Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetatea [L]Ibida | Anul: 2023


Descriere:

Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Slava Rusă, com. Slava Cercheză, jud. Tulcea, Punct: Cetatea [L]Ibida, Sectorul Bazilica extra muros
Raport ID:
7143
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca romano-bizantină; Epoca bizantină;
Tipuri de sit:
Structură de cult/religioasă; Biserică;
Cod RAN:
| 161277.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Slava Cercheză
Localitate:
Slava Rusă
Punct:
Cetatea [L]Ibida
Sector:
Bazilica Extra Muros
Localizare:
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Paraschiv Dorel participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Iacob Mihaela participant Ministerul Culturii
Teatini Alessandro participant L’Università degli Studi di Sassari, Sardegna, Italia
Mainetti Manuel participant L’Università degli Studi di Sassari, Sardegna, Italia
Di Donato Edoardo participant L’Università degli Studi di Sassari, Sardegna, Italia
Magnani Giuseppe Mario participant Università di Napoli L’Orientale
Rinaldi Margherita participant Università di Napoli L’Orientale
Raport:
Campania de cercetări arheologice desfășurată la basilica paleocreștină extra muros s-a desfășurat în perioada 1-21 august 2023 cu participarea a patru studenți italieni și, ca in fiecare an, cu implicarea studenților de la Universitatea ”Al.. I. Cuza” Iași. Sectorul Basilicii extra muros se află la nord de Turnul 10, parte a circuitului mural nordic. Săpăturile se desfășoară în acest sector cu regularitate din 2019, cu singura pauză din anul 2020 datorită pandemiei[1]. Săpăturile din 2023 au fost, în mod particular, fructuoase în măsura în care au clarificat, în mod definitiv, succesiunea fazelor constructive ale structurii[2] (Pl. 7/12), schimbând ceea ce constituise o ipoteză de lucru în perioada anterioară, când fusese stabilit faptul că este vorba despre două basilici, una în interiorul celeilalte. Având în vedere importanța descoperirilor, încă din primii ani de cercetare, din interiorul basilicii, am înțeles să ne concentăm cercetarea, în principal, în această zonă, ca și în sectorul exterior al edificiului, investigarea zonei situate la est de absida fiind făcută doar parțial, ceea ce ne-a făcut, totuși, să înțelegem că  nivelul de călcare antic, situat în exteriorul structurii, se găsește mult mai jos față de aliniamentul de pietre și cărămizi descoperit anul trecut în această zonă sub actualul nivel de săpătură (Pl. 8/13, 9/14). Acest nivel de călcare trebuie, așadar, considerat destul de recent, așa cum sugerase deja cercetarea efectuată în interiorul basilicii la momentul descoperirii. Bazilica mică a fost așadar săpată complet, inclusiv o zonă exterioară spre vest, în fața intrării (pl. 9/15). Este vorba, ca plan, de o sală simplă, cu o singură navă, fără pronaos și de dimensiuni reduse (9,40 metri lungime și 5,70 metri lățime), a cărei orientare este est-vest, cu absidă la est și intrare la vest. Zidurile, construite cu pietre și pământ ca liant, au aproximativ 65 de centimetri lățime, dar cu multe neregularități. Pardoseala, din cărămidă, a fost scoasă la lumină în întregime și este împărțită în două sectoare printr-un șanț care străbate întreaga suprafață de la nord la sud chiar dincolo de absidă, interpretată deja anul trecut ca adăpostind gardul de separare a presbiteriului de aula[3]. Spațiul prezbiterial este pavat cu cărămizi pătrate mari de aproximativ 52 de centimetri pe fiecare latură (nu sunt de dimensiuni regulate), care se opresc în fața gardului, unde se află un ultim rând, în timp ce aula este pavată cu cărămizi pătrate mai mici (32 centimetri pe fiecare parte, dimensiuni, de asemenea, neregulate), cu excepția unei serii mijlocii în care cărămizile mai mari intenționează probabil să marcheze centrul aulei: această serie traversează podeaua longitudinal de la est la vest, depășind puțin mijlocul aulei (Pl. 10/16). Toate cărămizile sunt pur și simplu așezate pe pământ (sol), fără a avea vreun strat ca așternut. Majoritatea cărămizilor de pe pardoseală sunt marcate prin urme de verificare realizate în pasta crudă cu degetele, în special la cărămizile mai mari, dar fără a fi redat vreun motiv decorativ organic. Intrarea se deschide spre vest în centrul peretelui fațadei (Pl. 9/15), dar este blocată de un strat de pământ amestecat cu materiale prăbușite (pietre, fragmente de cărămidă) pe care sunt așezate patru plăci (Pl. 10/17). Este vorba despre ceea ce a rămas din suprafața de călcare a unei ultime faze de folosință a bisericii, în urma distrugerii sale parțiale și, cel mai probabil, corespunzătoare unei defuncționalizări a acesteia, legată deci de o reamenajare a clădirii poate în sens productiv: în interiorul basilicii, în stratul de material prăbușit, chiar sub nivelul actual de călcare, deci foarte deranjat de arătură, s-au găsit niște greutăți de plasă (Pl. 11/18). În exterior, pardoseala din cărămidă a aulei continuă fără probleme de-a lundulintrării,/.ș pentru a crea o zonă tampon în fața părții frontale a clădirii, care este, în prezent, în curs de cercetare (Pl. 9/15). Atat in aceasta zonă, cât și în interiorul aulei, prezența unor goluri mari înn pardoseala din cărămidă, probabil datorate unor fenomene relativ recente de îndepărtare și distrugere, ne-au permis să ne adâncim cu excavarea sub acest nivel de pavaj, identificandu-se, la puțin peste 30 de centimetri adâncime, un nivel anterior realizat cu cărămizi identice, la rândul lor așezate pe o podea identică imediat dedesubt (Pl. 10/16, 11/19). Lipsa mai multor dintre aceste cărămizi mai vechi este legată de extragerea lor pentru a fi reutilizate în ultima fază. Pavimentul  inferior se leagă clar de pereții basilicii mai mari (Pl. 9/15), care constituie așadar prima fază a clădirii de cult. În această primă fază basilica este destul de mare (Pl. 8/13): are o singură navă și un pronaos cu intrarea spre vest, ajungând astfel la o lungime totală de 19,20 metri (inclusiv pronaosul) și o lățime de 8,45 metri. O intrare secundară, îngustă, se deschide la capătul estic al peretelui nordic, în prezent umplut cu material provenit de pe acoperișul prăbușit. Tehnica de construcție a pereților, cu o lățime de aproximativ 65 de centimetri ca în faza următoare, este aceeași, din blochete de piatră folosindu-se lutul ca liant: această tehnică combinată cu dimensiunile mari ale clădirii determină o anumită neregularitate în forma pereților; de asemenea, planimetria generală a edificiului este neregulată (Pl. 7/12). Pavimentul, așa cum s-a observat, cel puțin, gație celor trei sondaje efectuate până acum (Pl. 10/16, 11/19, 12/20), este realizat din aceleași cărămizi pătrate mai mici deja descrise, dar așezate pe un strat de mortar: pare să fi avut o fază de refacere ulterioară în aceeași tehnică și cu aceleași materiale, poate deja parțial reutilizate, fiind așezat (pavimentul) direct peste precedentul pavaj. Dinamica distrugerii acestei prime basilici a fost clarificată încă o dată datorită efectuării unor sondaje sub nivelul podelei din faza a două, deși aceste sondaje nu au scos la iveală niciun material: în special în sondajul deschis în partea de nord a aulei, cărămizile înnegrite ale podelei primei faze și stratul gros de ardere care le acoperă evidențiază, fără îndoială, modul în care clădirea mai veche a fost distrusă de un incendiu (Pl. 12/20). Date interesante cu privire la momentul distrugerii au fost furnizate, în schimb, de săpătura deschisă în ultimii ani în jumătatea nordică a pronaosului, care s-a extins spre est pentru a include și o porțiune restrânsă a aulei (Pl. 8/13). Excavarea stratului datorat prăbușirii zidului care desparte aula de pronaos, în interiorul aulei însăși, a scos la iveală un pentanumion de la Iustin al II-lea. Putem, așadar, să atribuim ipotetic distrugerea violentă a edificiului perioadei incursiunilor avaro-slave din ultimii douăzeci și cinci de ani ai secolului al VI-lea. Mica bazilică din faza a doua pare să fi fost construită la scurt timp după acest moment și rapid, nivelând molozul prăbușirii anterioare pentru a crea un plan destul de regulat și așezând deasupra ei pereții cu fundații foarte puțin adânci și podeaua din cărămidă (Pl. 12/20), așezată direct pe pământ, fără niciun strat care să servească drept pat. S-au reutilizat extensiv materialele clădirii mai vechi, atât pereții de piatră, cât și cărămizile. Inițial, spațiul dintre cei doi pereți de pe latura de nord, de aproximativ 70/75 centimetri lățime, a fost lăsat accesibil, fiind pavat cu cărămizi asemănătoare celor din zona tampon din fața intrării de care era legat (Pl. 12/21). Ulterior, acest spațiu lung și îngust a fost parțial ocupat de o platformă (35/40 centimetri lățime) construită cu fragmente de țigle legate cu pământ și puțin mortar și așezată direct pe podea (Pl. 9/15, 12/21), a cărei înălțime (de cca. 40 centimetri) a corespuns nivelării peretelui adiacent al primei faze: în același timp, golul rămas între platformă și noul perete nordic al basilicii a fost umplut cu pământ pe care a fost creat un nivel bătătorit în vederea organizării unei pasaj înălțat, un fel de trotuar, care să permită trraversarea basilicii de la intrare către absidă și zona de la est a noii biserici mergând pe coama netezită azidului, pe platformă și pe trotuarul obținut prin umplerea cavității. În același scop, spațiul îngust semicircular dintre absida fazei a doua și nivelarea celei anterioare a fost umplut cu pământ și pavat cu un pavaj simplu: din stratul pregătitor pentru pavaj au fost recuperate fragmentele ceramice aparținând unui vas de bucătărie de origine orientală, tip de vas cunoscut anterior[4], probabil imitat în regiunile de la vest de Marea Neagră și larg răspândit în cursul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea. Exemplul nostru, poate o imitație, ne permite așadar să încadrăm funcționarea basilicii din fază a doua între sfârșitul secolului al VI-lea și începutul celui următor. Campania viitoare de cercetări arheologice vă fi îndreptată spre înțelegerea situației basilicii mari din prima fază constructivă (Pl. 8/12): va fi, așadar, obiect de studiu intrarea secundară din peretele nordic și sectorul occidental al aulei, unde va putea fi clarificată relația zonei tampon creată în faza a doua în fața basilicii mai mici cu edificiul anterior. Se preconizează reluarea cercetărilor și în interiorul pronaosului, unde o îngustare a intrării în peretele fațadei vestice, vizibilă clar în montantul nordic, ar putea indica că au existat intervenții ulterioare de transformare. În fine, la exteriorul clădirii, la est de absidă, ar fi util să se scoată la lumină nivelul antic de călcare, identificat cu o jumătate de metru mai jos decât se credea anterior: în acest fel va fi posibil să se verifice prezența eventualelor înmormântări corespunzătoare acelui nivel de călcare,  construite în legătura cu basilica extra muros, care se afla, cu siguranță, în marea necropolă a orașului antic târziu, în special în zona cea mai apropiată de zidurile și de poarta de nord a orașului. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:

Mica bazilică, cu dimensiunile de 9,4 x 5,7 m, a fost complet excavată. În bazilica mare, care a precedat-o pe cea mică, având dimensiunile de 19,2 x 8,45 m, au fost realizate trei carouri până la pavimentul din cărămidă.

Abstract [EN]:
The small basilica, measuring 9.4 x 5.7 m, has been completely excavated. In the large basilica, which preceded the small one, measuring 19.2 x 8.45 m, three squares were carried out up to the brick pavement.
Note:
[1]. Pentru rezultatele campaniilor anterioare de cercetare, vezi Iacob et al., 2021, p. 65; Iacob et al. 2021, p. 262-264; Iacob, Paraschiv, Teatini, 2022, p. 339-340; Iacob et al., 2023, p. 338-340.
[2]. Corecta interpretare a succesiunii fazelor constructive se datorează lui Dorel Paraschiv, în primul rând.
[3]. Iacob et al., 2023, p. 339.
[4]. Iacob et al. 2022, p. 340.
Bibliografie:
1. Iacob, M., Mihailescu-Bîrliba, L., Paraschiv, D., Teatini, A. (2021). La forteresse d’Ibida. Un projet archéologique italo-roumain. In D. Moreau & F. Matei-Popescu (Eds.), La Dacie et la frontière danubienne de l’empire romain (Les Dossiers d’Archéologie, 40), 64-65.
2. Iacob, M., Paraschiv, D., Teatini, A. (2021). Slava Rusă, com. Slava Cercheză, jud. Tulcea. Punct: (L)Ibida. Sectorul Basilica extra muros. In I. Opriş et al. (Eds.), Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2020, Bucureşti: Institutul Național al Patrimoniului, 262-264.
3. Iacob, M., Paraschiv, D., Teatini, A. (2022). Slava Rusă, com. Slava Cercheză, jud. Tulcea [(L)Ibida]. Punct Basilica extra muros. In I. Opriş (Ed.), Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2021, Bucureşti: Institutul Național al Patrimoniului, 339-340.
4. Iacob, M., Paraschiv, D., Abis, G. A., Deruda, G., Mainetti, M., Grasso, R. (2023). Slava Rusă, com. Slava Cercheză [Ibida], jud. Tulcea. Punct: Cetate. Basilica extra muros. In Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2022, Bucureşti: Institutul Național al Patrimoniului, 338-340.