Topalu | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanța | Punct: Cetate | Anul: 2023
Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Topalu, jud. Constanța [Capidava], Punct: Cetate, Sectorul de Est (IV-V)
Raport ID:
7160
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană; Epoca romană timpurie; Epoca romano-bizantină; Epoca bizantină;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată; Castru; Cetate; Fortificaţii;
Cod RAN:
| 63063.01 |
Județ:
Constanța
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Cetate
Sector:
Est (Iv-V)
Localizare:
| 63063.01 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Opriş | Ioan Carol | participant | Facultatea de Istorie, Universitatea București |
Raport:
Sectorul de EST (sectoarele IV - V). Cercetările arheologice desfășurate în sectorul estic al cetății de la Capidava au debutat în data de 19 septembrie 2023 având ca scop principal continuarea investigațiilor realizate în campaniile precedente în zona edificiului E2 și a încăperii C5, plasată la est de acesta. Cel de-al doilea obiectiv a fost reprezentat de realizarea unei investigații în zona extra murană a curtinei F, cu scopul de a verifica situația aflată la baza zidului de incintă. Pentru îndeplinirea acestui demers au fost efectuate două sondaje distincte, denumite convențional „sondaj SI” și „sondaj SII”. Din rațiuni de conservare și datorită finalizării cercetărilor în anumite zone, în partea finală a campaniei au fost efectuate lucrări de acoperire în încăperea C7 (E2), în secțiunea SIII din încăperea C5, precum și în zona celor două sondaje extra murane. În ultima decadă a lunii octombrie membrii colectivului științific au realizat măsurători și înregistrări, ambalând totodată și materialele arheologice descoperite. EDIFICIUL E2: Încăperea C7 Edificiul E2 (pl. 2) este situat în partea de nord a sectorului de est, având latura de nord-est alipită curtinei F. Acesta descrie o formă dreptunghiulară alungită și are componența sa 3 camere, denumite în ordinea descoperirii lor: C8A, C8B și C7. Cercetările arheologice efectuate aici au fost stopate în anul 1996 pe un nivel de distrugere localizat cronologic în a doua jumătate sau chiar spre sfârșitul secolului al VI-lea p.Chr. Această situație nu este singulară în sectorul estic al Capidavei, ea fiind recent documentată și în ceea ce privește situația din edificiul E1. În cadrul campaniei 2006 au fost efectuate o serie de lucrări de conservare și restaurare asupra zidurilor perimetrale, în special asupra celor localizate în C8A. În campania din anul 2019 a fost reluată cercetarea din acest obiectiv, prin investigarea secțiunii S2, fără ca aceasta să fie epuizată. Ulterior, cercetările întreprinse în campaniile din anii 2020 și 2021 au continuat investigația arheologică atât în secțiunea S1 cât și în secțiunea S2. În vara anului 2020 au fost efectuate lucrări de restaurare asupra edificiului mai sus menționat, lucrări realizate în cadrul proiectului de restaurare recent încheiat. Aceste lucrări au vizat refacerea și consolidarea zidurilor perimetrale, prin adăugarea unei asize de cărămidă pe baza amprentelor păstrate în mortarul original, precum și a două asize de protecție realizate din blocuri de piatră. Se cuvine să amintim aici, succint, câteva date referitoare la metodologia de lucru abordată: datorită dimensiunilor reduse ale edificiului (14,35 m x 5,08 m) am hotărât realizarea a două secțiuni stratigrafice, dispuse perpendicular pe curtina F, având un martor de 1,00 m între ele pentru a surprinde cât mai bine datele stratigrafice. Au fost obținute astfel două secțiuni, denumite convențional S1 și S2, iar săpătura s-a desfășurat simultan în toate cele 3 încăperi. Cercetările din interiorul C7 s-au desfășurat succesiv în campaniile 2019 (secțiunea S2), 2020-2021 (secțiunile S1 și S2), demontarea martorului stratigrafic fiind efectuată în campania din anul 2022. Încăperea C7 (pl.2). Cercetarea anterioară a relevat prezența unor ziduri demantelate, corespunzătoare fazelor mai vechi de locuire (Z1-Z4) descrise în rapoartele anterioare (vezi CCAR 2022, p.402-403). Anul acesta ne-am concentrat pentru investigarea complexelor de adâncime reprezentate de o serie de gropi și șanțuri identificate parțial încă din campania 2022. Acestea reprezintă, după toate probabilitățile, cele mai vechi forme de ocupare a spațiului în zona edificiului E2 și a încăperii C7. În urma răzuielilor de control au fost identificate și ulterior cercetate 10 complexe – 7 șanțuri (Ș1-Ș7) și 3 gropi (G5, G8 și G9). Groapa G5 (pl. 3) groapă de formă eliptică, săpată în loess, având secțiune evazată, a fost identificată la adâncimea de -1,70 m, dimensiunile la conturare fiind de 0,50 x 0,45 m. În campania din anul 2022 au fost cercetați primii 20 cm, suficient pentru a constata faptul că groapa se evazează puternic. Din umplutura acesteia au fost recuperate câteva fragmente ceramice ce provin din partea inferioară a unui vas de tip „sac” databil, în linii generale, în prima epocă a fierului. Complexul se plasează adiacent la zidul Z1, fiind suprapusă de acesta. Adâncimea finală a complexului a fost înregistrată la -0,60 m (-2,30 m), fără identificarea unui material arheologic suplimentar. Groapa G8 (pl. 5): groapă de formă cvasicirculară, săpată în loess, plasată între traseul zidurilor Z2 și Z3. Complexul este suprapus parțial de zidul Z2 și intră sub acesta, motiv pentru care cercetarea s-a putut efectua doar parțial, complexul nefiind epuizat. Dimensiunile înregistrate: D1 – 1,64 m, D2 – 0,92 m. Complexul a fost conturat la adâncimea de -2,30 m, fiind înregistrat până la -3,60 m, obținându-se o adâncime păstrată de cca 1,30 m. Secțiunea complexului este una globulară, iar din umplutura acestuia au fost recuperate exclusiv fragmente de cărămidă, țigle și olane, fără alte materiale arheologice. O serie de pietre de mici dimensiuni întregesc inventarul complexului. În aceste condiții, judecând după natura formei, dar și conținutul identificat, putem considera că acest complex reprezintă o groapă de „împrumut”. Groapa G9 (pl. 4): groapă de formă cvasicirculară, săpată în loess, suprapusă de traseul zidului Z3. Dimensiunile înregistrate: D1 – 0,86 m, D2 – 0,41 m. Complexul s-a conturat la adâncimea de -2,66 m, fiind înregistrată până la adâncimea de -2,90 m. Prezintă o secțiune globulară, iar din umplutura acesteia au fost recuperate câteva fragmente de cărămidă, precum și câțiva bulgări de mortar. Contemporană după toate aparențele cu groapa G8 și, posibil, având aceeași destinație, anume groapă de „împrumut”. Șanțul Ș1 (pl. 3): conturat la adâncimea de -1,70 m și dispus paralel față de latura de SV a încăperii C7. Prezintă o lățime de cca 0,40 m, adâncimea păstrată fiind de 0,80 m. Complexul este suprapus de traseul zidului Z1, continuând, după toate probabilitățile, către vest. Din umplutura acestuia nu au fost identificate materiale de interes arheologic. Complexul a fost investigat pe lungimea de 1,15 m. Șanțul Ș2 (pl. 3): a fost conturat de asemenea la adâncimea de -1,70 m și este dispus paralel cu șanțul Ș1 și amenajările menționate. Prezintă o lățime de cca 0,32 m, adâncimea înregistrată fiind ceva mai mică, de 0,50 m. Este de asemenea suprapus de traseul zidului Z1 și își continuă desfășurarea către vest. Din umplutura sa nu au fost recuperate materiale de interes arheologic, complexul fiind investigat pe lungimea de 1,15 m. Șanțul Ș3 (pl. 3): a fost cercetat parțial în campania din anul 2022 și finalizat în cadrul acestei campanii. A fost înregistrat la adâncimea de -1,70 m, cu observația că acesta se conturează ceva mai sus, la cca -1,40 m. Lățimea efectivă a complexului este de 0,30 m, iar adâncimea totală de -0,50 m. Complexul este dispus paralel față de șanțurile menționate anterior și a fost cercetat pe o lungime de cca 1,15 m. La fel ca și Ș1 și Ș2, complexul este suprapus de traseul zidului Z1 și își continuă desfășurarea către vest. Din umplutura sa au fost recuperate câteva fragmente ceramice databile la sfârșitul secolului al III-lea p.Chr. Șanțul Ș4 (pl. 5): a fost conturat la adâncimea de -1,70 m, fiind cercetat pe o lungime totală de cca 1,30 m. Este dispus paralel față de precedentele Ș1, Ș2 și Ș3, fiind suprapus de complexele Z1, respectiv Z4. Adâncimea finală cercetată este de doar 0,20 m, însă din verificarea profilului de sub Z1 rezultă că acesta corespunde cu nivelul șanțului Ș3, totalizând o adâncime de -0,50 m. Lățimea complexului este variabilă de la 0,40 m, până la 0,65 m. Pe fundul complexului a fost identificată amprenta unei gropi de par de formă rectangulară și colțuri rotunjite, a cărei latură măsoară 0,08 m. Adâncimea păstrată a acesteia este de -0,12 m. O altă groapă de par, păstrând aceleași dimensiuni, dar și aceeași adâncime, a fost identificată în vecinătate, spre nord, la cca 0,80 m în exteriorul șanțului Ș4, probând un raport de contemporaneitate. Prezența acestor mici amenajări, precum și absența materialului arheologic, ne îndreaptă către ipoteza unui șanț de demantelare a unui complex mai timpuriu. Traseul șanțului Ș4 se conectează virtual către vest cu cel al șanțului Ș7, existând însă o întrerupere pe traseul acestuia. Șanțul Ș5 (pl. 4): complex de mari dimensiuni, plasat în colțul estic al încăperii C7 și suprapus de traseul zidului Z1, precum și de zidul estic al edificiului E2, respectiv al C7. A fost conturat la adâncimea de -1,70 m, în urma răzuielilor succesive. Inițial prezenta o lățime de cca 0,50 m, descriind un traseu cvasicircular. Pentru investigarea acestuia au fost cruțate două segmente de profil pentru obținerea informațiilor de ordin stratigrafic. În urma analizei acestora s-a constatat faptul că șanțul continuă către est, diferența cromatică de suprafață fiind rezultatul unor prăbușiri, iar în urma extinderii s-a obținut lățimea generală de 1,00 m. Adâncimea totală a complexului este de 0,80 m, acesta fiind investigat pe o lungime totală de 3,27 m. Materialul arheologic recuperat este extrem de bogat, fiind reprezentat de fragmente ceramice, obiecte metalice, fragmente osteologice, precum și de sticlă. Un aspect extrem de interesant și demn de a fi amintit, este acela potrivit căruia, în urma investigației șanțului Ș5, a putut fi observat faptul că latura estică a zidului perimetral al E2 atinge cota de -2,82 m, dar fără ca aceasta să reprezinte adâncimea finală. Șanțul Ș6 (pl. 3): șanț de formă neregulată, cu traseu sinuos, plasat între latura estică a edificiului E2, respectiv al C7 și traseul zidului Z1. Păstrează o lățime medie de 0,40 m, fiind identificat la adâncimea de -1,70 m. Adâncimea păstrată este variabilă, între 0,17 m și 0,30 m. A fost cercetat pe o lungime de cca 1,05 m, materialul arheologic lipsind din umplutura acestuia. Șanțul Ș7 (pl. 4): complex de mici dimensiuni, conturat la adâncimea de -1,70 m, suprapus de latura vestică a edificiului E2, respectiv a încăperii C7, fiind perpendicular pe acesta. Păstrează o lățime de doar 0,30 m, iar adâncimea înregistrată este de 0,17 m. Așa cum aminteam mai sus, traseul său continuă virtual traseul șanțului Ș4. Ca urmare a cercetărilor întreprinse în interiorul încăperii C7 și a adâncimilor înregistrate, au putut fi obținute și o serie de informații referitoare la alcătuirea zidurilor perimetrale ale edificiului. În linii generale, acestea ating adâncimi considerabile, cuprinse între 3,30 m și 2,40 m, fără a lua în calcul elementele de restaurare. Sub aspect constructiv s-a observat faptul că au existat cel puțin 2 faze distincte, departajate de liantul folosit (pământ la partea inferioară și mortar alb la partea superioară), asizele „de lucru” măsurând cca 0,42 m-0,45 m. Din punct de vedere stratigrafic, în încăperea C7 au putut fi identificate două nivelări succesive realizate cu pământ galben tasat puternic. Sub aspect cronologic s-a putut constata faptul că asistăm la cel puțin două secvențe de demantelare, prima fiind reprezentată de grupajul de șanțuri alături de care putem include și complexele G5, G8 și G9, iar cea de a doua, mai târzie, este reprezentată de asocierea zidurilor Z1 – Z2 – Z3. Peste acestea din urmă, demantelate practic la aceeași cotă, a fost realizată o nivelare masivă, peste care s-a amenajat podeaua viitoarei încăperi C7. Suprafața cercetată în încăperea C7 însumează cca 20 m2, pe verticală excavația producându-se de la cota -1,70 m, până la -3,60 m. Încăperea C5 (pl. 1): Amplasamentul are lungimea de 10,60 m și lățimea de 4,90 m, motiv pentru care ne-am propus cercetarea acestuia prin trasarea a patru secțiuni dispuse perpendicular pe curtina F. Datorită faptului că încăperea prezintă două căi de acces, prima situată pe latura de est, iar cea de a doua pe latura de sud, lățimile secțiunilor propuse au fost dictate și de accesul și metoda de evacuare a pământului din săpătură. Nu în ultimul rând, menționăm faptul că pe amprenta edificiului au fost identificate două baze de piatră cu rol de susținere a pilelor necesare acoperișului, iar pentru verificarea legăturii stratigrafice am optat să trasăm secțiunea 3 tangentă la una dintre acestea, modificând astfel echilibrul dintre secțiunile proiectate. Scopul pentru care am decis reluarea cercetării în acest segment este acela de a verifica traseul și situația incintei din acest segment în raport cu informațiile recent descoperite în încăperea C8A. În campania din anul 2023 au fost continuate cercetările din secțiunile SI, respectiv SIII. Secțiunea SI (pl. 6): dispusă perpendicular pe curtina F, având lungimea de 4,90 m și lățimea de 3,00 m. Cercetarea arheologică efectuată aici a relevat faptul că din punct de vedere stratigrafic situația este unitară pe întreg segmentul curtinei F. A fost identificată plinta, la adâncimea de -0,40 m. Sub nivelul de călcare databil în secolul al VI-lea, marcat în secțiunea S4 prin dalele de pavaj de cărămidă, se înregistrează un nivel de incendiere constând din resturi lemnoase carbonizate și pământ ars de culoare roșie. Pe întreaga suprafață a secțiunii S1 nivelul pavajului este puternic perturbat, elementele de legătură fiind vizibile doar în colțul de vest, acolo unde a fost identificată o mică porțiune de șapă de mortar, care poartă încă amprenta (rost de poză) dalei de cărămidă. Sub nivelul pavajului de cărămidă se înregistrează o zonă puternic tasată, de consistență dură, amenajată cu pietre de mici dimensiuni și sol galben. În ceea ce privește baza din piatră destinată susținerii stâlpului de acoperiș am observat faptul că aceasta a fost amenajată pe un soclu realizat din pietre de mici dimensiuni. În urma răzuielilor de control au fost identificate două gropi distincte denumite G6, respectiv G7, investigate parțial în campania precedentă. Groapa G6 (pl. 6): este de formă circulară și după toate probabilitățile aparține vasului de provizii nr. 3 ce a fost extras în anii 1990. Pentru a stabili forma și dimensiunile am efectuat secționarea pe jumătate, primii 40 cm fiind deja investigați în campania din anul 2022. Anul acesta cercetarea a fost finalizată, oprindu-se la adâncimea de -1,50 m. Dimensiunile finale ale complexului sunt: D1 – 1,80 m și D2 – 2,00 m. Menționăm faptul că pe direcția Nord – Sud (D2) groapa se îngustează ca urmare a existenței plintei, iar pe direcția Est – Vest (D1) groapa continuă în secțiunea SII. Materialul arheologic recuperat este reprezentat de fragmente ceramice puternic mărunțite. Groapa G7(pl. 6 a, b, c): este localizată spre latura vestică a încăperii C5 și a fost investigată parțial în campania 2022. Conturarea s-a realizat la adâncimea de -0,95 m. Structura de formă cvasicirculară avea dimensiunea de 1,80 x 2,00 m, fiind marcată prin sol de culoare roșie și crustă de arsură. În urma secționării am constatat că adâncimea finală a gropii este de doar 35 cm, iar fundul acesteia este amenajat cu țigle ce prezintă dimensiunile de 50 x 40 cm fiecare. Din cauza presiunii pământului s-a produs o fractură pe latura de est, țiglele păstrându-și însă conexiunea inițială. În campania 2023 au fost demontate piesele de țiglă, etichetate în prealabil și a fost continuată secționarea, pe direcția NV – SE, perpendicular pe zidul de vest al încăperii C5. În urma efectuării acesteia, a fost identificată o structură de piatră consistentă, îngrijit alcătuită, ce susține ipoteza identificării unui cuptor. Gardina de formă circulară a fost realizată din pietre mari și mijlocii, dispuse îngrijit și legate cu un pământ galben puternic tasat. Fundul gropii a fost pregătit prealabil cu pietre de dimensiuni mici, ordonate atent. Un aspect interesant este acela că pietrele nu prezintă urme de arsură sau expunere la temperaturi ridicate, spre deosebire de piesele de țiglă care au fost puternic afectate. Odată cu identificarea complexului și stabilirea funcționalității acestuia, săpătura a continuat periferic, până la adâncimea de -1,40 m, fiind identificată o șapă consistentă de mortar. În ceea ce privește cuptorul recent descoperit (G7), se pot trasa preliminar două concluzii: acesta aparține unei amenajări anterioare a C5, întrucât traseul său este suprapus de zidul de vest al încăperii; nu a fost identificată gura de alimentare, o posibilitate fiind ca aceasta să fie situată chiar către vest. Un alt argument pentru care putem plasa complexul G7 într-o fază anterioară C5 ar fi acela că amprenta sa este suprapusă și de stâlpul (ST1), ce alături de baza de coloană (ST2) susțineau acoperișul, în ultima fază de exploatare a C5. Secțiunea SIII (pl. 7): dispusă perpendicular pe curtina F, a avut lungimea de 4,90 m și lățimea de 2,50 m. Trasarea acestei secțiuni s-a făcut ținând cont de amplasarea celei de a doua baze de stâlp, astfel încât profilul de pe latura vestică să fie tangențial pe baza stâlpului. În urma cercetării arheologice au fost identificate câteva complexe reprezentate de ziduri și gropi. În urma săpăturii arheologice s-a putut constata faptul că starea de conservare a curtinei F în acest perimetru este excelentă, fiind vizibile încă urmele de tencuială. Din punct de vedere stratigrafic, au putut fi identificate o serie de nivelări succesive realizate cu pământ galben, întrerupte interstițial de depuneri firave de bulgări de mortar. Acest element ne poate conduce la ideea că zona reprezintă o amenajare intenționată a zonei de construcție a zidului de incintă. În cel de-al doilea carou al secțiunii a fost identificat un zid masiv realizat din piatră legată cu pământ ce are lungimea de 2,70 m și lățimea medie de 0,60 m. Zidul se conturează la adâncimea de -0,40 m, prezintă o elevație de cel puțin 90 cm, păstrând încă cinci asize vizibile. Orientarea acestuia este NNV-SSE, fiind vizibil pe întreaga lățime a secțiunii. Cercetarea întreprinsă în anul 2023 a continuat de la adâncimea de -1,15 m. În proximitatea curtinei F a fost identificată plinta, la adâncimea de -1,20 m. Aceasta a fost realizată din blocuri de piatră de dimensiuni medii (cca 30 x 25 cm), legate cu mortar. Ea se păstrează pe o lățime de 0,30 m și este vizibilă pe întreaga lățime a secțiunii SIII. Au fost identificate două asize ale acesteia. La baza celei de-a doua asize a fost identificată o amenajare cu pietre mărunte, legate cu pământ galben tasat, asemănătoare unui pavaj, dar care a fost păstrată parțial, fiind afectată de un strat masiv de dărâmătură. Blocuri de piatră de dimensiuni medii și mari, provenite probabil de la dezafectarea unor complexe mai vechi, au acoperit și distrus această zonă. Materialul arheologic este relativ puțin, puternic fragmentat și se datează în linii cronologice în intervalul sfârșitul secolului al III-lea – secolul IV p.Chr. Cercetarea a fost oprită la adâncimea de -2,20 m, fără ca stratul arheologic să fie epuizat. Către sud, în a doua zonă a secțiunii SIII, departajată prin plasarea zidului Z1/C5, cercetarea a continuat de la adâncimea de -1,30 m înregistrată în campania 2022, prin îndepărtarea ultimului nivel surprins – zonă de dărâmătură puternic bulversată, cu depunere de zgură metalică și de sticlă. În urma săpăturii arheologice, am putut constata faptul că există cel puțin două nivele de călcare conectate la zidul Z1/C5, cărora le corespunde interstițial și o zonă de nivelare / tasare realizată din humă amestecată cu bulgări de mortar. De la adâncimea de -1,85 a fost identificat complexul G10, acesta fiind amenajat în loess. Groapa G10 (pl. 7): groapă / șanț (?) amenajată în loess, conturat la adâncimea de -1,85 m. A fost identificată pe întreaga lățime a secțiunii SIII; aceasta continuă prezumtiv atât în SII, cât și în SIV. Lățimea maximă înregistrată este de 0,90 m, complexul fiind suprapus de traseul zidului de sud al C5. Adâncimea totală a complexului este de -1,55 m. Un aspect interesant este oferit de forma generală a amenajării, de tip cilindric alungit. Umplutura înregistrată a prezentat o consistență extrem de friabilă, fiind bogată în material ceramic puternic calcinat. Au fost recuperate deopotrivă fragmente provenite de la materialele de construcții, precum țigle, cărămizi, dar și fragmente de chirpici sau lutuială/tencuială. Complexul reprezintă indiscutabil cea mai veche dovadă de ocupare a spațiului în perimetrul C5. Friabilitatea umpluturii a cauzat, după toate probabilitățile, fractura consemnată în asizele zidului sudic al încăperii C5. La sfârșitul cercetării, din rațiuni de conservare și ca urmare a situației înregistrate (friabilitate, pericol de surpare), am decis acoperirea complexului G10, până la cota de conturare, pentru a proteja atât integritatea zidului Z1/C5, cât și a laturii de sud a zidului perimetral al C5. Sondaje extra-muros în segmentul curtinei F. Ca urmare a cercetărilor efectuate în campaniile din anii 2021, respectiv 2022, în edificiul E2 (C8A), respectiv încăperea C5, ambele adosate curtinei F, s-au obținut o serie de informații referitoare la zidul de incintă, plinta acestuia, precum și la relieful platoului de stâncă pe care a fost amenajată fortificația de la Capidava. Pentru verificarea acestora, dar și pentru confirmarea ipotezelor de lucru formulate, anul acesta am efectuat două sondaje extramuros, plasate între turnurile VI și V ale fortificației (vezi monografia Capidava I, 1958). Sondajul SI (pl. 9): a fost dispus în vecinătatea turnului VI, perpendicular pe curtina F, afrontat secțiunii SIII din C5. Secțiunea trasată are o lungime de 5,00 m, lățimea fiind corespunzătoare secțiunii din C5, respectiv 2,70 m. Principalul obiectiv al acesteia a fost identificarea plintei și a detaliilor constructive ale acesteia, precum și reperarea cotei la care se află stânca naturală în această zonă, pentru definitivarea reliefului pe axa longitudinală. În urma cercetării arheologice au fost atinse toate obiectivele propuse, stânca fiind identificată la adâncimea de -3,30 m față de actualul nivel de călcare, respectiv -3,46 m față de plintă. Sub plintă a fost identificat un zid realizat din piatră legată cu mortar, alcătuit din 8 asize distincte. Au fost departajate două faze și o eventuală retragere. Primul rând de piatră, realizat din blocuri medii aranjate ordonat, prezintă la partea superioară o șapă din mortar alb, fin, prevăzut cu sort mărunt. Celelalte 7 asize, prezintă o ușoară extindere similară unei trepte. Lățimea totală a zidului din acest segment este de 0,60 m. Zidul este prezent până la adâncimea de -1,40 m, având o înălțime de 1,05 m. Sub aspect stratigrafic, au fost identificate un nivel de dărâmătură în componența căruia se regăsesc bulgări de mortar, pietre mici și mijlocii, moloz, resturi de cărămidă, dar și un nivel de distrugere, ce conține blocuri de piatră masive, cărămizi întregi sau fragmentare, utilizate probabil la asizele de egalizare, precum și cantități însemnate de mortar. Anterior momentului distrugerii, s-a constatat faptul că, în teren au fost amenajate o serie de complexe, între care amintim o groapă de formă circulară (G11), săpată în loess, dar și o pereche de șanțuri/rigole (?), conectate la o posibilă zonă de trecere. Profilul estic documentează o perturbare masivă în zona zidului de la baza incintei, trădând o posibilă încercare de demantelare. Cele două șanțuri, dispuse paralel, la o distanță de doar 0,15 m, au fost amenajate în stratul de loess, prezintă o secțiune triunghiulară rotunjită, iar lățimea este cuprinsă între 0,35 m, respectiv 0,30 m. Nivelul la care acestea au fost amenajate a fost cu siguranță mai sus, însă perturbările ulterioare sau posibilul moment de distrugere, au perturbat linia de colmatare. Groapa G11 (pl. 10): groapă de formă circulară, săpată în loess, cu secțiune cilindrică, având dimensiunile: D1 – 2,15 m și D2 – 1,90 m, a fost conturată la adâncimea de -1,68 m și prezintă o adâncime totală de 1,08 m. Din umplutura acesteia au fost recuperate exclusiv fragmente de cărămidă și pietre mărunte, ceea ce ne poate conduce spre ipoteza că aceasta reprezintă o groapă „de împrumut”, plasată în loess-ul plastic. Un alt aspect interesant, demn de a fi menționat, este că în urma secționării, a putut fi constatată pe profilul stratigrafic rezultat o colmatare etapizată în mai multe faze, departajate de straturi subțiri de sol galben, probabil rezultatul unor surpări. Materialul ceramic descoperit este relativ puțin și puternic fragmentat. Totuși, în linii generale, acesta aparține unei perioade mai timpurii, contemporane poate cu momentul reparației sau refacerii segmentului de curtină. Sondajul SII (pl. 11): a fost dispus în vecinătatea turnului V, perpendicular pe curtina F, afrontat secțiunii S1 din Edificiul E2. Secțiunea trasată are o lungime de 5,00 m, lățimea fiind de 2,00 m. În cazul acestui sondaj, obiectivul a fost reprezentat de verificarea traseului zidului aflat la baza plintei corespunzătoare curtinei F. În această situație, din cauza adâncimilor considerabile, confirmate deja, am evitat excavația în adâncime până la cota stâncii naturale. Săpătura s-a realizat în suprafață până la adâncimea de -1,70 m, cotă la care a fost atins nivelul de loess în toată suprafață și au fost identificate ultimele complexe arheologice, gropile G12 și G13. Sub plintă a fost identificat un zid realizat din piatră legată cu mortar, alcătuit din 8 asize distincte. Acesta prezintă o tehnică similară cu situația înregistrată în sondajul SI, fiind identificată aceeași treaptă retrasă încărcată cu mortar alb. Lățimea totală a zidului din acest segment este cuprinsă între 0,40 m spre est și 0,36 m spre vest. Aceste dimensiuni coroborate cu cele obținute în cadrul sondajului SI pot sta la baza unei ipoteze referitoare la aliniamentul respectivului zid, și anume, o posibilă orientare a acestuia pe direcția VNV – ESE, ușor decalată față de traseul zidului de incintă. Zidul este prezent până la adâncimea de -1,10 m, față de nivelul actual de călcare. Sub aspect stratigrafic, situația este asemănătoare cu cea întâlnită în cadrul sondajului SI, fiind înregistrate atât nivelul de dărâmătură, cât și cel de distrugere. Blocurile de piatră masive ce au aparținut paramentului zidului de incintă au fost repertoriate pe întreaga suprafață a sondajului. Acestea au căzut și au rămas depuse pe relieful existent la acel moment, care prezenta o pantă masivă de scurgere către est. Cele două complexe identificate în nivelul de loess, reprezintă probabil cele mai vechi amenajări din zonă. Groapa G12 (pl. 11): groapă de formă circulară, săpată în loess, având secțiunea cilindrică. A fost conturată la adâncimea de -1,50 m și prezintă următoarele dimensiuni: D1 – 1,80 m și D2 – 1,80 m. Adâncimea păstrată este de doar 0,50 m. În zona centrală se afla o adâncitură rotunjită care păstra urme de arsură. Materialele recuperate din umplutură sunt relativ puține și constau din fragmente ceramice rulate. Groapa G13 (pl. 11): groapă de formă circulară, săpată în loess, având secțiunea tronconică, cu baza mică jos. A fost conturată la adâncimea de -0,40 m și prezintă următoarele dimensiuni: D1 – 1,15 m și D2 – 0,60 m, cu mențiunea că jumătatea estică continuă în peretele de est al sondajului SII. Adâncimea păstrată este de 0,75 m. Din umplutura acesteia au fost recuperate fragmente ceramice databile în secolul al III-lea p.Chr., bulgări de mortar și pietre de mici dimensiuni. Alături de săpătura arheologică propriu-zisă, o componentă importantă a activităților desfășurate în sectorul estic al fortificației de la Capidava pe parcursul campaniei din anul 2023 a fost reprezentată de operațiunile de conservare prin acoperire. Datorită faptului că în anumite perimetre cercetarea arheologică s-a încheiat, fiind efectuată până la nivelul stâncii naturale, am considerat oportună acoperirea suprafețelor cercetate pentru a preîntâmpina riscurile de surpare precum și deteriorarea vestigiilor descoperite din fazele mai vechi. După înregistrarea fotografică și grafică, fotografie aeriană, toate complexele au fost învelite cu material geotextil și, ulterior acestei etape, acoperite. În această campanie au fost acoperite: încăperea C7, complexul G10, precum și sondajele extra murane SI și SII, însumând o suprafață de circa 50,00 m2. În concluzie, cercetările arheologice realizate în sectorul estic al cetății Capidava din cadrul campaniei 2023 au fost efectuate pe o suprafață însumând circa 70,00 mp, la care putem adăuga suprafețele acoperite în vederea conservării de 50,00 mp, obținându-se astfel un total de circa 120,00 mp. Pe verticală, excavația s-a produs variabil, în funcție de complexele atinse, înregistrându-se adâncimi între -0,00 m și -3,60 m. Principalele rezultate ale campaniei sunt reprezentate de verificarea informațiilor din segmentul extra muros, completarea informațiilor referitoare la platoul stâncos din proximitatea curtinei F, precum și de investigarea unor complexe timpurii, printre cele mai vechi identificate în zona sectorului de est a fortificației de la Capidava. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Abstract [EN]:
Capidava 2023 - Eastern Sector. The archaeological research carried out in the Eastern Sector (sectors IV and V) of the Capidava fortress began on September 19th, 2023, with the main purpose of continuing the investigations conducted in the previous campaigns in the area of the edifice E2 and the room C5. The second objective was to carry out an investigation in the extra muros area of curtain F, with the aim of checking the situation at the base of the enclosure wall of the castellum. In order to fulfill this task, two distinct surveys were made. For conservation reasons and due to the completion of research in certain areas, in the final part of the campaign, covering works were carried out in room C7 (E2), in section SIII of room C5, as well as in the area of the two extra muros surveys.
Building E2 is located in the northern part of the Eastern Sector, with the northeastern side abutting curtain F. It describes an elongated rectangular shape and has as its composition 3 rooms, named in the order of their discovery: C8A, C8B and C7.
Room C7: The previous research revealed the presence of some dismantled walls, corresponding to earlier phases of habitation. This year we focused on the investigation of deep complexes represented by a series of pits and trenches partially identified during the 2022 season. 10 complexes were identified and subsequently investigated - 7 trenches (Ș1-Ș7) and 3 pits (G5, G8 and G9). As a result of the research undertaken inside the C7 room and the recorded depths, it was also possible to obtain a series of information regarding the composition of the perimeter walls of the edifice. In general, they reach considerable depths, between 3.30 m and 2.40 m. From the constructive point of view, it was observed that there were at least 2 distinct phases, separated by the binder used (earth at the bottom and white mortar at the upper), with the coursing measuring approx. 0.42 m-0.45 m. From a stratigraphic point of view, two successive levelings made with strongly compacted yellow soil could be identified in room C7. From a chronological point of view, it was possible to ascertain at least two dismantling sequences, the first being represented by the grouping of trenches alongside which one can also include the G5, G8 and G9 complexes, and the second and later one, is represented by the association walls Z1 – Z2 – Z3. Over the latter, dismantled practically at the same level, a massive leveling was carried out, over which the floor of the future room C7 was arranged.
Room C5: The location has a length of 10.60 m and a width of 4.90 m, which is why we investigated it by digging four trenches arranged perpendicular to curtain F. The purpose for which we decided to resume the investigation in this segment is that of verifying the route and the situation of the premises in this segment against the information recently discovered in room C8A. In the 2023 campaign, research was continued in the SI and SIII sections, and a series of complexes such as C6, C7 and C10 were identified.
Extra-muros surveys in the F curtain segment. As a result of the research carried out in the 2021 and 2022 campaigns, in the E2 edifice and in the C5 room, a series of information was obtained regarding the enclosure wall, its plinth, as well as at the relief of the rock plateau on which the Capidava fortification was built. In order to verify them, but also to confirm the formulated working hypotheses, this year we carried out two extra muros surveys, placed between the VI th and Vth towers of the fortification. Their main objective was to identify the route of the plinth and its constructive details, as well as to identify the height at which the natural rock is located in this area, in order to define the relief on the longitudinal axis. Following the archaeological research, all the proposed objectives were achieved, the rock being identified at a depth of -3.30 m compared to the current treading level, respectively -3.46 m compared to the plinth. From a stratigraphic point of view, a level of rubble but also another level of destruction were identified, containing massive stone blocks, whole or fragmented bricks, probably used for leveling courses, as well as significant amounts of mortar. Prior to the time of destruction, it was found that a series of complexes were set up in the field, among which we mention pits G11, G12 and G13 as well as a series of trenches connected to a possible crossing area. The eastern profile documents a massive disturbance in the area of the wall at the base of the enclosure, betraying a possible dismantling attempt.
In conclusion, the main results of the campaign consist in verifying the information from the extra muros segment, the completion of the information regarding the rocky plateau in the vicinity of curtain F, as well as the investigation of some early complexes, among the oldest identified in the area of the Eastern Sector of the Capidava fortification .
... Vezi mai mult Vezi mai puțin