Şeuşa | Comuna: Ciugud | Judeţ: Alba | Punct: Gorgan | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
2110
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 1124.02 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Ciugud
Localitate:
Şeuşa
Punct:
Gorgan
Localizare:
| 1124.02 |
Lista Ilustrațiilor - 26
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ciută | Marius Mihai | responsabil | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Borşan | Tudor | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Breazu | Marius | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Florescu | Cristian | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Gligor | Adrian | participant | SC Dalem Consulting SRL Bucureşti |
Raport:
Situl arheologic de la Şeuşa, punctul numit Gorgan, se află pe vârful unei măguri cu o altitudine de peste 350 m faţă de nivelul mării. Din punct de vedere morfo-geografic arealul în care se află punctul abordat, numit de localnici şi Vârful Gorganu sau La Gorgan, aparţine zonei de contact dintre valea (cu aspect de culoar) a Mureşului şi Podişul Secaşelor. Poziţia înaltă îi oferă o vedere de ansamblu excelentă, având o cuprindere generală asupra întregii văi a Mureşului, din preajma localităţii Vinţul de Jos şi până în apropierea localităţii Teiuş (peste 30 km). Pentru o mai bună localizare, menţionăm că se află la nici 3 km, spre sud-vest, de Măgura Străjii - cea mai înaltă culme a ramei vestice a Podişului Secaşelor - la aceeaşi distanţă, spre sud, de Vârful Jidovar, aparţinător aşezării fortificate hallstattiene de la Teleac şi la cca. 6 km spre est de oraşul Alba Iulia.
Etimologia toponimicului cu care este desemnat respectivul punct: "Vârful Gorgan" (gorgan = movilă, ridicătură de pământ aflată deasupra unui mormânt), precum şi configuraţia morfologică a terenului pledau pentru posibila existenţă în acest loc a unui tumul, aparţinând, după materialele mai sus menţionate (descoperite în preajma sa) probabil, culturii Coţofeni.
Investigaţiile arheologice din acest sit au demarat în anul 2000, odată cu primele sondaje efectuate, în scopul informării stratigrafice asupra locuirii Coţofeni, distinsă pe calea cercetărilor de suprafaţă (periegheze). S-a urmărit dezvelirea integrală a unui număr cât mai mare de complexe, aparţinând diferitelor locuiri, şi recuperarea unor materiale cât mai reprezentative, în scopul surprinderii evoluţiei culturilor neo-eneolitice prezente în acest loc, prin deschiderea unor suprafeţe de mai mari dimensiuni, cu posibilitatea efectuării permanente a verificărilor şi racordărilor stratigrafice, şi chiar a urmăririi microstratigrafiilor în complexele de suprafaţă şi/sau de adâncime.
Campania anului 2002 din cadrul sitului arheologic de la Şeuşa - Gorgan, s-a desfăşurat în perioada 2 - 20 septembrie, în baza autorizaţiei de săpătură de salvare nr. 175/2002. Secţiunile şi suprafeţele efectuate în primele două campanii (S I/2000 – SVI bis/2001), au relevat o succesiune a locuirilor preistorice, aparţinând culturilor Tiszapolgar şi Coţofeni, dispusă în cadrul stratului arheologic cu o grosime de aproximativ 2 m. Deasupra sterilului arheologic (galben lutos, pe alocuri cu pietriş) se află o locuire Tiszapolgar, ce are o grosime de aproximativ 20 - 40 cm, urmată de mai multe locuiri succesive, aparţinând culturii Coţofeni (faza a treia din evoluţia acestei culturi). În suprafaţa VI bis/2001 au fost distinse în nivelul cultural Coţofeni două locuinţe (L 5/2002 şi L 6/2002), a căror dezvelire integrală nu a putut fi finalizată, urmând ca ea să fie reluată în campania anului 2002, concomitent cu relevarea nivelului Tiszapolgar şi atingerea sterilului arheologic pe toată aria unităţii de cercetare.
Atenţia a fost îndreptată astfel, exclusiv, asupra suprafeţei VI bis/2001 (iniţial secţiunea VI/2001 = 10 x 2 m), devenită suprafaţa SVI bis/2001-2002, prin desfacerea ariei aflate între aceasta şi S III/2001 - rezultând, practic, o suprafaţă de formă trapezoidală cu dimensiunile de 10 x 4,35 x 6,50 x 10,50 m. Numerotarea carourilor iniţiale (ale secţiunii VI/2001 = 10 x 2 m) a rămas aceeaşi (1 - 5, de la nord spre sud), extinderea spre sud-est urmând numerotarea carourilor rezultate, dinspre nord spre sud (6 - 10). Tehnica de săpătură aplicată a fost cea adecvată suprafeţelor, prin adâncirea în straturi succesive şi relevarea integrală a complexelor, la şpaclu.
Locuirea Coţofeni:
În colţul de nord-est al suprafeţei (carourile 1 – 6 – 2 - 7), a fost surprinsă o locuinţă de suprafaţă aparţinând culturii Coţofeni (L 5/2002). De formă relativ dreptunghiulară, cu laturile de cca. 3 x 1.8 m, orientată est-vest, locuinţa s-a relevat printr-o aglomerare masivă de chirpici ars cu urme de pari şi nuiele, fragmente ceramice, resturi faunistice, pietre, fragmente de lemn carbonizat şi foarte multă cenuşă etc. La demontare, s-a constatat faptul că multe vase sunt întregibile, prezentând frecvente urme de ardere secundară. Unele fragmente au ars până la vitrifiere. Aceste argumente ne fac să bănuim că locuinţa a sfârşit, foarte probabil, într-un incendiu puternic, întocmai ca L 1/2000 şi L 4/2001, care au fost dealtfel contemporane cu L5/2002, ele delimitând baza stratului Coţofeni, respectiv cea mai timpurie locuire de acest gen de la Şeuşa - "Gorgan".
Locuinţa Coţofeni notată cu L 6/2001-2002, surprinsă în campania trecută în carourile 3-4-9-10 ale S VIbis, s-a dovedit a fi avut o structură simplă, de tipul colibelor sezoniere, prezenţa ei fiind marcată printr-o lentilă de cenuşă deschisă la culoare, de formă neregulată şi cu o grosime de 2 – 5 - 10 cm, precum şi prin materiale ceramice şi resturi faunistice destul de puţine. Structura acesteia a fost realizată predominant din lemn, foarte rar fiind sesizate fragmente de mici dimensiuni de chirpici ars. Şi sfârşitul acestei locuinţe poate fi pus în legătură cu un incendiu.
În dreptul carourilor 4-9-5-10, pe aproape întreaga jumătate sudică a suprafeţei, sub locuinţa 6/2001-2002, la adâncimea de aproximativ 1,40 cm, - corespunzând locuinţelor 1 şi 5, respectiv primului nivel de locuire Coţofeni - a fost surprinsă continuarea locuinţei 4 Coţofeni (surprinsă parţial încă din campaniile anterioare, în colţul nord-vestic al S II/2000 şi colţul sud-vestic al S III/2001) aceasta devenind astfel L 4/2000-2002. Locuinţa a fost construită pe un "pat" (podină) de argilă de culoare galbenă (cu grosimea de cca. 5-10 cm), şi s-a caracterizat, ca şi în porţiunea surprinsă în S III/2001, printr-un inventar material sărac, podina fiind acoperită cu un strat (lentilă) compact de cenuşă şi lemn carbonizat (uneori cu grosimea de peste 5 cm), acesta indicând, cel mai probabil sfârşitul prin incendiere al locuinţei. În cadrul ei a fost descoperit un bogat inventar ceramic şi resturi faunistice.
Probabil aparţinând acestei locuinţe (sub forma unei anexe), la limita dintre carourile 5 şi 10, a fost conturată şi golită o groapă în formă de clopot (G 5/2002) cu un diametru de aproximativ 1,20 m şi o adâncime de 1,50 m. Din ea au fost recuperate destul de puţine materiale (în special ceramică), de pe fundul ei lipsind lentila de lemn carbonizat, surprinsă anterior într-un complex de dimensiuni şi formă similară (G 4/2001), ce a aparţinut tot locuinţei 4.
Situaţiile stratigrafice şi complexele surprinse în cadrul campaniei 2002 confirmă supoziţiile noastre anterioare, cu privire la existenţa unei locuiri iniţiale (timpurii) stabile, durabile a unei comunităţi Coţofeni în acest punct (aparţinând fazei a treia din evoluţia culturii) - relevată prin locuinţe de suprafaţă de dimensiuni relativ mari, construite din bârne de lemn şi chirpici, pe podine din lut amenajat (L 1/2000, L 4/2000-2002, L 5/2002), al căror sfârşit se pare că a fost însoţit de un incendiu puternic – urmată de ulterioare locuiri sezoniere, sub forma colibelor din lemn şi/sau, probabil, a bordeielor, aparţinând tot fazei a treia din evoluţia culturii. Morfologia punctului face posibilă încadrarea aşezării (cel puţin a celei ce corespunde primei etape de locuire) în aşa numita categorie a aşezărilor pe înălţime, terasate.
Locuirea Tiszapolgar:
Sub nivelul Coţofeni, în cadrul carourilor 3-4-8-9 (în jumătatea vestică a suprafeţei VI/bis), la adâncimea de aproximativ 1,70 m, s-a conturat un nou complex de suprafaţă aparţinând culturii Tiszapolgar (numit C 2/2002), caracterizat printr-o aglomerare masivă de vase ceramice de diferite dimensiuni sparte pe loc, pereţi de chirpici ars căzuţi, sub care s-a distins o podină lutuită, cu o grosime de aproximativ 4 cm. Podina a fost surprinsă (iniţial) în zona de est şi sud a complexului, prezentând o uşoară alveolare în zona sa centrală. În complex, precum şi în imediata sa apropiere, au fost descoperite râşniţe şi fragmente de râşniţe, precum şi zdrobitoare din piatră. Vasele ceramice descoperite, aparţin atât categoriei fine (de mici dimensiuni, de tipul bolurilor şi castroanelor, în număr de 8 – fig. 20-23), dar şi categoriei grosiere (vase de provizii de mari dimensiuni - amfore şi chiupuri, cu toarte perforate orizontal - în număr de, cel puţin, 4). Starea de conservare a vaselor este foarte bună, unul din ele fiind păstrat integral, iar restul fiind uşor de reconstituit (restaurat), integral.
Între acest complex şi marginea estică a suprafeţei, unde ne aşteptam să surprindem continuarea primului complex Tiszapolgar (C 1/2000-2001), nu a fost surprins nici un element de legătură. Astfel s-a constatat că el reprezintă o nouă locuinţă de suprafaţă, de formă relativ rectangulară (probabil dreptunghiulară; complexul nu a fost relevat în întregime, continuându-se sub profilul de vest), oarecum asemănătoare ca structură şi conţinut cu C 1/2000-2001, lipsindu-i însă amenajarea cu destinaţie cultică (altarul-grânar) şi elementele ornamental-decorative specifice.
În urma studierii detaliate şi comparative a materialelor furnizate de complexele Tiszapolgar (C1/2000-2001 şi C2/2002), avansăm, ca ipoteză de lucru, ideea că acestea aparţin unei faze târzii a acestui fenomen cultural (faza B), factura şi formele vaselor ceramice dovedind un aspect individualizat de cel al produselor similare din aria originară a culturii Tiszapolgar. Poziţia geografică periferică a aşezării de la Şeuşa - "Gorgan" faţă de arealul clasic al culturii şi posibilitatea producerii unor fenomene de mixtură culturală, de grefare a elementelor Tiszapolgar pe fondul eneolitic transilvănean, anterior şi contemporan, pledează, şi ele, deocamdată, în această direcţie.
Astfel, fără a considera definitivă încadrarea cultural cronologică a descoperirilor eneolitice mijlocii, considerăm că locuirea de la "Gorgan" se situează la un palier cronologiv echivalent fazei târzii a culturii Tiszapolgár, fără a atinge însă etapa de mixtură spre cultura Bodrogkeresztúr (nu a fost descoperit nici un fragment ceramic care să prezinte ornamente incizate). Particularităţile formelor şi ornamentelor însă, vădesc contacte nemijlocite cu comunităţi ale grupului cultural Decea Mureşului. Astfel, bănuim că ne aflăm în faţa unui proces de mixtură culturală, de coabitare (nu ne putem da seama în momentul de faţă cât de directă a fost aceasta), lucru ce se pare că se întâmpla la vremea aceea în spaţiul intracarpatic, unitatea culturală fiind "spartă" datorită contactelor existente între comunităţi.
Materialele arheologice provenite din situl arheologic de la Şeuşa - Gorgan se află depozitate în cadrul Universităţii "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia, făcând parte integrantă a colecţiei acestei instituţii. Majoritatea materialelor au parcurs etapele de restaurare şi conservare. Materialul arheologic este inventariat, în totalitate, urmând să fie introdus în baza de date a BCUM – Alba Iulia, o parte din piesele cu valoare muzeală fiind expuse în cadrul expoziţiei arheologico-didactice a Universităţii. Săpăturile din campania 2002 s-au desfăşurat (ca şi cele precedente) sub forma unui şantier - studenţesc, şcoală, la care au participat studenţi ai Universităţii "1 Decembrie 1918"
În completare, menţionăm că pe durata săpăturilor, în urma unor cercetări de teren efectuate în arealul învecinat punctului Gorgan, a fost depistată o aşezare aparţinând culturii Petreşti, în punctul numit "Capu Pădurii", pe valea Hăpriţei, la aproximativ 800 m spre est de locul abordat de săpături (vale ce separă Gorganul de Măgura Străjii), inclusă în hotarul localităţii Hăpria. Amplasamentul acesteia, pe o terasă lină, medie, cu expunere estică, pe malul unui afluent al Secaşului Mic, aminteşte în mod evident, de amplasamentele altor aşezări similare de la Câlnic, Păuca, Daia Română etc. Dealtfel aşezarea de la Hăpria - "Capu Pădurii" se află în apropierea celei de la Daia - "Părăuţ", practic cele două fiind separate de două cumpene de ape, şi a celei de la Ghirbom - "În Faţă".
Cercetările din punctul "Gorgan" vor fi continuate, urmând ca în campania anului 2003 să fie sondaţi versanţii sudici şi vestici ai măgurii, în scopul distingerii depunerilor de locuire, respectiv a intensităţii locuirilor preistorice de aici, urmată de deschiderea unor suprafeţe, acolo unde va fi cazul, în scopul dezvelirii integrale ale complexelor surprinse.