Sântimbru | Judeţ: Alba | Punct: Biserica reformată | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică;
Cod RAN:
| 7393.01 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Sântimbru
Localitate:
Sântimbru
Punct:
Biserica reformată
Localizare:
| 7393.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Simina | Nicolae Marcel | responsabil | Muzeul Municipal "Ioan Raica" Sebeş |
Raport:
Campania arheologică din anul 2002 a fost efectuată cu sprijinul logistic şi material al Universităţii "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia, fiind parte componentă a unui grant privind studiul "Bisericii reformate din Sântimbru (jud. Alba)" şi care se derulează sub egida Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
În această primă campanie de cercetare arheologică s-a urmărit sondarea platoului din exteriorul bisericii, respectiv stabilirea coloanei stratigrafice şi verificarea ipotezei potrivit căreia ar fi existat un şanţ de apărare în exteriorul incintei de piatră. S-au efectuat trei secţiuni arheologice, toate amplasate în exteriorul lăcaşului de cult:
- S IA (6,30 x 1,50 m), orientată E - V, situată între latura de est a altarului bisericii şi incinta de piatră;
- S IB (8 x 1,50 m), orientată E - V, a fost trasată în prelungirea secţiunii IA, în exteriorul incintei de piatră, perpendicular pe aceasta;
- S IIA (16,5 x 1,5 m), orientată N - S, perpendicular pe latura sudică a navei bisericii. Secţiunea suprapune 0,20 m din lăţimea celui de-al doilea contrafort al navei, socotit dinspre altar.
Prin S IB s-a urmărit sondarea terenului din exteriorul incintei de piatră a bisericii, verificându-se posibilitatea existenţei unui şanţ de apărare. Solul viu a fost surprins, în medie, la -0,30 m, fapt ce infirmă existenţa la Sântimbru - "Biserica reformată" a unei asemenea amenajări antropice.
Pe axul V - E al bisericii, între latura de vest a altarului şi incinta de piatră, respectiv latura de sud şi incinta de piatră, s-au amplasat S IA şi S IIA. Stratigrafia surprinsă în cele două secţiuni este puternic deranjată de gropile unor morminte moderne (ultima îngropare aici a avut loc în anii ’50), iar în apropierea zidului bisericii s-a identificat şanţul realizat cu ocazia unor lucrări de restaurare şi consolidare a paramentului bisericii. Nivelul medieval a fost surprins pe porţiuni restrânse, în general, acesta fiind puternic deranjat.
Biserica reformată de la Sântimbru a suferit ample lucrări de restaurare şi consolidare fapt relevat de studiul de parament al monumentului. Atunci trebuie să fi avut loc şi realizarea acestei manşonări a fundaţiei bisericii, în exterior, printr-o centură masivă de beton, aflată la circa -0,35 m faţă de nivelul actual de călcare. Pe baza observaţiilor stratigrafice se poate conchide că aceste lucrări au avut loc destul de recent, probabil că la începutul secolului XX.
Stratigrafia a evidenţiat şi faptul că incinta de piatră este ridicată relativ târziu, undeva în secolele XVII-XVIII. Aceasta nu avea atât un rol defensiv cât de îngrădire a bisericii, probabil chiar de consolidare a terenului din jurul edificiului de cult, puternic afectat de tasări şi fisuri (vezi cazul bisericii ortodoxe din Sântimbru, din imediata sa apropiere). În această perioadă a fost adusă şi depusă, în interiorul incintei de piatră, o cantitate masivă de umplutură. Ulterior, în perioada modernă, zona din jurul bisericii a continuat să fie folosită ca cimitir parohial al comunităţii calvine din Sântimbru.
Necropola din jurul bisericii se rezumă la un număr de 27 de morminte, dintre care medievale - 9, moderne - 10, datare incertă - 8. Materialul funerar descoperit este deosebit de sărăcăcios. În S IIA, incinta de piatră suprapune parţial un mormânt medieval (M 10).
Prin campania din anul 2002 de la Sântimbru - "Biserica reformată", seria descoperirilor zonale din epoca bronzului este completată printr-un nou punct, aparţinând culturii Wietenberg. Epoca romană este reprezentată prin unele materiale ceramice aflate în poziţie secundară. Mult mai bine s-au conturat perioadele medievală şi modernă. Dacă materialul litic se rezumă la o piatră funerară, lucrată în stil baroc, în schimb, feroneria este foarte diversificată. Menţionăm resturile metalice ale unei cărţi din perioada medievală, respectiv patru aplice similare şi o parte din închizătoarea acesteia. Seria descoperirilor este continuată de un variat material ceramic, respectiv materiale de construcţie, cahle şi ceramică uzuală (secolele XIV-XVIII).
Cercetarea arheologică din acest an de la Sântimbru - "Biserica reformată" nu aduce noi informaţii în privinţa fazelor de construcţie şi de evoluţie a bisericii. În acest scop intenţionăm, în perspectivă, să extindem cercetarea arheologică şi pe laturile de nord şi de vest a bisericii, respectiv investigarea interiorului bisericii.