Târgu Frumos | Judeţ: Iaşi | Punct: Baza Pătule | Anul: 1999
Descriere:
Raport ID:
965
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 95480.01 |
Județ:
Iași
Unitate administrativă:
Târgu Frumos
Localitate:
Târgu Frumos
Punct:
Baza Pătule
Localizare:
| 95480.01 |
Fără Ilustrații

Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Boghian | Dumitru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
Cotiugă | Vasile | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Ursulescu | Nicolae | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
În lunile iunie-iulie 1999 s-a desfăşurat cea de a X-a campanie de săpături în acest sit aparţinând fazei a III-a a culturii Precucuteni, cu sprijinul financiar al SC Comcereal Iaşi, SC Delta Press şi SC Aurora SA Târgu Frumos şi cu participarea studenţilor practicanţi de la cele două universităţi. Cercetările s-au desfăşurat în patru sectoare ale aşezării (pentru planimetria aşezării, vezi: N.Ursulescu, D.Boghian, Codrul Cosminului, S.N., 2 (12), 1996, p.38-72, îndeosebi fig. 1):
- sectorul A: s-a urmărit cercetarea integrală a gropii nr. 26 şi surprinderea raportului stratigrafic cu şanţul de îngrădire din prima etapă de locuire;
- sectorul B: s-a sondat stratigrafic jumătatea sudică a suprafeţei, unde în 1990 se cercetase parţial o locuinţă adâncită (nr. 1), tăiată de un beci;
- sectorul D: demontarea locuinţei nr. 11 şi cercetarea integrală, prin şanţuri de control, a stratului arheologic aflat sub vestigiile locuinţei, precum şi a capătului estic al şanţului de îngrădire, spre marginea cuestei pe care se afla aşezarea;
- sectorul E: sondaj pentru verificarea traseului şanţului de îngrădire, între sectoarele A şi D, detectat prin investigaţie arheometrică (rezistivitatea solului).
În sectorul A a fost încheiată cercetarea marii gropi nr. 26, în care încă din campania anterioară se descoperiseră numeroase mărturii care îi conferă un caracter de cult. Fundul gropii se afla la 2,10 m de la suprafaţa actuală, adâncimea de la nivelul de săpare fiind de circa 1,20 m (fig. 1). Groapa s-a îngustat treptat, având la fund dimensiunile de aproximativ 70 x 30 cm. Iniţial, groapa a servit doar pentru scoaterea lutului şi a fost umplută în prima etapă doar cu deşeuri. De la –1,80 m până la –1,30 m groapa a servit pentru depozitarea unor resturi provenite de la ceremonii de cult, această afirmaţie fiind susţinută de caracterul deosebit al depunerilor. Astfel, analiza arheozoologică, întreprinsă de Sergiu Haimovici şi Anca Coroliuc, a relevat depunerea a patru bucranii (1 de Bos primigenius şi 3 de Bos taurus, dintre care unul de femelă, unul de mascul şi unul provenit de la un mascul castrat), a 43 de coarne de bovine (multe dintre ele cu resturi de frontal), precum şi a altor resturi osteologice de bovine, ovicaprine, porcine, canine, cabaline, cervidee, urs, castor şi lup (studiul arheozoologic este în curs de apariţie în Studia Antiqua et Archaelogica, VII). Pe aceeaşi linie se înscrie şi o mare parte a materialului ceramic, dintre care remarcă, pe lângă piesele menţionate în raportul anterior, un fragment din partea superioară a unui vas cu trăsături antropomorfe, care era legat printr-o bară de un alt gât, probabil identic, formând împreună un fel de "coşuleţ" (fig. 3); alura generală pare să indice legături cu reprezentări simbolice din zona Tisei.
În acelaşi timp, a continuat cercetarea şanţului de îngrădire din prima etapă de locuire pe ultima sa porţiune estică din acest sector. Datorită gropii nr. 26, care a fost săpată parţial deasupra şanţului, acesta a fost surprins abia la -1,80 m, adâncime de la care groapa nr. 26 îşi restrânge perimetrul. Astfel, la –1,80 m şanţul de îngrădire avea o lăţime de aproximativ 60 cm. El se adâncea până la –2,45 m, având malurile abrupte şi fundul uşor albiat (fig. 1).
În sectorul B, situat în dreapta aleii principale, apropape de intrarea în baza de cereale, a fost trasat un şanţ (VII), orientat N-S, care a avut drept scop stabilirea extinderii spre sud a aşezării, ca şi a stratigrafiei în zona în care în 1990 se cercetase parţial o locuinţă adâncită. Au putut fi cercetaţi primii 25 m, începând de la gardul sudic al bazei de cereale. S-au observat aceleaşi trei nivele aparţinând culturii Precucuteni, ca şi în restul sectoarelor cercetate: nivelul I (inferior), între circa 1,20 şi 1 m adâncime; nivelul II, între –1 m şi – 0,55 m; nivelul III, între – 0,55 m şi – 0,35 m. Urmează nivelul post-neolitic, gros de circa 25 cm şi un strat vegetal de circa 10 cm. Materialele au fost sporadice spre marginea sudică şi ceva mai dense spre limita nordică a suprafeţei cercetate. Va continua săparea tronsonului nordic al şanţului VII, până la aleea betonată.
Sectorul D a fost principala zonă cercetată în acest an, realizându-se investigarea integrală a locuinţei nr. 11 (aparţinând ultimului nivel de locuire), la suprafaţa căreia fusese descoperit anul trecut altarul pictat, situat lângă vatră. La demontarea platformei s-a observat că aceasta a fost construită pe o structură de trunchiuri de copac (adeseori nedescojite – dovadă amprentele de crenguţe), având de regulă diametre cuprinse între 8 şi 12 cm. Desimea trunchiurilor era de 8-9 pe metru, fiind orientate SV-NE, adică transversal pe axul lung al locuinţei. Se pare că, la margini, trunchiurile au fost prinse într-o ramă de bârne. Când loadbele nu aveau o lungime echivalentă cu cea a platformei, se făceau completări cu alte bucăţi de trunchiuri. Spaţiile rămase libere între loadbe se completau cu crengi mai groase, pentu a se evita scurgerea lutului.
În zona vetre, loadbele au fost dispuse oarecum radial, pentru a împedica deplasarea bârnelor lungi. Structura de lemn a platformei a fost acoperită cu o lipitură groasă de 6-10 cm, formată din lut şi materiale organice. Capetele rotunjite ale loadbelor erau în întregime acoperite în lut. Platforma, în ansamblul ei, se prezenta ca o masă de lemn şi lut, ridicată deasupra solului antic cu circa 20 cm. Se pare că a cunoscut şi o relutuire a suprafeţei. Ea avea o formă rectangulară, cu colţurile uşor rotunjite, ocupând o suprafaţă de circa 6 x 4,5 m. Cel mai bine s-au individualizat laturile de nord şi est; spre vest, se pare că a existat o anexă, amenajată în legătură cu zona intrării, aflată probabil pe latura opusă vetrei.
Suprafaţa platformei prezenta o serie de denivelări, datorate tasării diferenţiate a lutului, atât în timpul arderii, cât şi datorită gropilor aflate dedesubt şi umplute anterior, cu resturi menajere.
Parii pereţiilor au fost ridicaţi pe structura lemnoasă a platformei, deoarece nu s-au găsit nicăieri găuri de par în stratul de sub locuinţă; în schimb, în lutuiala platformei apar urme de pari, care o străpung total sau parţial. Se pare că a existat şi un perete interior, care separa zona vetrei de restul locuinţei.
La sud-vest de vatră şi cu faţa spre ea se afla altarul pictat, al cărui soclu a fost realizat direct pe paltformă. Altarul se găseşte în stadiul de restaurare, neavând încă o imagine completă asupra lui.
În ceea ce priveşte vatra (poate şi cu rol de cuptor), aceasta a fost amenajată direct pe paltformă (în zona nord-estică), dar bârnele care susţineau paltforma în acest loc au fost dispuse radial. Lipitura prezenta aici o ardere intensă si o refacere multiplă (de 3-4 ori). De remarcat că sub vatră a existat o groapă (nr.29), ceea ce în corelare cu datele similare observate în alte cazuri, ar putea duce la concluzia că acest ampalasament nu era întâmplător şi că groapa juca, în mentalitatea locuitorilor, un rol de cult, legat de ritualul fundării locuinţie.
Pe latura nordică, în prelungirea vetrei, se afla o prispă-laviţă, groasă de circa 20 cm, realizată din plăci masive de lut, care a servit probabil drept pat. Marginea la laviţă dinspre interior prezenta un cant, îngrijit şi uniform prelucrat.
Studierea modului de construire a acestei locuinţe pare să sugereze că a existat un plan prestabilit încă din momentul de început al amenajării platformei.
Prin trasarea unor şanţuri de control, orientate NNS-SSV, din 50 în 50 cm, a fost cercetată amănunţit toată suprafaţa aflată sub locuinţa nr.11, ca şi în preajma acesteia, spre est, până la gardul de împrejmuire a bazei de recepţie, aproape de marginea cuestei pe care a fost amplasată aşezarea. În suprafaţa astfel cercetată au fost sesizate cinci gropi (nr. 24, 27-30), precum şi noi porţiuni din sectorul estic al şanţului de îngrădire a aşezării din prima etapă de locuire. Şanţul nu a fost săpat uniform, având o deschidere cuprinsă între 0,90 şi 1,10 m, iar adâncimea, faţă de nivelul de săpare, era de 0,80-1m. Fundul şanţului oscila între forma de V şi cea de U (fig. 2). Umplerea s-a făcut, ca şi în celelalte zone cercetate, tot cu sol brun-gălbui, specific primei etape de locuire şi doar la partea superiaoră apar şi rare materiale arheologice. Aceasta denotă o scurtă perioadă de funcţionare a şanţului şi umplerea sa intenţionată chiar în timpul primei etape de locuire.
Sectorul E, situat între pătulele 7 şi 8, având o lăţime de numai 3,5 m, a fost ales pentru o investigare a stratului cultural prin măsurarea rezistivităţii solului şi prin sondaj arheologic, în primul rând pentru verificarea traseului presupus al şanţului de îngrădire din prima etapă de locuire, în porţiunea cuprinsă între sectoarele A şi D. Măsurătorile arheometrice au fost realizate de fizician Nicoleta Sorloaica (cercetător în cadrul Muzeului de Istorie a Moldovei din Iaşi), iar sondajul arheologic a confirmat traseul şanţului de îngrădire într-una din anomaliile indicate de rezistivitatea solului. Şanţul prezenta la suprafaţă (-1,20 – 1,30 m de la nivelul actual) o umplutură destul de densă cu materiale arheologice, în rândul cărora predominau oasele de animale; apar şi fragmente ceramice, ca şi fragmente de râşniţe. Şanţul a avut o deschidere (la baza primului nivel) de circa 1,35 m şi o adâncime de 75 cm, cu fundul uşor albiat (circa 40 cm la bază). Măsurătorile vor continua pentru stabilirea traseului şanţului spre vest. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin