Vânători | Comuna: Vânători | Judeţ: Galați | Punct: La Jolică | Anul: 2023


Descriere:

Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Vânători, com. Vânători, jud. Galaţi, Punct: La Jolică
Raport ID:
7169
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Epoca bronzului timpuriu; Hallstatt; Hallstatt timpuriu; Hallstatt mijlociu; Epoca medievală mijlocie; Epoca medievală târzie;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare deschisă; Descoperire funerară; Depozit de bronzuri;
Cod RAN:
| 75169.01 |
Județ:
Galați
Unitate administrativă:
Vânători
Localitate:
Vânători
Punct:
La Jolică
Localizare:
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Constantinescu Mihai participant Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti
Ailincăi Sorin Cristian responsabil Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Mihail Florian participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Adamescu Adrian Ionuţ participant Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi
Mandache Tudor participant Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi
Raport:
Situl arheologic de la Vânători, jud. Galaţi a fost identificat în 1966, primele cercetări arheologice fiind efectuate aici între 1972-974 de către Marilena Florescu şi Mircea Nicu, iar în 1979 de către Mihalache Brudiu. Departe de a se bucura de o publicare adecvată a cercetărilor arheologice, situl de la Vânători a fost deseori invocat în legătură cu începutul epocii fierului la Dunărea de Jos (orizontul cu ceramică incizată), fiind atribuit atât fazei I a culturii Babadag, cât şi fazei Vânători a grupului Tămăoani[1]. În ciuda faptului că am putut studia materialul descoperit, lipsa unor informații referitoare la asocierile dintre materiale, contexte, locul exact al suprafețelor cercetate[2] au lăsat multe întrebări fără răspuns. Din acest motiv, din 2017 a fost demarat un nou proiect de cercetare finanțat de Ministerul Culturii, prin Programul Național de Finanțare a Cercetării Arheologice Sistematice (2017-2019, 2022-2023), prin intermediul căruia am reușit să investigăm suprafețe mai mari din sit (Fig. 1), datele obținute fiind foarte interesante și diverse.   Descrierea cercetărilor din campania 2023 În campania 2023 au fost trasate patru suprafeţe (Fig. 2), denumite Suprafaţa 5, 6, 7 pe terasa 4 și Suprafața 8 pe terasa 1 în speranța identificării unei eventuale necropole sugerate de descoperirea mormântului dublu US 4101/2019. Suprafețele cercetate au avut următoarele dimensiuni: Suprafaţa 5 – 20 x 10 m (200 mp); Suprafaţa 6 – 42 x 5 m (210 mp); Suprafaţa 7 – 15 x 5 m (75 mp) și Suprafaţa 8 – 10 x 10 m (100 mp). Zonele menţionate mai sus au fost cercetate integral până la atingerea stratului steril. Au fost identificate şi documentate un număr de 20 de amenajări de locuire. Suprafaţa 5 – a fost cercetată în partea de nord-est a terasei 4. Acesta are dimensiunile de 20 x 10 m și a fost împărţită în carouri de 2 x 2 m. Numerotarea carourilor a fost făcută cu litere pe profilul de N şi cifre pe cel de E. Din punct de vedere stratigrafic, situaţia se prezintă astfel: U.S. 5000 – strat vegetal, gros de 0,10-0,20 m; urmat de U.S. 5100 – strat cu sol de culoare cafenie, compact, fără urme materiale, gros de 0,30-0,50 m. Urmează U.S. 5200 – cu o grosime variind între 0,35-0,55 m, strat granulos ce conţine materiale din perioada Migraților. Următorul strat, denumit U.S. 5300 – gros de 0,25-0,35 m, este de culoare cenuşie și conţine materiale din perioada timpurie a epocii fierului. Între nivelul cenușiu și solul viu, apare un strat, U.S. 5400 – un sol galben amenstecat cu sol negru, care reprezintă nivelul de călcare al așezării din Prima Epocă a Fierului. Ultimul strat (U.S 5500) este steril din punct de vedere arheologic. Descrierea complexelor. În decursul cercetărilor au fost identificate şi cercetate mai multe complexe arheologice, după cum urmează: Cx. 5301 – groapă identificată în c. 1–A, la adâncimea de 1,10 m de la suprafaţa actuală a solului. În plan, groapa avea o formă ovală cu dimensiunile de 1,50×1,00 m. Pentru a fi cercetată integral a fost realizată o extindere. Pereții au fost săpați oblic spre exterior, până la -1,25 m. Din pământul de umplutură au fost recoltate fragmente ceramice atipice; Cx. 5302 – groapă identificată în c. 8–B, la adâncimea de 1,00 m. În plan, aceasta avea o formă aproximativ rectangulară, cu dimensiunile de 0,75 x 0,60 m. Baza era dreaptă și pereţii săpați spre interior. În pământul de umplutură, de culoare cenuşiu, au fost descoperite câteva fragmente ceramice; Cx. 5303 – a fost cercetată în c. 10–A-B, la adâncimea de 1,20 m. Groapa era ovală în plan, cu un diametrul de 1,10 × 0,85 m. Deoarece se prelungea în profilul de sud a fost realizată o nouă extindere, extinderea 2 (Ext. 2), prin intermediul căreia a fost conturat complexul în întregimea sa. Mai apoi, groapa a fost secţionată pe direcţia N-S. La secţionare s-a observat că pereţii au fost săpaţi oblic spre exterior până la adâncimea de 2,10 m. În pământul de umplutură au fost descoperite fragmente ceramice, oase și pietre; Cx. 5304 – a fost cercetată parțial în c. 10–A, la adâncimea de 1,10 m. În profil s-a putut observa că baza este dreaptă, pereții fiind săpați neregulat până la - 2,10 m. Din pământul de umplutură provin fragmente ceramice, oase şi pietre. Suprafaţa 6 a fost deschisă în partea de centru-est a terasei 4. Aceasta are dimensiunile de 42 x 5 m și a fost împărţită în carouri de 2 x 2 m. Numerotarea carourilor a fost făcută cu cifre pe profilul de N şi litere pe cel de E. Din punct de vedere stratigrafic, situaţia se prezintă astfel: U.S. 6000 – strat vegetal, gros de 0,10-0,15 m; urmat de U.S. 6100 – strat cu sol de culoare cafenie și consistență compactă, fără urme materiale, gros de 0,15-0,35 m. Urmează U.S. 6200 – cu o grosime de 0,15 m, strat granulos ce conţine materiale din perioada Migraților, vizibil doar în zona de vest a S6. Următorul strat, denumit U.S. 6300 – gros de 0,25-0,35 m, este de culoare cenuşie și conţine materiale aparţinând Primei Epoci a Fierului; totuși, sunt zone în care acest nivel dispare. Între nivelul cenușiu și solul viu, apare un alt strat, US 6400 – un sol galben amestecat cu sol negru, care reprezintă nivelul de călcare al așezării din Prima Epocă a Fierului. Ultimul strat este U.S 6500, steril din punct de vedere arheologic. Descrierea complexelor. În decursul cercetărilor au fost identificate şi cercetate mai multe structuri arheologice, după cum urmează: Cx. 6201 –a fost identificat în c. 20-21–A-C. Acesta avea o formă aproximativ circulară, cu diametrul maxim de 5 m. Adâncimea la care a fost surprins complexul a fost de 0,65 m. La adâncimea de -0,75-0,85 m a apărut o platformă tasată de culoare gri de formă aproximativ circulară. Ulterior, la adâncimea de 1,60-1,70 m în zona centrală s-a evidențiat o platformă de sol galben-roșiatic (loess). În pământul de umplutură, mai ales în partea superioară au fost înregistrate fragmente ceramice și un mic cuțit specifice perioadei migrațiilor (cultura Sântana de Mureș); Cx. 6301 – groapă identificată în c. 5–A, la adâncimea de 0,35 m. În plan, aceasta era ovală, cu dimensiunile de 1,50 x 1,40 m, cu un pământ de umplutură cenuşiu cu pete galbene. La secţionare, s-a observat că pereții au fost săpați oblic spre exterior, până la adâncimea de 1,30 m. Din pământul de umplutură au fost recuperate fragmente ceramice, resturi osteologice şi pietre; Cx. 6302 – groapă ovală în plan, cu dimensiunile de 1,40 x 1,20 m, aceasta a fost surprinsă în c. 6–A-B, la adâncimea de 0,35-0,40 m. A fost secţionată pe direcţia nord-sud. Baza este ușor concavă, iar pereții au fost săpați oblic spre exterior până la -0,55 m. În pământul de umplutură, au fost descoperite fragmente ceramice, oase şi pietre; Cx. 6303 – groapă identificată în c. 11-12–A, la adâncimea de 0,35 m. În plan, după realizarea extinderii 1 (Ext. 1/S6), s-a putut observa că groapa era ovală în plan, cu dimensiunile de 1,60 x 1,40 m, fiind umplută cu un pământ negru-cenușos. Pereţii au fost săpaţi oblic spre exterior până la adâncimea de 1,95 m. Din pământul de umplutură au fost recuperate mai multe fragmente ceramice preistorice, resturi osteologice şi pietre; Cx. 6304 – groapă identificată în c. 12-13–A, la adâncimea de 0,75 m. În plan era aproape circulară cu dimensiunile de 0,85 x 0,80 m, cu un pământ de umplutură gri cenuşos compact. La secţionare, s-a observat că pereţii au fost săpaţi oblic spre exterior până la adâncimea de 1,55 m. Din pământul de umplutură au fost recuperate fragmente ceramice, resturi osteologice şi piatră. La bază este tăiată spre nord-est de Cx. 6302; Cx. 6305 – groapă ovală în plan, cu dimensiunile de 2,40 x 1,70 m. Aceasta a fost înregistrată în c.13-14–A, la adâncimea de 0,75-0,80 m. A fost secţionată pe direcţia E-V. Baza era ușor concavă, iar pereții au fost săpați oblic spre exterior până la adâncimea de 1,10 m. Sunt vizibile două nivele diferite de umplere, un sol gri-cenușos cu o consistență compactă la partea superioară și un sol negru amestecat cu galben, mai afânat, la partea inferioară. În pământul de umplutură, au fost descoperite fragmente ceramice, oase şi pietre; Cx. 6306 – a fost identificat în c. 11-12–B. Groapa avea o formă ovală în plan, cu dimensiunile de 1,60 x 1,25 m. Avea baza dreaptă și pereții săpați oblic spre exterior până la adâncimea de 1,50-1,52 m. În pământul de umplutură au fost descoperite fragmente ceramice, oase și pietre; Cx. 6307 – identificată în c. 10-11–C, la adâncimea de 0,75 m. În plan, după realizarea extinderii 2 (Ext. 2/S6) s-a putut observa că groapa era ovală în plan, cu dimensiunile de 1,60 × 1,38 m fiind umplută cu un pământ negru-cenușos. Baza era ușor albiată iar pereții săpați au fost oblic spre exterior. Din pământul de umplutură au fost recuperate fragmente ceramice, resturi osteologice şi pietre. Suprafaţa 7 fost deschisă la sud-vest de S6/2023, avea dimensiunile de 15 x 5 m și a fost împărţită în carouri de 2 x 2 m. Numerotarea carourilor a fost făcută cu cifre pe profilul de N şi litere pe cel de E. Din punct de vedere stratigrafic, situaţia se prezintă astfel: U.S. 7000 – strat vegetal, gros de 0,10-0,15 m; urmat de U.S. 7100, strat cu sol de culoare cafenie și consistență compactă, fără urme materiale, gros de 0,15-0,35 m. Urmează U.S. 7200, cu o grosime de 0,15 m, strat granulos ce conţine urme materiale aparţinând perioadei Migraților, vizibil doar în zona de vest a S6. Următorul strat, denumit U.S. 7300 – gros de 0,25-0,35 m, este de culoare cenuşie și conţine materiale specifice Primei Epoci a Fierului; totuși, sunt zone în care acest nivel dispare. Între nivelul cenușiu și solul viu, apare un strat, U.S. 7400 – un sol galben cu negru, care reprezintă nivelul de călcare al așezării din Prima Epocă a Fierului. Ultimul strat este U.S 7500 – steril din punct de vedere arheologic. În această suprafață nu au fost identificate structuri arheologice. Suprafaţa 8 a fost deschisă la nord-vest de S1/2017-2018. Aceasta avea dimensiunile de 10 × 10 m și a fost împărţită în carouri de 2 x 2 m. Numerotarea carourilor a fost făcută cu litere pe profilul de N şi cifre pe cel de V. Din punct de vedere stratigrafic, situaţia se prezintă astfel: U.S. 8000 – strat vegetal, gros de 0,20-0,30 m; urmat de U.S. 8100 – strat granulos, cu urme materiale din sec. IV și X p.Chr., gros de 0,50-0,60 cm, urmat de U.S. 8200 – strat cenuşiu compact ce conţine materiale specifice Primei Epoci a Fierului. Ultimul strat este U.S. 8300 – steril din punct de vedere arheologic. Descrierea complexelor. În decursul cercetărilor au fost identificate şi cercetate mai multe structuri arheologice, după cum urmează: Cx. 8201 – groapă de formă circulară în plan, identificată în c. 1-2–A-B, la adâncimea de 1,20 m. Aceasta avea un diametru de 1,75 m. Complexul a fost secționat pe direcția E-V și s-a observat că baza este ușor albiată, pereții fiind săpați oblic până la adâncimea de 1,90 m. Din pământul de umplutură provin fragmente ceramice, oase şi pietre, dar și numeroase fragmente de lut cu amprente de nuiele sau stuf provenite de la o structură de habitat dezafectată; Cx. 8202 – a fost cercetat în c. 3-4–A, în profilul de vest, fiind conturat la adâncimea de 1,20 m. În plan, groapa pare să fi fost ovală. La secţionare s-a observat că pereţii au fost săpaţi oblic spre exterior până la adâncimea de 1,80 m. Din pământul de umplutură au fost recuperate fragmente ceramice, resturi osteologice și pietre; Cx. 8203 – groapă cercetată parțial în profilul de vest, în c. 4-5–A, la adâncimea de 1,20 m. Pereţii gropii au fost săpaţi oblic, unul spre interior și celălalt spre exterior, iar baza este dreaptă. Pământul de umplutură, gri-compact, conținea puţine materiale arheologice; Cx. 8204 – identificată în c. 5–B-C, la adâncimea de 1,20 m de la suprafaţa actuală a solului. În plan, groapa este de formă ovală, cu dimensiunile de 1,55 x 1,25 m. Complexul a fost secţionat pe direcţia E-V. În profil s-a observat că pereţii gropii erau arcuiţi. Baza se afla la adâncimea de 1,35-1,40 m. Din pământul de umplutură provin puţine fragmente ceramice, oase şi pietre; Cx. 8205 – groapă cercetată parțial în profilul de est, în c. 2-3–E, la adâncimea de 1,20 m de la nivelul actual al solului. Pereţii gropii au fost săpaţi oblic spre exterior. Pământul de umplutură, gri-compact conținea puţine materiale arheologice. Considerații finale. Cercetările arheologice din anul 2023 au avut ca scop identificarea unei posibile necropole de tip Stoicani a cărei existență ne-a fost sugerată de descoperirea în anul 2019 a unui mormânt dublu cu piese de inventar specifice sfârșitului sec. IX-începutului sec. VIII a.Chr. (Cx 4101). Deși în suprafața cercetată nu am identificat depuneri funerare, documentația noastră s-a îmbogățit în privința cunoașterii spațiului locuit.  ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:

Săpăturile arheologice din 2023 au avut ca scop identificarea unei posibile necropole de tip Stoicani, a cărei existență a fost sugerată de descoperirea din 2019 a unei înhumări duble cu obiecte de inventar specifice sfârșitului secolului IX î.Hr. (Cx 4101). Deși nu am identificat structuri funerare în zona investigată, documentarea noastră s-a îmbogățit în ceea ce privește cunoașterea zonei locuite.

Abstract [EN]:
The archaeological excavations in 2023 aimed to identify a possible necropolis of the Stoicani type whose existence was suggested by the discovery in 2019 of a double burial with inventory items specific to the end of the 9th century BC (Cx 4101). Although we did not identify any funerary structures in the investigated area, our documentation was enriched in terms of the knowledge of the inhabited area.
Note:
[1]. Brudiu 1970; Brudiu 1980; Brudiu1981; Brudiu 1991; Hänsel 1976; László 1986; László 1997; Leviţki 1994; Nicic 2008.
[2]. Adamescu 2013; Ailincăi et al. 2014.
Bibliografie:
1. Ailincăi, S.C., Adamescu, A., Mihail, F. (2014). Noi date despre începuturile epocii fierului la Dunărea de Jos. Aşezarea de la Vânători–La Jolică, jud. Galaţi. SCIVA, 65(1-2), 5-48.
2. Brudiu, M. (1970). Cercetări perieghetice în sudul Moldovei. Materiale, 9, 511-528.
3. Brudiu, M. (1980). Rezultatele cercetărilor de la Vânători (jud. Galaţi). Materiale, 398-446.
4. Brudiu, M. (1981). Contribuţii la cunoaşterea genezei Hallstattului din sud-estul Moldovei. SCIVA, 32(4), 529-536.
5. Brudiu, M. (1991). Cercetări privind Hallstattul din sud-estul Moldovei. SCIVA, 42(3-4), 221-239.
6. Hänsel, B. (1976). Beiträge zur regionalen und Chronologischen Gliederung der Älteren Hallstattzeit an der Unteren Donau, vol. 1-2, Bonn.
7. László, A. (1986). Grupul Tămăoani. Asupra „orizontului” hallstattian cu ceramică incizată din sudul Moldovei. MemAntiq, 12-14, 65-91.
8. László, A. (1997). Despre originea, evoluţia şi cronologia primei epoci a fierului la Dunărea de Jos. În Simion, G. (coord.), Premier Age du Fer aux Bouches du Danube et dans les régions autour de la Mer Noire, Tulcea, 77-84.
9. Leviţki, O. (1994). Grupul Holercani – Hansca, aspectul pruto-nistrean al complexului hallstattian timpuriu cu ceramică incizată. În Roman, P., Alexianu, M. (eds.), Relations Thraco – Illyro – Helléniques, Bucureşti, 219-256.
10. Mihail, F., Adamescu, A. (2013). Piese prelucrate din piatră şi os descoperite în aşezarea din prima epocă a fierului de la Vânători, jud. Galaţi. În Ailincăi S. C., Ţârlea A., Micu C. (eds.), Din preistoria Dunării de Jos. 50 de ani de la începutul cercetărilor de la Babadag (1962-2012). Actele conferinţei „Lower Danube Prehistory. 50 Years of Excavations at Babadag, Tulcea, September 20th-22th, Brăila, 373-386.
11. Nicic, A. (2008). Interferenţe cultural-cronologice în nord-vestul Pontului Euxin la finele mil. II – începutul mil. I a.Chr. Biblioteca Tyragetia, 15, Chişinău.