Văcăreni | Comuna: Văcăreni | Judeţ: Tulcea | Punct: | Anul: 2023


Descriere:

Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Văcăreni, com. Văcăreni, jud. Tulcea
Raport ID:
7215
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului mijlociu;
Tipuri de sit:
Necropolă; Necropolă tumulară; Mormânt;
Cod RAN:
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Văcăreni
Localitate:
Văcăreni
Localizare:
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică preventivă

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Ailincăi Sorin Cristian responsabil Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Mihail Florian participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Stănică Aurel participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Cernamoriți Răzvan participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Jugănaru Gabriel participant ArheoResearch Tulcea
Raport:
În anul 2016 Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” din Tulcea a finalizat studiul arheologic ce a stat la baza actualizării PUG al comunei Văcăreni. În urma unor ample cercetări de suprafață au fost identificate și înregistrate 57 de situri arheolgice, astăzi incluse în RAN (Fig. 1). Noul studiu a dus la o creștere semnificativă a numărului de monumente identificate. Acestea se pot încadra cronologic din eneolitic până în perioada modernă, cu o preponderență a mormintelor tumulare. Starea lor de conservare este în general una precară. Cele mai multe se regăsesc pe terenuri agricole, ceea ce a determinat degradarea lor continuă. Cu ocazia implementării proiectului de investiții „Construire parc turbine eoliene, stație transformare, cabluri electrice subterane, racord LEA 400 KV, drumuri acces și racord la DN 22-Văcăreni”, com. Văcăreni, jud. Tulcea s-a dispus cercetarea arheologică preventivă pentru cinci perimetre în care s-au presupus că ar putea fi afectați tumuli aplatizați, notați cu T 20, 24-25, 36 și 37. Descrierea cercetărilor Încă de la început trebuie precizat faptul că toți cei cinci tumuli erau puțin vizibili la suprafața solului, doi dintre aceștia fiind marcați doar pe baza observațiilor din ortofotoplan, unde se remarcau ca pete de culoare mai deschisă de formă circulară sau ovală. În acest context, s-a dovedit în urma săpăturii propriu-zise că în două cazuri nu erau structuri arheologice (T 20, 37), ci probabil zone unde eroziunea a scos pământul galben la suprafață. Tumulul 24 – se putea distinge la nivelul solului. Din punctul de vedere al metodologiei de cercetare am ales săparea unor secțiuni paralele, orientate pe direcția E-V, despărțite de martori stratigrafici lați de 0,50 m. În acest caz am ales și păstrarea unui martor pe direcția N-S, lat de 0,75 m. Secțiunile trasate au avut o lungime variabilă în funcție de observațiile stratigrafice și planigrafice și o lățime de 4 m. Din punct de vedere al arhitecturii, putem menționa că mantaua se putea distinge printr-un sol de culoare maroniu-gălbui, extras probabil din apropiere. Există profile în care a putut fi evidențiat existența unui șanț de împrumut. Mantaua are o înălțime de aproximativ 0,75 m și suprapunere direct solul steril, avea o formă circulară, cu diametrul de 23 m. Tumulul a fost afectat de lucrările agricole dar și de un șanț de irigații ce se mai poate observa pe direcția NV-SE (Fig. 2). Pe suprafața cercetată am documentat cinci morminte, după cum urmează: Mormântul 1 – a fost identficat pe nivelul antic de călcare, în sectorul de NE, relativ aproape de axul central. Groapa avea o formă rectangulară cu colțurile rotunjite, orientată pe direcția NV-SE, cu dimensiunile de 1,55×1,05 m. Aceasta a fost săpată în nivelul antic de călcare, până la adâncimea de 0,30 m. Defunctul a fost depus în poziție chircit pe partea dreaptă, orientat pe direcția SE-NV. Membrele inferioare erau flexate din genunchi. Oasele sunt foarte precar conservate și se păstrează parțial. Fără inventar funerar. Mormântul 2 – a fost identificat și cercetat în sectorul de SV al tumulului. Groapa avea o formă ovală, cu dimensinile de 1,55×0,90 m și a fost săpată în manta. Aceasta a fost identificată imediat sub nivelul vegetal, de unde mai înregistra o adâncime de aprox. 0,40 m. Mormântul conținea doi defuncți depuși aproape unul peste celălalt. Individul 1 (în ordinea descoperirii) a fost afectat de lucrările agricole. Din oasele păstrate putem presupune că a fost depus în poziție chircit, pe partea stângă, cu membrele puternic flexate din genunchi și coate, orientat pe direcția E-V. Individul 2 (primul depus) a fost înmormântat în poziție chircit pe partea stângă, cu membrele puternic flexate din încheieturi, orientat pe direcția E-V. Este posibil ca acesta să fi fost depus într-o mică nișă, care însă nu s-a păstrat datorită lucrărilor agricole. Fără inventar funerar. Mormântul 3 – a fost descoperit în sectorul SV al tumulului. Groapa acestuia a fost săpată în manta și a fost parțial distrus de amenjarea mormântului 4. Defunctul, păstrat parțial, a fost probabil depus în poziție chircit, pe partea stângă, orientat pe direcția S-SE–N-NV. Fără inventar funerar. Mormântul 4 – a fost amenajat ulterior mormântului 3, pe care îl distruge parțial. Groapa este aproape circulară, defunctul fiind depus în poziție chircit, pe partea stângă, orientat pe direcția SE-NV. Fără inventar funerar. Mormântul 5 – a fost cercetat în sectorul de NV al tumulului. Deși se afla la limita mantalei, nu am observat nici un indiciu că ar fi fost săpat în aceasta. Groapa este rectangulară, cu colțurile rotunjite, are o treaptă și o adâncime de 1,05 m. Defunctul a fost depus în poziție chircit pe partea dreaptă, cu membrele inferioare puternic flexate din genunchi și cele inferioare îndreptate spre vest. Acesta a fost depus pe direcția N-S, la fel ca și groapa. Fără inventar funerar. La final martorii stratigrafici au fost desființați, fără să se găsească structuri noi. Ca și concluzie, putem spune că T24 a fost un tumul de dimensiuni reduse, puternic afectat de lucrările agricole. Acesta avea un diametru păstrat de 23 m și o înălțime de 0,75 m. Au fost cercetate cinci morminte ce conțineau șase indivizi. Stratigrafic s-a observat că mormântele 1 și 5 pot fi considerate primare, în vreme ce mormintele 2-4 sunt secundare. Din punct de vedere cronologic, mormintele 1 și 5 conțin elemente de ritual funerar specifice pachetului funerar Jamnaja (prima parte a mil. III a.Chr.), în vreme ce mormintele 2-4 pot fi datate în linii mari, cel mai probabil la sfârșitul mil. III-începutul mil. II a.Chr. Tumulul 25 se afla la mică distanță de T 24. Pentru cercetarea acestuia am ales folosirea secțiunilor paralele (late de 2 m), despărțite de martori stratigrafici (0,5 m), care au fost desființați la finalul cercetărilor. În martorii stratigrafici am putut observa că tumulul avea o manta de culoare maroniu-gălbui, compusă din pământ extras dintr-un șanț adiacent. Tumulul avea o formă circulară, cu diametrul de 23 m și o înălțime păstrată de la solul steril, de 0,50 m (Fig. 3). În perimetrul său au fost cercetate șapte structuri, după cum urmează: Mormântul 1 (cx. 1) – a fost cercetat în sectorul de NV al tumulului. Groapa a fost conturată pe solul steril, fiind probabil o înmormântare primară. Aceasta avea o formă rectangulară, cu unghiurile rotunjite, cu dimensiunile de 1,25×1,05 m, orientată pe direcția NE-SV. Groapa, săpată până la adâncimea de 0,55 m conținea doi indivizi depuși în poziție chircit pe partea dreaptă, orientați pe direcția SV-NE. Individul 1 (cel dinspre E) avea sub femurul drept un galet din piatră. Mormântul 2 (cx. 2) – a fost cercetat în sectorul de SE. Este un mormânt secundar, cu groapa săpătă în manta. Aceasta avea o formă ovală (1,40×1,10 m), și avea o adâncime de 0,55 m. Conținea un defunct depus în poziție chircit, pe partea dreaptă, orientat pe direcția NV-SE. Oasele sunt conservate precar. Craniul a fost distrus prin săparea Cx. 6. Nu are inventar funerar. Mormântul 3 (cx. 3) – a fost cercetat în sectorul de SE. Este un mormânt secundar, cu groapa săpătă în manta. Aceasta avea o formă aproape circulară (diam. 1,60 m), și avea o adâncime de 1,10 m. Conținea un defunct depus în poziție chircit, pe partea stângă, orientat pe direcția NV-SE. Oasele sunt conservate precar și păstrate parțial. Nu are inventar funerar. Mormântul 4 (cx. 4) – a fost cercetat în sectorul de SE. Este un mormânt secundar, cu groapa săpătă în manta. Aceasta avea o formă ovală (1,10×0,80 m), și o adâncime de 0,60 m. Conținea un defunct depus în poziție chircit, pe partea stângă, orientat pe direcția NE-SV. Oasele sunt conservate precar. Nu are inventar funerar. Mormântul 5 (cx. 5) – a fost cercetat în sectorul de SE. Este un mormânt secundar, cu groapa săpătă în manta. Aceasta avea o formă ovală (1,10×0,75 m) și o adâncime de 0,45 m. Conținea un defunct depus în poziție decubit dorsal cu membrele inferioare flexate și depuse pe partea stângă, orientat pe direcția NE-SV. Oasele sunt conservate precar. Nu are inventar funerar. Sub membrul inferior stâng se afla un galet. Complexul 6 – este o groapă adâncă de 0,80 m săpată în manta. Aceasta conținea fragmente de craniu, provenite probabil de la individul din mormântul 2. Complexul 7 – în zona centrală a fost observată încă de la început o groapă de mari dimensiuni, dar și pământul scos din aceasta, spre nord. Aceasta a fost acoperită de manta, avea dimensiunile de 3,5×2,55 m și o adâncime de 0,20 m. Nu conținea material arheologic. Sintetizând datele obținute prin săparea tumulului 25, putem spune că acesta acoperea inițial Cx. 7 și mormântul 1. Acestea pot fi datate în perioada timpurie a epocii bronzului, posibil chiar mai timpuriu. Mormântul 1 poate fi considerat specific înmormântărilor Jamnaja. În sectorul de SE au fost cercetate mai multe morminte secundare. Este posibil ca mormântul 5 să fie cel mai timpuriu dintre acestea (după poziția defunctului), iar mormintele 2-4 să dateze din perioada bronzului mijlociu. Tumulul 36 – este cel mai bine păstrat dintre tumulii săpați în această campanie la Văcăreni. A fost cercetat prin secțiuni paralele late de 4 m, despărțite de martori stratigrafici (0,75 m), orientate pe direcția N-S. A fost păstrat și un martor stratigrafic pe direcția E-V. La final, aceștia au fost demontați. Stratigrafic, s-a putut observa existența unui strat cenușiu de formă ovală în centrul movilei, probabil vegetalul antic (?!). Acesta era suprapus de o manta de formă ovală, cu diametrul maxim de 28 m. Mantaua se păstra până la o înălțime de 1 m, pornind de la solul steril (Fig. 4). În acest tumul au fost cercetate cinci morminte, după cum urmează: Mormântul 1 – a fost cercetat în zona centrală a tumului. Groapa, de formă rectangulară cu colțurile rotunjite, fiind săpată în stratul cenușiu identificat și în profil, până la o adâncime de 0,60 m. În groapă a fost depus un individ depus în poziție chircit pe partea dreaptă, orientat pe direcția SV-NE. Oasele acestuia au fost puternic deranjate de răzătoare. Nu avea inventar funerar. Mormântul 2 – a fost descoperit în sectorul de SE, fiind parțial prins în profil. Acesta era săpat în manta până la adâncimea de 1,30 m, avea o formă ovală în plan (diam. max.=1,60 m). În partea dinspre nord avea amenajată o nișă. Mormântul conținea doi indivizi. Individul 1 (în ordinea descoperirii) era depus la adâncimea de 1,00 m, în poziție chircit, pe partea dreaptă, orientat pe direcția E-NE–V-SV. Individul 2 era depus sub acesta, în nișa menționată mai sus, în poziție chircit pe partea dreaptă, orientat pe direcția V-SV–E-NE. Nu aveau inventar funerar. Mormântul 3 – a fost descoperit în sectorul de SE. Groapa era săpată în manta, avea o formă ovală în plan (diam. max.=1,30 m). Mormântul a fost probabil distrus de lucrările agricole, fiind descoperit la -0,45 m. In interior au fost descoperite câteva oase umane fără conexiune anatomică și câteva fragmente ceramice atipice. Mormântul 4 – a fost descoperit în sectorul de SE, la adâncime de 0,40 m. Nu am putut observa groapa. Este vorba despre un defunct depus în poziție decubit ventral, cu membrele flexate accentuat din încheieturi, orientat pe direcția NE-SV. Fără inventar funerar. Mormântul 5 – a fost descoperit în sectorul de SE. Groapa (circulară, cu diametrul de 1,20 m) a fost săpată în manta, până la adâncimea de 1,70 m. Aceasta avea amenajată o nișă pe partea vestică. Pe fundul gropii, așezat parțial în nișă se afla un schelet dispus în poziție chircit pe partea stângă, orientat NE-SE. În zona toracelui, între brațe a fost descoperită o cataramă de tip KMK, cu două perforații circulare. Movila a fost construită pentru a acoperi mormântul 1, specific fenomenului Jamnaja. În sectorul de SE au fost descoperite mai multe morminte secundare, dintre care se remarca mormântul 2 și mormântul 5, cu defuncții depuși în gropi cu nișă. Astfel de înmormântări pot fi considerate specifice perioadei mijlocii a epocii bronzului, și pot fi probabil atribuite culturii Mnogovalikovaja, așa cum indică și catarama din os descoperită în mormântul 5. Considerații finale Cercetările întreprinse în primăvara anului 2023 pe teritoriul comunei Văcăreni au avut ca scop cercetarea a cinci perimetre ce presupuneau a contura cinci tumuli, notați cu 20, 24, 25, 36 și 37. În urma săpăturilor arheologice am ajuns la concluzia că siturile notate cu T24-25 și 36 au fost amenjări funerare, în vreme ce T20 și 37 reprezintă probabil zone erodate, în care pământul galben este scos la suprafață de către arături. Cele trei movile, conțineau fiecare câte cinci înmormântări. Înmormântările principale sunt specifice culturii Jamnaja și se pot data cel mai probabil în prima jumătate a mil. III a.Chr., în vreme ce depunerile sedundare aparțin cel mai probabil perioadei mijlocii a epocii bronzului, unele pot fi probabil atribuite culturii Mnogovalikovaja (sf. mil. III-începutul mil. II a.Chr.). ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:

Săpăturile arheologice desfășurate în primăvara anului 2023 pe teritoriul comunei Văcăreni au avut scopul cercetării a cinci perimetre care ar fi trebuit să contureze cinci tumule, marcate cu 20, 24, 25, 36 și 37. În urma săpăturilor arheologice, am ajuns la concluzia că siturile marcate cu T24-25 și 36 erau aranjamente funerare, în timp ce T20 și 37 reprezintă probabil zone erodate, unde solul galben este adus la suprafață de pluguri. Cele trei tumule conțineau fiecare câte cinci morminte. Mormintele principale sunt specifice culturii Jamna și pot fi datate cel mai probabil în prima jumătate a mileniului III î.Hr., în timp ce mormintele secundare aparțin cel mai probabil perioadei de mijloc a Epocii Bronzului, unele putând fi atribuite culturii Mnogovalikovaja (sf. mil. III î.Hr.- începutul mil. II î.Hr.).

Abstract [EN]:
The archaeological excavations undertaken in the spring of 2023 on the territory of the Văcăreni commune had the purpose of researching five perimeters that were supposed to outline five mounds, marked with 20, 24, 25, 36 and 37. Following the archaeological excavations, I came to the conclusion that the sites marked with T24 -25 and 36 were funerary arrangements, while T20 and 37 probably represent eroded areas, where yellow soil is brought to the surface by plows. The three mounds each contained five burials. The main burials are specific to the Jamna culture and can most probably be dated to the first half of the 3rd millennium BC, while the secondary burials most likely belong to the middle period of the Bronze Age, some can probably be attributed to the Mnogovalikovaja culture (sf. 3rd mill.-early 2nd mill. BC).