la șoarece (Mus musculus) ce va fi exclus din analizele următoare. Aceste fragmente au fost utilizate în alimentația așezării fiind identificate urme de ardere, tranșare, dezarticulare. De la mamiferele pe care le vom prelucra provin așadar, 232 de resturi, dintre care 140 sunt de la mamifere domestice, cinci de la mamiferele sălbatice și 87 de resturi nu au putut fi identificate până la nivel specific din cauza gradului înalt de fragmentare. Prim urmare, creșterea animalelor era principala activitate de obținere a cantității de carne necesare subzistenței, 96,55% dintre mamiferele identificate specific fiind domestice. Speciile domestice identificate sunt: bovina domestică (Bos taurus), oaia (Ovis aries), capra (Capra hircus), porcul domestic (Sus domesticus), câinele (Canis familiaris), pisica domestică (Felis catus) și calul (Equus caballus). Cele mai numeroase sunt cornutele mici – aprox. 39% și sunt urmate de bovine și de porcinele domestice cu un procent de 28% de fiecare. Pisica prezintă o pondere de 1,38%, câinele și calul prezintă ponderi de sub 1% fiecare. După NMI, grupul oaie/capră împarte prima poziție cu porcul domestic, ambele având procente de circa 21%. Bovinele prezintă un număr minim de doi indivizi, reprezentând circa 14%. Pentru restul taxonilor domestici a fost identificat un număr minim de un individ de fiecare cu ponderi de aprox. 7% (Tabelul 2). Taxonii sălbatici sunt reprezentați doar prin două specii: Sus scrofa (mistreț) și Cervus elaphus (cerb). Mistrețul prezintă ponderi mai ridicate atât ca NR – 2,76, cât și ca NMI – aprox. 14% față de cerb (0,69% - NR și aprox. 7% - NMI). Prin urmare, creșterea animalelor era centrată pe cornutele mari și mici, dar și porcul domestic avea un rol destul de important în cadrul acestei comunități. Aceste specii erau sacrificate în principal la vârste mature, în cazul bovinei și grupului oaie/capră fiind posibilă o exploatare nu numai a produselor primare, dar și a celor secundare. Pe lângă creșterea animalelor domestice, se practica și creșterea păsărilor domestice. Vânătoarea nu reprezenta o îndeletnicire foarte importantă, resturile de mamifere sălbatice fiind reduse. Pescuitul se axa în principal pe capturarea de somn și crap.