Stupini | Comuna: Sânmihaiu de Câmpie | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: Fânaţele Archiudului | Anul: 2002
Descriere:
Raport ID:
2103
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 34529.01 |
Județ:
Bistrița-Năsăud
Unitate administrativă:
Sânmihaiu De Câmpie
Localitate:
Stupini
Punct:
Fânațele Archiudului
Localizare:
| 34529.01 |
Fără Ilustrații

Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Gaiu | Corneliu | responsabil | Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud |
Marinescu | George | participant | Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud |
Raport:
Staţiunea arheologică din punctul "Fânaţele Archiudului" ocupă o suprafaţă de mai multe ha pe pantele cu expunere sudică de-a lungul pârâului Brătenilor, între localităţile Stupini şi Brăteni. Săpăturile de până acum au evidenţiat existenţa unor locuiri din epoci diverse:
- neolitic – cultura Petreşti;
- epoca bronzului – cultura Wietenberg şi Noua;
- epoca romană – secolele II - IV;
- epoca migraţiilor – secolele V - VI
- medievală timpurie – secolele VIII - IX
Obiectivele campaniei desfăşurate în anul 2002 au vizat extinderea cercetării sistematice în partea sud-vestică a sitului, numită convenţional "sectorul A", parte aflată în zonă de fânaţ, detaşată de restul staţiunii printr-o suprafaţă înmlăştinată produsă de un mic pârâiaş ce o traversează pe direcţia N-S. În acest scop au fost deschise două perechi de secţiuni de 24 x 2 m, una la capătul sudic al secţiunilor din campanile anterioare, cea de a doua în extremitatea vestică a aşezării şi încă o suprafaţă de 24 x 4 m în intervalul rămas între S1 şi S3.
Din aşezarea neolitică a fost interceptată, între m 0 – 6 ai S34, o locuinţă a cărei groapă coboară la 1,4 m de la nivelul actual al solului, marcată printr-un strat compact de arsură. Complexul a fost surprins doar în profilul sudic al secţiunii, golirea sa rămânând în sarcina campaniei viitoare, fiind prima semnalare a locuirii neolitice în sectorul A.
Locuirea din epoca bronzului apare sub forma unui strat continuu dar destul de sărac în vestigii. Între complexele cercetate în anul 2002 sunt de remarcat, la baza stratului de cultură, două aliniamente de lespezi de gresie aşezate pe cant. Două dintre lespezi delimitau o depunere de vase, respectiv o strachină depusă cu gura în jos şi un vas sac acoperit cu o strachină , alături. În vase sau în jurul acestora nu s-au găsit oase sau cenuşă care să indice o depunere funerară. Tipologia vaselor asigură încadrarea descoperirii în orizontul Noua.
Din nivelul de locuire hallstattian au fost dezvelite două complexe. O platformă de chirpici, fragmente ceramice şi bucăţi de gresie, de formă ovală cu dimensiunile de 2 x 3,5 m indică o locuinţă de suprafaţă (L74), cu latura lungă orientată pe direcţia E - V, deranjată parţial de o locuinţă romană. Nivelul roman este la rându-i tăiat de groapa unui mormânt de inhumaţie ,orientat V - E ,depus în poziţie întinsă cu braţele de-a lungul corpului, lipsit de inventar , dispus pe platforma locuinţei. Cea mai probabilă datare a mormântului ar fi în orizontul de epoca migraţiilor.
Locuinţa nr. 74 este o locuinţă semiîngropată, cu laturile de 2,9 x 2,5 m, de formă rectangulară şi fundul albiat, situat la 1,10 m de la nivelul de călcare actual. Nu au fost sesizate gropi de stâlpi sau urme ale instalaţiei de foc. Materialul recoltat este alcătuit dintr-un bogat inventar ceramic, oase de animale, chirpici şi lespezi de gresie. În datarea aşezării, alături de formele ceramice din complexele excavate, un punct de sprijin ni-l oferă fibula de tip Peschiera găsită în stratul de cultură , în proximitatea complexului.
Aşezarea de epocă romană este marcată de un nivel de depunere arheologică gros de 40 – 50 cm, care în extremitatea vestică se subţiază treptat, indicând atingerea marginii locuirii. Din acest orizont au fost decopertate în ultima campanie patru locuinţe şi trei gropi de provizii. Două dintre locuinţe, L72 şi L75, degajate parţial de secţiunea S33 erau locuinţe de suprafaţă de formă rectangulară, fără gropi de pari pe laturi, având podeaua dreaptă. Locuinţa L75 avea într-unul din colţuri un cuptor rectangular construit din lespezi de gresie cu laturile de 0,9 x 0,7 m.
Locuinţa L76, de formă rectangulară, cu laturile de 3,5 x 3,5 m avea podeaua situată la -0,65 m. Pe colţuri s-au găsit gropi de stâlpi cu diametre de 0,2 m, iar în vecinătatea locuinţei se afla o groapă de provizii cu diametrul de 1 m, cu fundul albiat care se adânceşte la -1,35 m.
Gropile de provizii, situate în jurul locuinţelor, au în plan orizontal o formă circulară cu diametre cuprinse între 1,20 şi 1,40 m, cu profile în forma de butelie sau de căldare. Inventarul lor extrem de sărac se reduce la mici fragmente ceramice şi resturi osteologice.
Locuinţa L82, intersectată de S35 este situată în marginea vestică a aşezării. De formă rectangulară, cu laturile de 3,7 x 3 m şi podina din pământ bătătorit, avea în zona centrală o vatră ovală, din bolovani de râu şi gresii. Inventarul locuinţei este format din fragmente ceramice majoritar cenuşii – fine şi zgrunţuroase - purtând un decor constând din benzi de linii drepte şi în val incizate, sau din linii în val realizate prin lustruire aparţinând fazei romane târzii a aşezării.
În celelalte complexe ale aşezării romane remarcăm, alături de un bogat şi variat inventar ceramic, râşniţe, oase de animale, o fibulă discoidală cu corpul emailat din L75, respectiv o fibulă cu corpul traforat şi un inel din bronz în L76.
Din nivelul de locuire din secolele VIII - IX au fost excavate cinci complexe. Sunt locuinţe semiadâncite având pe una dintre laturi pietrare sau cuptoare. Suprapunerea parţială între L78 şi L79 semnalează cel puţin două faze ale nivelului medieval, inventarul sărac, restrâns la câteva fragmente ceramice, limitează posibilităţile unei departajări mai clare.
Materialul arheologic cuprinde în principal oale-borcan din pastă nisipoasă lucrate la roata cu turaţie înceată, brun - cărămizii sau brun negricioase decorate cu benzi de linii în val şi benzi de linii în val în alternanţă cu benzi de linii drepte. Fragmentele de tăviţe si de ţesturi din pastă grosieră, slab arse şi cele câteva străpungătoare din os epuizează categoriile de inventar din locuinţele medievale timpurii.
Săpăturile din anul 2002 au completat planul sitului prin noi complexe înregistrate şi au adus, prin materialul arheologic descoperit, nuanţări şi precizări de ordin cronologic şi cultural. Continuarea investigaţiilor va permite elaborarea unei monografii de sit ce se conturează a depăşi interesul local. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin