Veţel | Judeţ: Hunedoara | Punct: SE Amfiteatru | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare rurală;
Cod RAN:
| 91991.02 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Veţel
Localitate:
Veţel
Punct:
SE Amfiteatru
Sector:
Vicus militar. Sector Sud
Localizare:
| 91991.02 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Rădeanu | Virginia Maria | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Petculescu | Liviu | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Simion | Mihaela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Alicu | Dorin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
În campania 2002, care s-a desfăşurat pe parcursul a doar două săptămâni, a fost continuată cercetarea în secţiunile S II şi S III deschise cu un an înainte1. Rezultatul principal al campaniei 2002 a fost identificarea fazei de lemn a edificiului L1, delimitat în faza de piatră de zidurile Z 2 (N - S) si Z 3 (E - V).
Faza de piatră
Edificiul este orientat N - S, iar interiorul clădirii se afla la est. Acest lucru este confirmat şi de crepidă, care se află pe latura de est la Z2, respectiv pe latura de sud la Z 3. Din păcate nivelul de călcare al acestui edificiu a fost în întregime distrus de lucrările agricole. Din elevaţie nu s-au mai păstrat decât 2 - 3 asize, iar pe suprafaţa săpată nu a fost surprinsă nici o urmă de podea. Dimensiunile zidurilor, având o lăţime de 0,90 m elevaţia si 1,30 m fundaţia, precum şi adâncimea la care coboară (peste 2 m faţă de nivelul gliei), au confirmat rezultatele oferite de fotografia aeriană, şi anume, că este vorba de un edificiu de mari dimensiuni. Datorită distrugerii masive a fazei de piatră, nu putem avansa o datare precisă a acesteia, în afară de limitele cronologice ale provinciei romane.
Faza de lemn
Paralel cu zidurile de piatră şi respectând practic aceeaşi planimetrie, au fost identificaţi pereţii din faza de lemn a edificiului. P 3 este orientat N - S şi delimitează clădirea la vest. Interiorul se află la est de acesta, deoarece a fost surprinsă podeaua. La exterior clădirea era delimitată de un drum N - S (cardo) identificat în campaniile precedente în S I. Tehnica de construcţie a lui P 3 este următoarea: iniţial s-a săpat un tranşeu lat de 80 cm, în care au fost fixaţi pari de lemn circulari în secţiune. Două gropi de pari au fost evidenţiate pe traseul lui P 3, ambele circulare, cea din S III mai mare (diametrul de 1,10 m, iar cea din S II mai mică (diametrul de 0,75 m). În centru se afla parul propriu-zis incendiat. La bază, tranşeul peretelui a fost întărit cu pietriş mărunt şi pe alocuri cu pietre mari, iar restul a fost umplut cu lutul rezultat în urma săpării lui. Lângă o asemenea piatră a fost depusă o casetă de lemn conţinând 12 monede de argint. Din caseta de lemn s-au mai păstrat doar fibrele, însă o coroziune puternică de culoare verde, care a acoperit şi monedele, ne indică faptul că a fost prinsă la încheieturi cu nituri de bronz, eventual chiar decorată cu plăcuţe mici de bronz. Niturile şi eventual plăcuţele au dispărut atât datorită acţiunii corozive a solului foarte acid din zonă, precum şi datorită unui incendiu care a distrus parţial clădirea. Din cele 12 monede doar trei au fost restaurate până acum şi toate cele trei sunt identice. Pe avers este reprezentată efigia lui Antoninus Pius iar pe revers două mâini împreunate reprezentând personificarea concordiei2.
În S II a fost surprins un alt perete - P 2, orientat E - V, perpendicular pe P3. Fiind mai puţin lat (25 – 30 cm) şi mai puţin adânc decât P 3, atestă faptul ca a funcţionat ca un perete de interior, separând două încăperi.
Interiorul locuinţei este constituit din podele succesive din lut bătătorit, acoperit cu un strat de mortar şi scânduri de lemn; într-una din refacerile podelei a fost găsită o monedă probabil tot din argint, aflată în curs de restaurare. De asemenea, tot în mortarul uneia dintre podele a fost găsit un vas de provizii aproape întreg restaurat de laboratorul MCDR Deva. În ambele secţiuni şi pe acelaşi aliniament, sub lutuiala podelelor, paralel cu P 3, a fost descoperit un tranşeu plin cu depuneri (rituale?) de oase. Acestea provin de la mai multe animale3 şi par să fi fost acoperite chiar cu scânduri de lemn (în cazul în care nu cumva urmele de lemn provin de fapt de la podea). Nu excludem însă posibilitatea ca acest tranşeu să fie de fapt un alt perete dintr-o fază anterioară. Datorită condiţiilor financiare şi limitei în timp a campaniei, cercetarea s-a oprit la acest nivel, urmând ca în campania viitoare să clarificăm stratigrafia.
Compartimentarea clădirii continuă cu alţi pereţi, deocamdată insuficient puşi în evidenţă. Unul credem că este indicat de tencuiala de mortar 7 surprinsă in colţul de SE al secţiunii S III. Altul a funcţionat probabil în S III, paralel cu P 2 si perpendicular pe P 3, ulterior demolat. Urmele lui sunt probabil fragmentele de tencuială pictată evidenţiate în S III. Suprafaţa acoperită de tencuiala pictată se află în colţul de sud-est al lui S III (1,20 x 1,00 m), pe fondul alb-gălbui fiind pictate fundiţe de culoare roşie.
În concluzie, în urma cercetărilor a fost evidenţiat un edificiu de lemn, datat pe baza tezaurului la mijlocul sec. II (Antoninus Pius), refăcut ulterior în piatră. În campaniile viitoare, pe măsura extinderii suprafeţei cercetate vom putea stabili şi funcţionalitatea acestuia. [Virginia Rădean]
Note:
1.
1. CCA, campania 2001, Veţel, p. 330-331.
2. Determinările monedelor au fost făcute de colegul Cristian Găzdac de la MNIT Cluj-Napoca iar restaurarea în curs se efectuează la laboratorul aceluiaşi muzeu, de către d-na Doina Boroş.
3. Analiza osteologică efectuată de specialiştii MNIR Bucureşti.