Turia | Judeţ: Covasna | Punct: Castelul Apor, nr. 244 | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marcu-Istrate | Daniela Veronica | responsabil | SC Damasus SRL Braşov |
| Istrate | Angel | participant | SC Damasus SRL Braşov |
Raport:
Cercetarea arheologică de la Castelul Apor din Turia s-a desfăşurat în perioada 31 septembrie - 5 octombrie 2002, fiind parte a programului de reabilitare a monumentului. Planul de săpătură a fost stabilit împreună cu proiectantul general, principalele obiective fiind: obţinerea informaţiilor tehnice necesare restaurării, clarificarea evoluţiei planimetrice a clădirii şi identificarea nivelelor de călcare istorice. Săpătura a fost executată conform autorizaţiei nr. 65/2002, iar materialele rezultate au fost depuse la Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe, conform protocolului de colaborare încheiat la data de 7-03-2002.
Au fost deschise 9 sondaje, conform planului general de săpătură. Principalele rezultate obţinute sunt următoarele:
1. Etape anterioare.
Cele mai vechi urme de locuire umană identificate în zona cercetată datează din secolul al XIV-lea, şi constau dintr-un ansamblu de gropi circulare, două de dimensiuni mai mari, aparţinând cu probabilitate unui sistem de păstrare a proviziilor. De asemenea unele gropi cu diametrul mai mic, de 0,50 - 0,60 m, este posibil să facă parte dintr-o palisadă care a delimitat spaţiul ocupat de prima construcţie edificată pe acest amplasament.
În partea de E a clădirii actuale, sub latrină, a fost identificată ruina unui zid care a aparţinut de asemenea unei etape mai vechi, dar în stadiul actual al cercetărilor nu se pot face alte precizări în legătură cu aceasta. Din zid se păstrează numai fundaţia de la o adâncimea de -1,10 sub nivelul de călcare actual, orientată pe direcţia EV şi aflată sub fundaţia latrinei pe o lungime de cca. 1,50. Tehnica folosită este aceea a înecării în şanţ. Pe faţa zidului se observă excrescenţe asemănătoare unor decroşuri care provin foarte probabil de la neregularităţile pereţilor şanţului. Mortarul este din nisip fin cu var, foarte rezistent. Materialul folosit este piatra nefasonată potrivită cu mult mortar şi pietre mărunte. Talpa fundaţiei coboară la o adâncime mai mare de -6,34 în solul viu.
2. Evoluţia castelului.
Planul iniţial al castelului a fost de formă dreptunghiulară, cu axa de simetrie în zona intrării principale, aflată pe direcţia celei de astăzi. Zidurile au fundaţiile înecate în şanţ cu mortar în exces, astfel încât se poate observa doar un conglomerat care a fixat pământul cu care a venit în contact. Mortarul este realizat din nisip cu mult var iar materialele folosite în zid sunt pietre şi lespezi potrivite pentru a lăsa între ele spaţii cât mai mici. Talpa fundaţiei coboară la -3,18 şi este aşezată pe sol viu.
Foarte probabil în sec. al XVII-lea a fost adăugată loggia în faţa intrării principale, iar clădirea a fost prelungită spre E prin realizarea unui rând de încăperi prevăzute cu pivniţe. Sistemul de boltire a pivniţelor a fost refăcut de asemenea mai târziu, în secolele XVIII-XIX, fundaţiile pilonilor de susţinere fiind adosate construcţiei iniţiale.
3. Latrina.
Pe latura de E a casei a fost adăugată, probabil în secolul XIX, o latrină ale cărei fundaţii sunt realizate în şanţ din pietre de dimensiuni variabile legate cu mortar puţin, repartizat inegal. Aproximativ 0,60 m de la baza fundaţiei s-a folosit mortar suficient pentru ca zidul să fie "înecat", în rest fundaţia fiind realizată cu foarte puţin mortar. Talpa fundaţiei coboară la -3,84 m şi este aşezată pe solul viu.
4. Stratigrafia.
În interiorul clădirii depunerile sunt superficiale, solul viu aflându-se la cca. – 0,36 m. Peste câteva lentile de nivelare se înregistrează un strat format din pelicule foarte tasate de culori variabile, pe care l-am considerat ca fiind o pardoseală de pământ a pivniţei. Urmează un strat consistent de moloz cu mortar şi cărămidă care poate fi rezultat în urma dezafectării unei podele de cărămidă mai vechi. Peste acesta se află o nivelare subţire cu lut, peste care intervine pardoseala cu cărămidă vizibilă parţial astăzi. (Cărămida din pardoseală are dimensiunile: 29 x 13,5 - 15,5 x 6 - 5,5 cm.)