Şeuşa | Comuna: Ciugud | Judeţ: Alba | Punct: Gorgan | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ciută | Marius Mihai | responsabil | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Gligor | Adrian | participant | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Anghel | Dan | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia - Baza de Cercetări cu Utilizatori Multipli |
| Breazu | Marius | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia - Baza de Cercetări cu Utilizatori Multipli |
| Florescu | Cristian | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia - Baza de Cercetări cu Utilizatori Multipli |
| Gligor | Mihai | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia - Baza de Cercetări cu Utilizatori Multipli |
| Daisa | Beatrice | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia - Baza de Cercetări cu Utilizatori Multipli |
Raport:
Situl arheologic de la Şeuşa, punctul numit Gorgan, se află pe vârful unei măguri cu o altitudine de peste 350 m faţă de nivelul mării. Din punct de vedere geo-morfologic, măgura, numită de localnici şi Vârful Gorganu, sau La Gorgan, aparţine ramei vestice a Podişului Secaşelor, în sectorul de contact al acestuia cu valea mijlocie a Mureşului, în dreptul oraşului Alba Iulia, la poalele ei aflându-se, de la sud la nord, localitătile Şeuşa, Drâmbar, Teleac. Pentru o mai precisă localizare în cadrul microarealului, specificăm faptul că măgura respectivă se află la o distanţă de aproximativ 4-5 km, spre sud-est de aşezarea fortificată de la Teleac, la aproximativ 2,5 km spre vest de vârful Măgura Străjii şi la cca. 6 km est de oraşul Alba Iulia. Măgura domină culoarul Mureşului, în sectorul Sântimbru-Vinţu de Jos, beneficiind de o excelentă perspectivă.
Obiectivele cercetării acestui an au fost condiţionate, pe de o parte de rezultatele campaniei anterioare, iar pe de altă parte, de ceea ce ne-am impus încă de la demararea cercetărilor din acest punct. Astfel s-a urmărit completarea profilelor stratigrafice obţinute din campania anterioară (care au surprins succesiunea culturală şi cronologică a locuirilor umane din acest loc, aparţinând culturilor Tiszapolgar şi Coţofeni), precum şi delimitarea extinderii pe orizontală a locuirilor preistorice, concomitent cu surprinderea raporturilor şi/sau relaţiilor posibile dintre ele, prin executarea unor secţiuni-sondaj de control şi informare stratigrafică.
S-a urmărit totodată dezvelirea integrală a unui număr cât mai mare de complexe, aparţinând diferitelor locuiri, şi recuperarea unor materiale cât mai reprezentative, în scopul surprinderii evoluţiei culturilor neo-eneolitice prezente în acest loc, prin deschiderea unor suprafeţe de mai mari dimensiuni, cu posibilitatea efectuării permanente a verificărilor şi racordărilor stratigrafice, şi chiar a urmăririi microstratigrafiilor în complexele de suprafaţă şi/sau de adâncime.
În timpul săpăturii, în momentul descoperirii unor structuri incendiate de mari dimensiuni, au fost prelevate eşantioane reprezentative din acestea în scopul obţinerii unor repere cronologice asupra complexelor, cu ajutorul metodei arheomagnetice (sau a magnetismului remanent).
Situaţia stratigrafică relevată în campania anului trecut (2000) a fost pe deplin confirmată de săpăturile recente, în sensul că deasupra sterilului arheologic (galben lutos, pe alocuri cu pietriş) se află o locuire Tiszapolgar, ce are o grosime de aproximativ 20-30 cm (cu maximul de grosime la nivelul amenajării cu destinaţie cultică), urmată de o succesiune de locuiri Coţofeni (aparţinând fazei a treia din evoluţia acestei culturi).
Un prim demers al abordării din acest an a fost acela al dezvelirii integrale a complexului de cult (altar-grânar) aparţinând culturii Tiszapolgar, surprins în campania trecută, dar lăsat in situ din lipsa mijloacelor adecvate pentru prelevarea (ridicarea) lui şi aducerea în laboratorul de conservare-restaurare al Universităţii (respectiv al BCUM-ului). Odată realizată relevarea integrală a lui pe soclul lăsat în anul precedent, complexul a fost fotografiat din mai multe unghiuri, redesenat, împărţit pe carouri codificate cu simboluri, fiind apoi ridicat, bucată cu bucată, prelevarea integrală ("în bloc") nefiind posibilă (operaţiunile de ridicare, conservare, respectiv restaurare au fost efectuate de către colegul conservator-restaurator Dan Anghel). La ridicarea fragmentelor de altar au putut fi observate pe partea inferioară a acestora urme longitudinale (pe axa lungă a altarului) de nuiele groase (diam. 3-5 cm), care au constituit un "pat" lemnos pe care a fost realizată, cel mai probabil, lipitura de argilă amestecată cu mult degresant organic (pleavă). Grosimea altarului este de aproximativ 15 cm spre margini, unde se înalţă uşor, sub forma unei gardine, în vreme ce spre mijloc grosimea scade până la numai 2-4 cm. Astfel că întreg altarul are un aspect uşor albiat. La ora actuală masa-altar se află în curs de restaurare.
Ulterior s-a deschis o nouă suprafaţă (S III/2001) cu dimensiunile de 8x4m situată în continuarea spre nord - nord-est a S II/2000, cu un martor de 50 cm între ele, în scopul dezvelirii complexelor surprinse parţial în cea din urmă amintită secţiune. După cum aminteam, situatia stratigrafica a fost similară cu cea surprinsă în S II, în sensul sesizării unor locuiri sezoniere Coţofeni în jumătatea superioară a stratului aparţinând acestei culturi, la baza stratului fiind relevată o locuinţă de suprafaţă de formă rectangulară (dreptunghiulară), dezvelită parţial, construită pe un pat (podină) de argilă gălbui-verzuie cu grosimea de cca. 5 cm (procurată din vecinătate) care a fost incendiată, întocmai ca L1/2000, cu care este dealtfel contemporană.
Sub primul nivel de locuire Coţofeni, s-a continuat (după cum era de aşteptat din situaţia surprinsă anterior în S II/2000) amenajarea (locuinţă, sanctuar ?) în care a funcţionat altarul mai sus prezentat. S-a surprins pe o suprafaţă de 4x3m o masă compactă de chirpici ars, amestecată cu fragmente de vase ceramice de mari dimensiuni (chiupuri), vase întregibile şi chiar întregi (6 vase), elemente de plastică antropo- şi zoomorfă, piese litice cioplite din silex şi fragmente de râşniţe. Din modul de relevare al amenajării, este clar faptul că ea se continuă sub profilul-martor nord-vestic dinspre S VIbis.
În scopul cartării extinderii locuirilor preistorice pe întreg perimetrul măgurii, au fost trasate trei secţiuni de control şi informare stratigrafică (S IV-V-VI/2001 = 10x2m, cu martori de 5 metri între ele), orientate nord-vest - sud-est, pe versantul cu expunere nord-estică a măgurii. Datorită morfologiei terenului, bănuiam aici posibilitatea existenţei unor terase de origine antropică, pe care s-ar fi aflat posibile complexe reprezentând extinderi ale locuirilor eneolitice, ţinând cont şi de faptul că el este cel mai bine ferit de vânturi, prezentând avantaje naturale, favorabile pentru habitat. Situaţia stratigrafică relevată, îndeosebi în secţiunile aflate la o distanţă mai mare de borna topografică aflată în vârful dealului (amplasate exact pe acele "terase"), au dovedit faptul că respectivele configuraţii sunt de provenienţă naturală, sub stratul vegetal cu grosimi cuprinse între 0,2 şi 0,45 m - lipsit de materiale arheologice - apărând sterilul de culoare galbenă, similar celui surprins în SI şi SII/2000. S-a putut astfel constata faptul că locuirile eneolitice de la Gorgan sunt grupate în jurul vârfului măgurii (pe o rază de cel mult 15-20 m), deşi această concluzie nu poate fi, deocamdată, una definitivă, ci doar o ipoteză de lucru dictată de momentul actual al cercetărilor, cel puţin până când nu vor fi sondaţi şi versanţii sudici şi sud-estici ai măgurii, care nu prezintă însă aceleaşi caracteristici avantajoase de habitat.
Doar în secţiunea VI/2002, amplasată la o distanţă de doar 6 m de borna topo, a fost distins clar stratul de cultură Coţofeni sub care s-a conturat nivelul Tiszapolgar. Tocmai acesta a fost şi motivul pentru care am lărgit această secţiune pe latura sa lungă (de sud-est, spre S III/2001 în scopul dezvelirii integrale a locuinţelor şi complexelor surprinse deja acolo), această unitate de cercetare devenind astfel practic un trapez (SVI/bis) cu laturile de 10 x 4,35 x 6,5 x 10,5 m. Au fost surprinse locuinţe sezoniere de tip colibă, incendiate, prezente sub forma unor aglomerări disparate de chirpici ars, dar fără a avea un aspect compact. Sub acest nivel, la o adâncime diferită datorită pantei naturale, s-a conturat o altă locuinţă de suprafaţă (Coţofeni) din care a fost surprinsă, parţial, podina şi resturi din dărâmăturile peretelui ars, de această dată cu un aspect compact şi laturi ferm delimitate.
Datorită condiţiilor meteorologice, dar şi a celor de natură financiară, am fost nevoiţi să conservăm in situ aceste două locuinţe (urmând ca ele sa fie reluate în campania anului următor), sub care se continuă complexul cu altar Tiszapolgar.
În momentul de faţă, considerăm locuirea Tiszapolgar, ca fiind apropiată temporal de fenomenul de tip Decea Mureşului (realitate relevată şi de factura şi formele ceramice) deşi există şi elemente care pledează pentru o încadrare, posibilă, mai timpurie. Cert este faptul că privite la modul general, materialele acestui orizont de la Gorgan nu prezintă similitudini depline cu cele originare (Tiszapolgar). Probabil că este vorba de un facies local, cu posibile (inerente) tendinţe de periferizare şi/sau mixtură culturală.
În campania anului 2002 urmează să finalizăm cercetarea în S VIbis, concomitent cu sondarea versanţilor sudici şi estici, în scopul delimitării extinderii locuirilor eneolitice.