Ruja | Comuna: Agnita | Judeţ: Sibiu | Punct: Biserica Evanghelică | Anul: 2002


Descriere:

Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu; Monumente - Restaurare;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Monumente Restaurare;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică;
Cod RAN:
| 143717.01 |
Județ:
Sibiu
Unitate administrativă:
Agnita
Localitate:
Ruja
Punct:
Biserica Evanghelică
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Ţiplic Maria Emilia participant Institutul de Studii Socio-Umane, Sibiu
Pinter Zeno-Karl responsabil Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Ţiplic Ioan Marian participant Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Raport:
Despre biserica evanghelică din Ruja avem doar menţiuni tangenţiale în lucrări generale referitoare la bisericile transilvănene fortificate, cum sunt cele ale lui Friedrich Müller1, Emil Sigerus2, E. G. Sebastian3, Jiuliana Fabritius-Dancu4, Szentpétery Tibor – Kerny Térezia5, Virgil Vătăşianu6, Georg Gerster şi Martin Rill7. Cel mai pe larg, satul şi biserica sunt tratate de Hermann Fabini8 în lucrarea sa despre bisericile fortificate din Transilvania şi de Erwin Amlacher9 în recenta sa carte despre bisericile fortificate şi cetăţile ţărăneşti ale saşilor transilvăneni. Biserica actuală se compune dintr-o navă dreptunghiulară alungită (fosta navă centrală a unei bazilici), un cor dezvoltat încheiat cu o absidă pentagonală, iar în partea de vest a bisericii se află un turn masiv. În ceea ce priveşte datarea bisericii există două opinii: cea a lui V. Vătăşianu care menţionează clădirea ecleziastică ca fiind o biserică-sală din perioada gotică10, dar lasă loc şi pentru o altă încadrare cronologică mai timpurie, şi cea a lui H. Fabini care susţine că biserica a fost ridicată iniţial ca o bazilică romanică, încadrând-o din punct de vedere cronologic în secolul al XIII-lea11. În luna aprilie 2002, la biserica evanghelică din Ruja s-au efectuat cercetări arheologice, fiind trasate două casete: una deschisă în exteriorul bisericii, în partea de sud (C 1), iar a doua casetă deschisă în interiorul turnului (C 2). Caseta C 1 (4 x 4 m) a fost trasată pe latura de sud a bisericii şi respectiv a turnului (2,5 m pe turn şi 1,5 m pe zidul bisericii) în vederea surprinderii fundaţiei turnului şi a navei bisericii, a îmbinării acestuia cu nava bisericii, pe de o parte, şi stabilirea exactă a vechimii atât a turnului cât şi a bisericii, pe de altă parte. În interiorul turnului, în colţul de S - V a fost deschisă o altă casetă, C 2 cu dimensiunile de 2 x 1,5 m. În caseta C 1 după degajarea solului vegetal s-a surprins un strat de pământ cu multă spărtură de ţiglă şi cu mult pietriş, materiale rezultate în urma reparării bisericii la începutul secolului al XX-lea. Acest nivel de reparaţie are o grosime variind între 0,70 m şi 0,10 m. Sub acest nivel se află pământul răvăşit de înmormântări, unde au fost cercetate 21 de morminte păstrate parţial sau întregi. Singurul mormânt cu inventar este M 15, în care a fost descoperită o monedă de la Ioan de Hunedoara. Mormântul M 15 nu reprezintă cel mai vechi nivel de înmormântare, cel mai vechi orizont fiind marcat de M 23, mormântul fiind suprapus parţial de fundaţia navei bisericii şi tăiat în zona capului de fundaţia turnului. Prin deschiderea casetei C 2 s-a urmărit surprinderea nivelului tălpii fundaţiei turnului şi a nivelului medieval de călcare din interiorul turnului. După ce s-a scos un strat de depuneri contemporane s-a ajuns la nivelul medieval de călcare reprezentat de un strat foarte subţire de nisip. Sub acest strat de nisip se află un nivel de pământ ce conţine pietriş mărunt şi bucăţi de cărămidă. Acest nivel suprapune sterilul care în acest caz este lutul galben. La adâncimea de cca. 0,50 m faţă de nivelul actual de călcare din turn a fost descoperit un mormânt de nou născut (M 16), ale cărui oase s-au păstrat foarte prost (femurele şi câteva coaste). La adâncimea de -1,20 m faţă de actualul nivel de călcare din interiorul turnului, a fost dezvelit un mormânt de adult M 17 păstrat parţial, fiind deranjat de fundaţia turnului (latura de vest a acestuia) în zona bazinului; din profilul de nord iese doar o parte a antebraţului drept care de la jumătate este tăiat de fundaţie şi partea superioară a femurului drept, restul părţii stângi intrând sub profilul de nod. Din groapa mormântului a ieşit la iveală un fragment de olan şi un cui de fier ruginit. M 17 este orientat E - V, având mâinile aşezate pe lângă corp şi fiind aşezat direct pe lutul galben; nu are inventar. În interior fundaţia zidului de sud a turnului se lărgeşte cu 0,20 m în partea de est, iar în partea de vest se lărgeşte cu cca. 0,90 m faţă de elevaţia turnului.