Dudu | Comuna: Plopii Slăviteşti | Judeţ: Teleorman | Punct: Mănăstirea Plăviceni | Anul: 2000
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu; Monumente - Restaurare;
Epoci:
Evul Mediu; Monumente Restaurare;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Mănăstire; Necropolă;
Cod RAN:
| 153678.01 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
Plopii Slăviteşti
Localitate:
Dudu
Punct:
Mănăstirea Plăviceni
Localizare:
| 153678.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Ţânţăreanu | Ecaterina | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Zaharia | Pompilia | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
Raport:
"Mănăstirea Plăviceni" este un monument reprezentativ pentru arhitectura valahă din secolul al XVII-lea, ea remarcându-se ca un ansamblu impunător şi sobru, aflat în lunca inundabilă a Oltului, în mijlocul unor păduri seculare, la numai 34 km de fosta kaza Turnu. Până în zilele noastre din măreţul monument, ridicat de Dragomir, mare vornic şi jupâniţa sa Elena, a rămas o patetică ruină, lăsată în voia forţelor distructive ale naturii şi oamenilor.
Din ansamblul iniţial constituit dintr-un impunător turn clopotniţă, ziduri de incintă masive, biserică în plan treflat, stăreţie şi construcţii monahale, azi au rămas doar resturi din turn, o parte din incintă şi biserica spoliată de acoperiş. Din anul 1999, Ministerul Culturii a finanţat, pe lângă proiectul de consolidare şi restaurare şi o intervenţie de urgenţă, pentru stoparea distrugerilor.
Obiectivele campaniilor arheologice, începute în 1995, au avut scopul principal de a pune la dispoziţia proiectantului informaţii privind planimetria construcţiilor acum dispărute, împreună cu elemente de arhitectură de detaliu şi ansamblu, semnificative pentru evidenţierea etapei de construire a monumentului, nivelurile de călcare şi relaţiile cronologice dintre diferitele construcţii ale ansamblului.
Rezultatele cercetării pot fi rezumate astfel:
- sub biserica lui Dragomir s-a pus în evidenţă fundaţia unei biserici anterioare, o construcţie cu plan dreptunghiular, cu absida altarului nedecroşată - probabil o biserică de lemn;
- s-a redat planimetria tuturor construcţiilor ce au constituit ansamblul;
- s-a stabilit cronologia etapelor de construcţie pentru ctitoria lui Dragomir, în următoarea ordine: stăreţia, urmată de zidurile de incintă şi turnul clopotniţă, apoi chiliile şi construcţia de pe latura de S (adosate incintei);
- s-a stabilit nivelul iniţial de călcare în curte şi în faţa intrării la turn;
- în pronaosul bisericii au fost dezvelite 4 morminte cu criptă şi unul fără criptă şi un cimitir aparţinând atât epocii medievale cât şi epocii moderne, în interiorul şi exteriorul curţii.
Campania arheologică 2000 s-a desfăşurat între 7 - 19 august, în continuare cu scopul de a oferi informaţii proiectantului, în misiunea sa de reabilitare a monumentului. S-au practicat 4 secţiuni, amplasate în interiorul şi în exteriorul incintei.
Secţiunea 27, perpendiculară pe zidul de V al stăreţiei, este tangentă pe alt zid perpendicular aflat la 2 m de peretele casei. Prin această secţiune s-a încercat confirmarea existenţei unui foişor pe latura de V a stăreţiei, idee susţinută de prezenţa unui zid în formă de L aşezat pe direcţia E - V şi lăcaşul unui stâlp circular pe latura sudică a uneia din cele două trepte ce se formează lângă zidul casei.
Secţiunea 28, practicată pe latura de SE a absidei altarului, în imediata apropiere a contrafortului demolat a fost propusă pentru a întâlni fundaţia Plăviceni I. Aceasta apare la adâncimea de -1,25 m faţă de solul vegetal şi urmează un traseu semicircular, având o latură la soclul bisericii care o suprapune cu două trepte de cărămidă ieşite în afară. Fundaţia este făcută din bolovani de râu şi fragmente de cărămidă prinse în mortar. Secţiunea surprinde şi o parte din necropolă. Sub reînhumările târzii se află 13 morminte cu schelete în poziţie normală şi alte reînhumări. Inventarul funerar este extrem de redus. Pe fundul gropii, la -1,30 m, a fost interceptată o monedă de argint, emisă de Maximilian al II-lea, împăratul romano-german, în anul 1573, monedă pusă în legătură cu şanţul fundaţiei primei biserici.
Secţiunea 29 este perpendiculară pe zidul sudic al incintei, în exterior. Sub un cuptor din cărămidă amenajat probabil în prima jumătate a secolului al XIX-lea, şi el puternic deteriorat, s-au descoperit 14 morminte, din care 13 cu schelete în poziţie normală. În afara unui şirag de mărgele mici de sticlă, lipsesc cu desăvârşire alte piese de inventar funerar - motiv pentru care este greu de datat acest sector din cimitir.
Secţiunea 30 este de fapt prelungirea secţiunii din axul E - V al bisericii, practicată însă la 1,50 m faţă de zidul acesteia, situaţie impusă de amenajările şantierului de restaurare. Ea are lungimea de 13 m, traversează în bună măsură curtea, dar nu atinge zidul de E al stăreţiei. Singura construcţie surprinsă pe traseul secţiunii este zidul de V al pridvorului vechi, ulterior demolat. Aici s-au identificat trei tipuri de pavaje succesive: un pavaj din fragmente de cărămidă prinse în mortar, unul format din dale de cărămidă (identică cu cea din construcţiile de secol XVII) şi al treilea format din bolovani de râu şi piatră de carieră, nefasonată. Aceste pavaje succesive pot să indice relaţia dintre ele şi etapele de construcţie a celor două biserici, de demolare a pridvorului original şi de folosire a acestui lăcaş monahal, devenit biserică de mir, după care a fost părăsit.
Monumentul este în curs de refacere: biserica a fost consolidată cu centuri, s-a acoperit şi au fost închise golurile (ferestre, uşă), iar turnul a fost consolidat în porţiunea rămasă. Se intenţionează continuarea lucrărilor şi revitalizarea lăcaşului.
Planşa 19