Instituții și
Persoane implicate:
Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
Măndescu |
Dragoş |
responsabil |
Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
Dumitrescu |
Ion |
participant |
Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
Ioan-Pițigoi |
Andi |
participant |
Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
Raport:
Cea de-a zecea campanie de săpături arheologice sistematice organizată de Muzeul Județean Argeș în situl de la Valea Stânii s-a desfășurat în toamna anului 2023 (septembrie-octombrie). Obiectivul acesteia a fost finalizarea săpăturilor începute în 2022 pe proprietatea Fredy Dinescu, în zona nordică a cimitirului de incinerație din prima epocă a fierului (grupul Ferigile). Cercetările au fost axate inițial pe zonele de la V și de la N de T26, în imediata vecinătate a mantalei tumulului respectiv, complex ce nu fusese dezvelit în totalitate în 2022. În partea de V s-a urmărit dezvelirea și cercetarea integrală a extremității vestice a T26, iar extinderea săpăturilor în sectorul din vecinătatea nordică a acestui tumul au avut drept scop clarificarea situației înregistrate la finalul campaniei anterioare, când aici a fost evidențiat un sector de manta ce părea a aparține unui tumul diferit, ce se dezvolta către N și NV (notat atunci T28?). În ultima parte a șantierului, săpăturile au fost extinse și la S de T26, în continuarea organică a cercetării din 2022. Pentru îndeplinirea obiectivelor menționate, au fost trasate și săpate integral, până la sterilul arheologic (un strat galben-cenușiu, extrem de dur, de natură aluvionară, alcătuit din de pietriș amestecat cu nisip – o paleoalbie a pârâului Valea Stânii, care astăzi curge pe la răsărit de necropolă înainte de a se vărsa în râul Argeșel –, gros de 10-15 cm, ce apare în acest sector la adâncimi cuprinse între 0,45 și 0,55 m și suprapune un strat geologic galben-brun uniform), șapte secțiuni paralele cu lungimi variabile, cuprinse între 3,5 m și 14 m, și lățime constantă de 2 m, cu martori de 0,5 m lățime, orientarea generală fiind NNV-SSE. Aceste secțiuni au fost legate în mod organic de suprafața cercetată în 2022, înconjurând pe trei părți T26: câte trei secțiuni la N și la S și o secțiune la V. Din punct de vedere metodologic, pentru săpătură nu au fost folosite mijloace mecanice, ci doar săpătură manuală altimetrică. Întrucât pământul a fost extrem de tare, în lipsa ploilor, și uscat de la vântul puternic, pentru ca săpătura să se poată desfășura în condiții mulțumitoare am deversat la începutul cercetării două cisterne cu apă (17000 l) pe suprafața vizată. După îndepărtarea vegetalului și a solului arabil (gros de 0,25-0,30 m), au fost dezvelite pietrele (bolovani de râu) din mantaua tumulilor, mai mult sau mai puțin răvășite de lucrările agricole anterioare. Pietrele au fost curățate, înregistrate topografic, desenate, fotografiate și apoi demontate pe straturi. Materialul arheologic descoperit între pietre și sub acestea (în general ceramică din prima epocă a fierului, lucrată cu mâna, fragmentară) a fost recoltat pe sectoare de săpătură și, unde a fost cazul, pe complexe. În fiecare sector a fost documentat prin desen un profil, cel mai relevant dintre cele rezultate în urma săpării până la steril a secțiunilor. Colțurile tuturor unităților de săpătură au fost înregistrate GNSS în coordonate Stereo 70. La încheierea săpăturii, pietrele demontate din mantalele tumulilor au fost depuse la baza unităților de cercetare, pe steril, iar secțiunile au fost astupate și nivelate cu un utilaj (buldozer) spre a fi din nou destinate culturilor agricole. Suprafaţa totală săpată în campania 2023 a fost de 130,5 m2. În total, au fost excavaţi circa 78 m3 de pământ şi pietre de râu. Rezultatele imediate au fost: 1) clarificarea situației T26 prin cercetarea zonei de SV a acestuia; 2) confirmarea existenței T28 presupus în 2022 și cercetarea acestuia; 3) identificarea și cercetarea parțială a altor doi tumuli (T29 și T30). Chiar dacă inventarul arheologic descoperit de această dată nu a fost bogat și nici foarte reprezentativ, câștigul major al campaniei 2023 a fost clarificarea topografiei tumulilor și completarea peisajului funerar pe un areal însemnat ca întindere, parte din sectorul nordic al necropolei. T26 – completări la rezultatele săpăturii din 2022. Extinderea către SV a suprafeței aferente T26 cercetate în campania trecută, cu o nouă secțiune de 6,5 x 2 m, a dus la dezvelirea aproape în totalitate a mantalei acestui tumul, rezultând acum o imagine întregită a acesteia, cu o formă ovală alungită pe direcția NE-SV, cu diametrele de 12,3 x 7,8 m. Mormântul, cercetat în 2022, a rămas poziționat cumva excentric raportat la noul plan (completat) al tumulului, fiind plasat în zona centrală a jumătății de NE. Extremitatea de SV a mantalei (identificată imediat sub arabil, la adâncimi variind între 0,26 și 0,42 m) diferea în consistență, cu pietre dense în partea de N, dispuse pe două și chiar trei rânduri, iar în partea de S pietrele erau mult mai rarefiate, dispuse pe un singur rând. Pietrele stăteau într-un pământ negru, care le și suprapunea într-o mică măsură, sub care se afla sterilul arheologic (pietriș și nisip aluvionar), confirmând situația stratigrafică înregistrată în acest sector în campania 2022. Materialul arheologic extrem de puțin, s-a limitat la câteva fragmente ceramice găsite disparat sub pietre și în afara acestora, la adâncimi corespunzând nivelului de călcare antic (-0,5/-0,53 m), imediat deasupra sterilului. Încă din campania trecută, forma ovală prelungă, atipică, și dimensiunile neobișnuit de mari ale mantalei T26 (date în special de dimensiunea diametrului mare) au fost explicate prin posibilitatea existenței unui alt tumul în imediata vecinătate de SV, aflat aparent mai jos, așadar anterior. Cercetarea din 2023 a nuanțat aceste aserțiuni, în sensul că nu este totuși exclus ca extremitatea sud-vestică a mantalei T26, dezvelită acum în totalitate, cu pietrele mai rarefiate și dispuse exclusiv pe un singur rând, să reprezinte mantaua unui tumul diferit, dar în niciun caz anterior, ci probabil contemporan sau eventual posterior raportat la T26. Diametrul acestui ipotetic tumul îl estimăm la circa 6 x 4 m, orientat N-S; prin urmare, mantaua T 26 s-ar reduce astfel la dimensiunile mult mai acceptabile (raportat la aspectul general al necropolei) de 9,5 x 7,8 m, orientată NE-SV. Noile observații stratigrafice au arătat că pietrele din manta surprinse în 2022 în sectorul de V al T26 la adâncimi mai mari (-0,4/-0,5 m) și care au dus la presupunerea existenței unui tumul diferit, făceau parte în realitate din structura mantalei aceluiași T26 (baza mantalei); dacă a existat un tumul diferit în vecinătatea imediată a lui T26, acesta trebuie să fi fost reprezentat de pietrele dispuse pe un singur rând și ușor mai sus (-0,3/-0,4 m) decât baza mantalei T26, pietre ce făceau corp comun cu extremitatea de SV a acestuia. Existența unui tumul diferit este sugerată și de lipsa bolovanilor din zona centrală a acestei structuri firave, care indică dacă nu neapărat un jaf, oricum o intervenție țintită la zona presupusului mormânt central. Cum situația arheologică nu a fost total lipsită de echivoc, nu i-am acordat presupusului tumul un nr. de ordine unic, ci l-am notat drept T26’. T28 – existența acestuia în continuarea T26 către N și NV fusese presupusă încă din campania trecută, când a fost avansată și o opinie privind posibila sa anterioritate față de T26. Observațiile prilejuite de extinderea suprafeței cercetate în zona de contact dintre cei doi tumuli nu s-au soldat însă cu rezultate foarte concludente în privința raportului cronologic. Pietrele de la joncțiunea celor două mantale (în special cele din sectorul de NV al T26) au fost deranjate în evul mediu în cel puțin două rânduri (în secolele X-XII și XV-XVII AD, cum sugerează calibrările datărilor radiocarbon pe două probe prelevate din acel sector, lemn ars, respectiv oase neincinerate), ceea ce a îngreunat și mai mult obținerea unei imagini clare. Totuși, am putea afirma, având în vedere că pe profil baza mantalei T26 coboară la o cotă ușor inferioară față de baza pietrelor din mantaua T28 (acum mult mai bine pusă în evidență ca urmare a dezvelirii cvasi-integrale), că mai degrabă T28 este cel puțin contemporan, dacă nu chiar posterior față de T26 (și nu anterior, așa cum presupuneam în 2022), în ciuda adâncimii relativ mari la care au apărut pietrele din mantaua sa (-0,40/0,45 m, în unele locuri chiar -0,5 m). După dezvelire, a rezultat o manta ovală în plan, orientată ENE-VSV, cu dimensiunile 6,9 x 5,7 m, ce semăna ca o extindere către NV a mantalei T26 cu care făcea corp comun. Pietrele erau așezate pe un singur rând, rareori pe două rânduri, în același pământ negru prezent în toată zona și care aici a apărut deja la adâncimea de 0,34 m, imediat sub arabil. Sunt de semnalat două piese găsite pe pietrele mantalei, în pământul negru: un pandantiv prismatic de fier în extremitatea de E a mantalei (-0,45 m), asemănător celor două exemplare găsite în mormântul din T26, și baza unei ceșcuțe lucrate la roată în marginea de SV (-0,44 m). Nu excludem ca acest fragment la roată să aparțină, totuși, așezării de epocă romană (cultura Militari-Chilia) din care câteva complexe au fost identificate în zonă. De asemenea, nu e clar dacă cele câteva fragmente de chirpici găsite la marginile de N și de S ale tumulului, sub manta (-0,55 m, respectiv -0,6 m) aparțin necropolei sau de așezării din epoca bronzului (cultura Tei) pe care tumulii o suprapun în sectorul de NE al cimitirului. În T28 nu au fost găsite oase calcinate și nu a fost identificat vreun mormânt. În sectorul sudic, acoperită de pietrele din manta, o mică aglomerare de fragmente ceramice (-0,52/-0,58 m), iar la 0,7 m N de aceasta câțiva cărbuni pe pietrișul aluvionar (-0,68 m). Alte câteva fragmente ceramice erau disparate pe solul antic, sub pietrele din manta. T29 a fost identificat la 1 m NNV de T28 și a fost cercetat numai parțial prin intermediul extremității nordice a unei secțiuni de 2 m lățime. Estimăm un tumul rotund în plan, cu diametrul de circa 5,8 m. Pietrele din manta, destul de răvășite și așezate pe un singur rând, au apărut la adâncimi cuprinse între 0,32 și 0,4 m, sub arabilul gălbui-cenușiu. Și aici pământul negru-cenușiu de sub arabil, făcându-și apariția deja deasupra pietrelor, era bine marcat stratigrafic (strat gros de maximum 0,16 m), suprapunând sterilul aluvionar. Pietrele mantalei stăteau în acest strat negru. Din păcate, zona centrală a mantalei, și așa păstrată precar, era străpunsă de o groapă modernă surprinsă la -0,42 m și care se adâncea până la -0,7 m, în steril, trecând prin stratul de pământ negru și dislocând sectorul tumulului în care trebuie să se fi aflat mormântul. Ca inventar arheologic, putem menționa numai câteva fragmente ceramice, găsite îndeosebi în afara pietrelor (la adâncimi de 0,43-0,55 m). T30 se afla la 1 m distanță către S față de T26 și la 0,5 m către SV față de T27. Mantaua ovală în plan, avea dimensiunile de 7,6 x 7 m, orientată ENE-VSV. Pietrele ce alcătuiau manta, așezate pe unul sau două rânduri, rareori pe trei, au fost identificate la adâncimi de 0,23-0,25 m, în stratul negru de sub arabil, îndeosebi în partea superioară a acestuia (Fig. 1). Sterilul (pietrișul amestecat cu nisip aluvionar) a apărut la -0,5/-0,55 m sub zona centrală a mantalei, și ceva mai sus, la -0,35/-0,38 m, la S de manta. La marginea sud-estică a mantalei, în profil, stratul negru se subția treptat până la dispariție, arabilul ajungând aici să suprapună direct sterilul, ceea ce constituie un argument în plus că acest strat negru sau negru-cenușiu întâlnit în sectorul acestui cluster de tumuli ține de arhitectura mantalelor acestora. Cealaltă opțiune, ca respectivul strat să fi aparținut așezării de epocă romană, pare acum mult mai puțin probabilă, inclusiv din perspectiva absenței materialelor arheologice asociate acestei perioade. Aproximativ în mijlocul mantalei, între primul și al doilea rând de pietre, la -0,38 m, o aglomerare de oase calcinate, puține, fără alt inventar. La circa 1 m către E de gruparea de oase calcinate, sub pietre (-0,42 m), câteva fragmente de cărbune. Altă grupare de fragmente de cărbune a fost găsită în jumătatea sudică a tumulului, sub pietre, la -0,40 m. Inventar: rare fragmente ceramice din prima epocă a fierului la marginile de S, E și de NV ale mantalei. Pentru viitoarele investigații de laborator, au fost prelevate in situ probe de lemn ars (cărbune) și oase calcinate pentru analiză radiocarbon, continuând colaborarea cu Laboratorul AMS din Poznan. Oasele calcinate au fost prelevate separat spre a fi înaintate spre determinare și studiu Institutului de Antropologie «Francisc Rainer» București. Materialul arheologic a fost recoltate pe complexe sau sectoare de secțiune și înaintate la sfârșitul fiecărei zile de lucru spre curățare și conservare primară în laboratoarele de restaurare ale Muzeului Județean Argeș. Documentaţia de şantier se păstrează la acelaşi muzeu. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
În toamna anului 2023 (septembrie-octombrie), a avut loc cea de-a zecea campanie de săpături arheologice sistematice organizată de Muzeul Județean Argeș la situl Valea Stânii. Această campanie a avut ca scop completarea cercetărilor începute în 2022 în zona nordică a cimitirului de incinerație din Epoca Fierului Timpuriu (grupul Fergile).
Rezultatele imediate au fost: clarificarea situației tumulului 26 prin cercetarea zonei sale sud-vestice, confirmarea existenței tumulului 28 (doar presupus în 2022) și identificarea a altor două movile (tumuli 29 și 30).
Chiar dacă inventarul arheologic descoperit acum nu a fost nici bogat, nici foarte reprezentativ, câștigul major al campaniei din 2023 a fost clarificarea topografică a tumulilor și completarea peisajului funerar pe o zonă extinsă, parte a sectorului nordic al necropolei.
Abstract [EN]:
In the fall of 2023 (September-October), the tenth systematic archaeological excavation campaign organized by the Argeș County Museum took place at Valea Stânii site. Theis campaign aimed to complete the excavations started in 2022 in the northern area of the Early Iron Age cremation cemetery (Fergile group). The immediate results were: clarifying the situation of the barrow 26 by researching its southwestern area, confirming the existence of the barrow 28 (only supposed in 2022), and identifying two other mounds (barrows 29 and 30). Even if the archaeological inventory discovered now was neither rich nor very representative, the major gain of the 2023 campaign was the topographical clarification of the barrows and the completion of the funerary landscape on a large area, part of the northern sector of the necropolis.
Bibliografie:
1. Măndescu, D. (2015). New field researches on Ferigile archaeological group from Early Iron Age: Valea Stânii (Argeş County) necropolis. În Proceedings of the International Conference Early Iron Age in Central Europe, Hradec Králové, Cehia, 2-4 July 2015, editor M. Trefný, Gaudeamus Verlag, Hradec Králové – Karlovy Vary, p. 282-293.
2. Măndescu, D. (2016). The Necropolis from Valea Stânii (Argeș County) and a comparative approach to the Late Hallstatt Ferigile Group features. În Interdisciplinary Methods of Research for Prehistoric and Protohistoric Funerary Monuments. Proceedings of the 15th International Colloquium of Funerary Archaeology, Brăila, 20-22 May 2016, editor V. Sîrbu, p. 153-180.
3. Măndescu, D. (2020). The Necropolis at Valea Stânii (Argeș County): Common Elements and Particularities in the Ferigile Group. În Funeralkultur der Thraker, Skythen und Griechen des 7. bis 5. Jahrhunderts v. Chr. an der unteren Donau, editor E. Teleaga, Marie Leidorf Verlag, Rahden/Westf., SEAT 5, p. 291-308.
4. Măndescu, D. (2020). Între Est şi Vest. Conexiuni interculturale în Prima Epocă a Fierului reflectate în necropola de la Valea Stânii, jud. Argeş. În Relaţii interculturale în spaţiul tiso-nistrean în epoca fierului. Materialele colloquium-ului de vară de la Saharna, 16-19 iulie 2019, editor A. Zanoci, Chişinău, p. 7-22.
5. Măndescu, D. (2021). Daily bread for the afterlife or feeding the people? Pottery as status marker in an outstanding burial from Valea Stânii necropolis (Romania). Śląskie Sprawozdania Archeologiczne (Wrocław), 63, p. 75-98.
6. Măndescu, D. (2022). Where did they put the akinakes? On the Late Hallstatt Ferigile warriors’ panoply starting from the recent discoveries in the necropolis at Valea Stânii. În Ancient Thrace: Myth and Reality. Proceedings of the 13th Congress of Thracology, Kazanlâk, 3-7 September 2017, editor Peter Delev, Sofia, p. 231-239.