Izbăşeşti | Comuna: Stolnici | Judeţ: Argeş | Punct: Corbeasca | Anul: 1995
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Şantierul arheologic Isbăşeşti
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Castru;
Cod RAN:
| 18983.01 |
Județ:
Argeş
Unitate administrativă:
Stolnici
Localitate:
Izbăşeşti
Punct:
Corbeasca
Localizare:
| 18983.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Petolescu | Constantin | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Avram | Romeo | participant | Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I" |
| Amon | Lucian | participant | Muzeul Județean Argeș, Piteşti_ |
| Cioflan | Theodor | participant | Muzeul Județean Argeș, Piteşti_ |
Raport:
Castrul roman de pământ de la Isbăseşti, situat la "graniţa" dintre Fâlfani şi Isbăseşti, pe dealul numit "Corbeasca", făcea parte din sistemul limes-ului transalutan. Sondajul a avut drept principale obiective verificarea informaţiilor referitoare la existenţa acestui castru cu incinta de pământ în locul semnalat de literatura de specialitate, măsurarea lui, precizarea elementelor de fortificaţie, eventuale construcţii ulterioare, alte date privind funcţionarea, garnizoana, rol etc. Au fost practicate două secţiuni, S I, lungă de 126 m şi S II de 142 m şi late de 2 m. Secţiunea I, orientată N-E şi secţiunea a II-a, orientată E-V, au fost trasate astfel încât să poată fi surprinse şanţul (şanţurile) din faţa castrului; berma, incinta propriu-zisă (în cazul nostru ea fiind alcătuită din glii de pământ), valul, via sagularis, pe toate cele patru laturi, precum şi eventualele construcţii interioare (ceea ce s-a şi întâmplat). Spre deosebire de informaţiile anterioare, sondajul a dus la descoperirea, pe latura de sud, a unor bârne cu puternice urme de arsură, probabil poarta de pe această latură, bibliografia anterioară arăta existenţa unei singure porţi, dar pe latura de nord. În concluzie, rezultatele obţinute în campania de cercetări arheologice confirmă existenţa, în acest loc, a unui castru de pământ având elementele de fortificaţie în limitele celor furnizate de izvoare (fossa între 8 - 9 m lăţime şi 2,10 - 3,10 m adâncime, berma de 2,50 - 3,50 m; murus-ul, din glii de pământ lat de 2 - 4 m şi valul de pământ lat de 7,50 - 10 m şi înalt de 1,20 - 2,30 m, via sagularis lată de 2 - 3,50 m) laturile sale măsurând 88, 93, 64 şi 66 m. În ceea ce priveşte construcţiile interioare, ele au fost semnalate, fiind alcătuite din cărămidă, chirpic şi lemn. Tot în timpul acestei campanii, membri colectivului de cercetare au intreprins o periegheză pe Limes Transalutanus pe traseul Urluieni, Ghioca-Cochinesti (Crâmpoaia), Putinei, Flămânda (Poiana, Băneasa, Roşiorii de Vede, Gresia, imaginea creată fiind dezolantă: informaţiile actuale cu privire la locul de amplasare a castrelor precum şi traseul Troianului sunt insuficiente, neclare şi imperfecte (cu foarte puţine excepţii Urluieni şi Isbăseşti, castrele sunt acoperite cu culturi, situaţia acestor terenuri nefiind clarificată).