Hoiseşti | Comuna: Dumeşti | Judeţ: Iaşi | Punct: La pod | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
2241
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 96986.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Dumeşti
Localitate:
Hoiseşti
Punct:
La pod
Localizare:
| 96986.01 |
Lista Ilustrațiilor - 20
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ţurcanu | Senica | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Văleanu | Mădălin-Cornel | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Garvăn | Daniel | participant | Fundaţia "Cucuteni pentru Mileniul III", Bucureşti |
| Balaur | Radu-Ştefan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Bodi | George | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Bulgariu | Bianca | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Chirilă | Letiţia | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Cotiugă | Vasile | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Lazanu | Ciprian Cătălin | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Minea | Bogdan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Mocanu | Radu-Florin | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ursulescu | Nicolae | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Boghian | Dumitru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
Raport:
Fonduri: Consiliul Judeţean Iaşi, Fundaţia "Cucuteni pentru mileniul III" Bucureşti.
Aşezare pluristratificată, din vremea culturii Cucuteni, semnalată pentru prima oară de D. Boghian, în urma unor descoperiri întâmplătoare. Aşezarea a fost afectată de ruperea malurilor Bahluiului, de diverse amenajări militare din al doilea război mondial, de lucrări edilitare, cât şi de recente lucrări de regularizare a cursului râului.
Aşezarea se află într-un meandru de pe stânga râului Bahlui, în dreptul podului care asigură legătura cu satul Hoiseşti. Este o aşezare de luncă, în albia majoră a Bahluiului, la circa 500 m N de contactul acesteia cu versantul. Lat. N 47o12’5"; Long. E 27o19’55"; alt. abs. 50 m, dar s-a observat că între talvegul râului Bahlui din zona de V şi cea de E a aşezării există o diferenţă de -0,37 m Luându-se ca nivel altimetric relativ talvegul râului Bahlui din zona de E (cu alt. abs. 47,23 m), măsurătorile au constatat următoarele diferenţe altimetrice: +5,35 m în L. 1; +5,31 m în L. 2; +4,83 m în L. 3; +5,40 m în L. 6; +4,66 m în L. 8; +4,48 m în L. 9; +4,68 m în L. 12. Între locuinţele cucuteniene a fost înregistrată o diferenţă maximă de nivel de 0,92 m (între nivelul locuinţei 6 şi 9), ceea ce ne-ar indica faptul că zona era, în timpul locuirii cucuteniene, relativ plană. Slaba ridicare a terenului, care se observă şi în prezent, se datorează conului de dejecţie format de Valea Sărăturii, afluent de dreapta al Bahluiului. Fragmentul conului de dejecţie, cuprins de meandrul Bahluiului, a căpătat, prin aluvionări repetate, aspectul unui grind, ceea ce explică alegerea acestui loc pentru aşezarea comunităţii cucuteniene.
Prin prelucrarea digitală a unor fotografii aeriene din 1964, se observă o formaţiune compactă, de culoare închisă, relativ uniformă, de formă aproximativ elipsoidală, cu axa mare orientată SV - NE, indicând prezenţa acestui fragment din partea marginală a conului de dejecţie. Tot prin prelucrarea digitală a fotografiilor aeriene, în zona de N a aşezării a fost identificat un vechi curs al râului Bahlui, care delimitează şi zona aşezării.
Poziţionarea aşezării cucuteniene de la Hoiseşti în albia majoră a râului Bahlui, într-o zonă afectată frecvent de inundaţii, a ridicat unele probleme în legătură cu ocuparea acestor zone. Dacă locuirea ar fi fost mai puţin intensă, acest lucru ar fi indicat faptul că aşezarea ar fi fost părăsită la scurt timp după înfiinţare, probabil în urma unei inundaţii. Totuşi, aşezarea de la Hoiseşti, ca şi alte aşezări situate în albia majoră a Bahluiului (Iaşi – "Splai Bahlui", Cristeşti – "Şesul Braniştei", Leţcani – "Movila din Şes", Ulmi – "La Odaie", Belceşti – "Pe Huc" ş.a.), indică o puternică locuire a zonei în timpul fazei Cucuteni A. Faptul că această zonă este adeseori afectată de inundaţii (atât în timpul primăverii, cât mai ales vara, în timpul ploilor torenţiale) contrastează cu intensitatea de locuire a zonei de către populaţia cucuteniană a fazei A.
S-a încercat să se explice această situaţie, fie prin faptul că aceste zone au fost ocupate într-o perioadă în care fenomenele de inundaţie aveau o intensitate mai redusă, fie prin faptul că între nivelul paleo-albiei majore a râului din timpul eneoliticului şi nivelul aşezării exista o diferenţă mai mare, ceea ce ferea zona de inundaţii. Analiza celor două ipoteze, arată că prima, pe baza datelor actuale, nu poate fi nici susţinută, nici infirmată, în timp ce a doua, nu poate fi acceptată. În această situaţie nu putem exclude şi alte ipoteze de lucru, precum: locuirea cu intermitenţe (retragere în perioadele de inundaţie) sau existenţa unui sistem de diguri în jurul aşezării, deşi nu avem până acum nici un fel de date în acest sens. Vom urmări şi pe viitor aspecte legate de relaţia omului cu mediul natural.
Obiectivele cercetării au fost următoarele: investigarea şi salvarea vestigiilor arheologice deranjate de traseul canalului de deviere a cursului râului Bahlui, construit printr-un program PHARE. Pentru aceasta, au fost cercetate zonele situate la E şi V de podul construit chiar în zona centrală a sitului. În timp ce în zona estică intervenţiile s-au mai putut face doar la complexele care apăreau în taluzul sudic al canalului, la V de pod au putut fi cercetate câteva complexe in situ, înainte de excavarea completă a canalului, putându-se stabili astfel stratigrafia aşezării.
Rezultate:
- identificarea şi investigarea parţială a cel puţin 14 locuinţe;
- stabilirea unor detalii constructive la locuinţele cucuteniene;
- îmbogăţirea repertoriului de forme şi decoruri ceramice pentru faza Cucuteni A;
- sesizarea unor caracteristici locale ale aşezării de la Hoiseşti;
- stabilirea caracteristicilor geomorfologice ale aşezării de la Hoiseşti.
În sectorul de E a mai putut fi cercetat doar taluzul sudic al canalului, deoarece malul nordic era ocupat de punctul de lucru al constructorului (aici a putut fi doar semnalată existenţa unei locuinţe: nr. 4). Pe taluzul sudic au fost surprinse vestigiile a patru locuinţe (nr. 1, 2, 6, 7), deschizându-se şi mici casete în dreptul locuinţelor 1 şi 6. În sectorul vestic s-au deschis, succesiv, câteva suprafeţe, în final săpându-se aproximativ 240 m2, fără să se încheie cercetarea, datorită timpului nefavorabil. Suprafaţa investigată a fost împărţită în patru mari casete (nr. 1-4), caroiate, la rândul lor, din metru în metru. În suprafaţa cercetată din sectorul vestic au fost sesizate urmele a şase locuinţe (nr. 3, 3A, 8, 8A, 11, 12). În afară de locuinţele sesizate în cele două sectoare, în malurile Bahluiului mai erau vizibile şi vestigiile altor locuinţe (nr. 5 pe braţul vestic şi nr. 9 pe cel estic). Urmele a cel puţin unei alte locuinţe (nr. 10) au fost acoperite de drumul de acces spre pod dinspre N. Nu excludem posibilitatea existenţei şi a altor locuinţe. Îndeosebi investigarea locuinţei nr. 3 a permis surprinderea unor elemente şi detalii constructive inedite, confirmate parţial prin cercetarea locuinţelor nr. 8, 11 şi 12.
Locuinţa nr. 1. A fost identificată în sectorul estic, între m. 6,50 şi 14 pe profil. Printr-o mică deschidere spre S a putut fi cercetată parţial vatra şi o porţiune din platformă. Din inventarul acestei locuinţe remarcăm o statuie întreagă de bovideu şi mai multe mărgele de lut.
Locuinţa nr. 2. A fost identificată în sectorul estic, la E de drumul actual, continuându-se parţial şi sub acesta. Urmele acestei locuinţe sunt vizibile între m. 22 şi 30 ai profilului sudic.
Locuinţa nr. 3. A fost identificată în sectorul vestic, între m. 4 şi 12 pe profilul vestic. La marginea sudică a acestei locuinţe s-a observat clar urma unui şanţ de fundaţie, lat de 0,90 m, spre marginea nordică a căruia se contura, printr-un sol mai închis la culoare, cu impregnaţii de cărbune, amprenta unui stâlp, cu diametrul de 25 cm. La marginile masei de lutuieli a locuinţei am întreprins alte cinci secţionări şi în toate cazurile a fost observată existenţa şanţurilor de fundaţie, de jur-împrejurul construcţiei. De remarcat, că este vorba de o casă de mari dimensiuni (cca. 60 m2), cu două încăperi, separate printr-un perete. Existenţa acestui perete este semnalată de o serie de lutuieli masive înşiruite pe axa NV - SE, care marchează baza peretelui. În încăperea mai mare, sudică (cu dimensiunile de 8 x 5,5 m), existau un cuptor şi o vatră circulară (D = 2,25 m), în timp ce în camera mai mică (ale cărei dimensiuni nu se pot stabili, din cauza deteriorării părţii estice) era doar o vatră răvăşită, de mici dimensiuni, amenajată direct pe platformă. În încăperea principală, în spaţiul rămas între vatră, cuptor şi peretele sudic a fost amenajată, prin lutuiri succesive, o laviţă, care se înălţa cu cca. 20-25 cm deasupra platformei, având o lungime de 2,70 m şi o lăţime de 1,60 m. Atât vatra, cât şi laviţa au avut cel puţin câte o refacere a făţuielii, vatra având chiar trei re-lutuiri. Cuptorul avea o formă aproximativ pătrată, cu laturile de aproximativ 1,70 m lungime, orientarea acestuia fiind aproximativ pe axa SE - NV, cu deschiderea spre NV.
Cuptorul era împărţit în două părţi aproximativ egale de către un perete median, lat de aproximativ 25 cm. Vatra cuptorului fiind distrusă în mare parte, nu a mai permis observaţii detaliate. S-a observat doar că a fost construită direct pe pământ. Prezenţa unor plăcuţe de vatră în apropierea cuptorului ne face să credem că vatra a fost deranjată încă din vechime. La demontare, în colţul de SE al marginii cuptorului, s-a observat un fragment masiv de lutuială in situ, ce păstra amprente de nuiele, care au făcut parte probabil din bolta cuptorului. Diametrul nuielelor este de aproximativ 2,5-3 cm, lăţimea la bază a gardinii fiind de aproximativ 20 cm.
La demontarea platformei locuinţei, s-a observat că lutuielile podelei au fost aplicate pe o structură lemnoasă de butuci despicaţi pe lungime, cu diametre variind între 15 şi 25 cm. Spre marginea sudică, sub laviţă şi sub vatră, au apărut, dispuse pe un şir, patru calupuri de pământ amestecat cu cărbune, care indicau probabil că platforma locuinţei fusese foarte uşor înălţată deasupra solului, cu ajutorul unor mici popi de lemn, având înălţimea de cca. 5 cm şi diametre între 20 şi 25 cm. La secţionarea acestora s-a văzut că urmele de pari pătrundeau cca. 15 cm în pământ. Această soluţie constructivă a fost aleasă, mai mult ca sigur, datorită solului aluvionar umed, evitându-se astfel contactul direct al platformei cu acesta. De altfel, şi amprentele de lodbe de la baza platformei prezentau numeroase urme de cărbune, care se pot explica numai printr-o ardere în contact direct cu aerul, în momentul incendierii locuinţei.
Locuinţa nr. 3A. A fost identificată în sectorul de V. A fost distrusă de excavările făcute pentru pod şi canal. Era suprapusă parţial de locuinţa 3.
Locuinţa nr. 4. A fost identificată în sectorul de E, în profilul nordic al viitorului canal, în dreptul m. 26-30, dar n-a putut fi cercetată, deoarece chiar în dreptul ei a fost instalată o baracă a constructorului.
Locuinţa nr. 5. A fost observată în malul estic al braţului vestic al meandrului râului Bahlui, spre S de suprafaţa pe care am săpat-o în sectorul vestic.
Locuinţa 6. A fost identificată în sectorul de E, fiind surprinsă în profilul făcut pe malul sudic al canalului, între m. 4 (spre E) şi 4 (spre V). Răspândirea vestigiilor ei spre S a fost surprinsă, printr-o secţiune, pe o lungime de 7,50 m, ceea ce indică o locuinţă de mari dimensiuni.
Locuinţa nr. 7. A fost identificată în sectorul de E, pe malul sudic al canalului, resturile ei fiind individualizate aproximativ între m. 16-22, între locuinţele 1 şi 2.
Locuinţa nr. 8. A fost identificată în sectorul de V, între m. 5,50 şi 14,50 (pe direcţia S) şi pe o distanţă de 7,50 m, pornind din malul Bahluiului (pe direcţia V - E). Laturile de S şi de V au fost distruse parţial de canal şi de rupturile din malul Bahluiului. Aparţinea unei etape de locuire mai vechi decât cea a locuinţei nr. 3, fiind parţial suprapusă de aceasta. Avea o mare cantitate de ceramică. Aproximativ în zona centrală se găsea vatra, destul de bine păstrată, amenajată pe un pat de lut. Avea o formă circulară, cu un diametru de 1,40 m. Resturile locuinţei 8 au fost suprapuse de vestigiile unei alte locuinţe, pe care am numit-o 8A, fără să existe însă certitudinea că ar fi vorba de o refacere integrală pe acelaşi loc.
Locuinţa nr. 8A. Din acest complex s-a păstrat îndeosebi în caseta 4, în dreptul m. 13-14/h-i, o vatră de mari dimensiuni, cu un diametru de cca. 1,40 m, având trei nivele de refacere, care marchează o creştere treptată a dimensiunilor. Pe alocuri, s-au păstrat fragmente din gardina vetrei. În legătură cu locuinţele 8 şi 8A s-au putut observa fragmente de şanţuri de fundaţie şi mai multe urme de stâlpi de susţinere a pereţilor, dar nu s-a putut stabili traseul lor exact.
Locuinţa nr. 9. A fost identificată în sectorul estic, în malul vestic al braţului estic al meandrului Bahluiului, fiind afectată de erodarea malului. Această locuinţă pare să se afle aproape de limita nordică a aşezării.
Locuinţa nr. 10. Această locuinţă a fost acoperită de umplutura şoselei, care porneşte de la capătul nordic al podului. În această zonă s-au găsit şi câteva fragmente ceramice de factură Cucuteni B, ceea ce ne face să credem că această locuinţă ar fi aparţinut perioadei respective. Aceste vestigii sunt importante, deoarece documentează prelungirea locuirii din acest sit dincolo de limitele fazei Cucuteni A.
Locuinţa nr. 11. A fost identificată în sectorul de V, la N de locuinţa 3, fiind mai nouă decât aceasta, aşa cum s-a văzut clar din situaţia stratigrafică. Resturile ei se întindeau între m. 14 şi 24, pe profilul S - N. Starea proastă de conservare a acestei locuinţe nu a permis observaţii detaliate asupra unor elemente constructive. Podeaua acestei locuinţe a fost puternic deranjată, păstrându-se doar pe alocuri fragmente compacte de platformă. Vatra locuinţei, sesizată mai mult prin spărturile mozaicale din partea de SV a locuinţei, a fost, de asemenea, distrusă în mare parte. Totuşi, au mai putut fi surprinse urme ale şirurilor de stâlpi folosiţi la ridicarea pereţilor de pe laturile de V şi N. Spre colţul NE al locuinţei, în dreptul metrilor 21-22/a-b, se găsea o mare cantitate de cenuşă compactă, solidificată, groasă de circa zece cm, întinsă pe o suprafaţă de circa 2 m2. Sub această aglomerare de cenuşă, la adâncimea de 1,30 m, au apărut două linii de lut ars, lungi de aproximativ 2 m şi groase de cca. 0,20 m, dispuse cruciform. În această zonă pământul era înroşit, denotând o ardere îndelungată/puternică. Rostul acestui complex nu l-am putut lămuri, deoarece în preajmă nu se găsea aproape deloc material arheologic.
Locuinţa nr. 12. A fost identificată în sectorul de V , spre marginea vestică a casetei 4, spre malul Bahluiului, care i-a afectat o bună parte a suprafeţei. Cercetarea resturilor păstrate va fi încheiată în campania viitoare.
Gropile 1A şi 1B. În secţiunea orientată S - N prin L3 s-au observat, sub podea, două mari alveolări, aproximativ în dreptul m. 6, respectiv 7. Diametrul aproximativ al acestora este de 1,5 m, adâncindu-se 0,60 m de la nivelul podelei. Umplutura gropilor este aproximativ identică, la bază (0,20-0,25 m) având foarte puţine materiale arheologice, apoi, pe o grosime de 0,30 m, este o umplere intenţionată rapidă, cu resturile unei construcţii mai vechi. În această parte superioară a umpluturii se găsesc urme de arsură, lutuieli, foarte multă ceramică.
Gropile 2 şi 2A. Existenţa acestor gropi a fost surprinsă la adâncimea de 1,30 m, în partea sudică a casetei 2. La acest nivel, limitele celor două gropi se intersectează, groapa 2A, mai recentă, tăind sigur groapa 2. În felul acesta se atestă aici, stratigrafic, existenţa a cel puţin trei niveluri suprapuse de locuire, prin groapa 2, groapa 2A şi locuinţa nr. 11, care le suprapune. Formele celor două gropi sunt aproximativ ovale, cu diametrele 2,65 x 2,25 m pentru groapa 2 şi 2,75 x 3,25 m pentru groapa 2A. În umplutura gropilor apare un abundent material arheologic, constând mai ales din fragmente ceramice şi resturi osteologice.
Groapa 3. A fost observată pe profilul nordic al casetei 4, în dreptul m. 12, carourile k-l. Aceasta porneşte din partea inferioară a stratului de cultură, adâncindu-se aproximativ 1m; aparţine, deci, celui mai vechi nivel cucutenian de aici, ca şi Gr. nr. 2. Diametrul la gură este de 1,60 m, spre fund îngustându-se până la 0,25 m. Remarcăm absenţa oricărui material arheologic. Conturul ei este suprapus de vestigiile locuinţei nr. 8
Groapa 4. A fost surprinsă parţial, în profilul şanţului de control nr. 10, în dreptul m. 14, la -1,20 m de la suprafaţă, adâncindu-se încă 0,50 m. S-a păstrat doar partea vestică, deoarece spre est a fost tăiată de lucrările de amplasare a podului. Diametrul la gură, pe axul N - S este de 2 m. În profil se observă două lentile de cenuşă succesive, separate de un strat destul de compact de cochilii de scoică. Fundul gropii, de asemenea, este acoperit de un strat compact de cochilii de scoică. În umplutură se mai remarcă numeroase fragmente de cărbune şi ceramice.
Materialul ceramic, extrem de abundent, a permis îmbogăţirea repertoriului de forme şi decoruri specifice fazei Cucuteni A. Se remarcă, în mod deosebit, decorul unei cupe cu picior (piciorul nu s-a păstrat). Atât decorul tricrom al gâtului, cât şi cel al corpului sunt împărţite metopic, prin patru benzi verticale. Pe gât spaţiile dintre benzi sunt umplute cu semiove suspendate de marginea vasului, în timp ce pe corp aceste spaţii sunt la rândul lor subîmpărţite prin arcuri de cerc, între care se află iarăşi semiove; uneori, semiovele plasate în continuarea arcelor formează cârlige spiralice. Cupa e decorată şi pe buza interioară, prin benzi late, dispuse vertical. Ca o trăsătură caracteristică a aşezării, menţionăm numărul mare de protome zoomorfe, reprezentând capete de bovidee, unele cu elemente plastice extrem de naturaliste. Se remarcă în mod deosebit o protomă fragmentară, ataşată probabil la marginea unui castron, care prezenta un intrând în dreptul capului protomei. Animalul cornut are un bot lung, îndreptat în jos. De o parte şi de alta a botului se află două mici cercuri în relief, perforate central, care redau ochii. Coarnele sunt rupte, dar între ele şi bot sunt două mici proeminenţe. Realist sunt redate, printr-o creastă, fruntea şi gâtul. Decorul pictat este redat prin tetracromie: pe fondul alb este schiţat, cu ajutorul unei culori brun-deschise, decorul format din fragmente de spirală. Decorul propriu-zis este trasat în manieră obişnuită cu bandă roşie, mărginită de linii negre subţiri, care nu acoperă însă, în întregime, eboşa brună (aceasta rămâne şi între motivele spiralice).
Statuetele antropomorfe şi zoomorfe, comparativ cu alte aşezări contemporane, sunt mai puţin numeroase. Totuşi, apar destul de mulţi idoli en violon şi conici.
Obiectele de podoabă sunt reprezentate îndeosebi printr-o gamă variată de mărgele de lut ars, inclusiv duble (tip "clepsidră"). Ca o piesă deosebită, amintim miniatura în lut ars a unui topor-târnăcop cu braţele în cruce.
Utilajul litic şlefuit şi cioplit este relativ bogat şi prezent în toate complexele. Majoritatea uneltelor descoperite în săpătură prezinte urme de ardere puternică.
Rezumat:
Aşezarea se află într-un meandru de pe stânga râului Bahlui. Este o aşezare de luncă, în albia majoră a Bahluiului, la cca 500 m N de contactul acesteia cu versantul. Obiectivele cercetării au fost următoarele: investigarea şi salvarea vestigiilor arheologice deranjate de traseul canalului de deviere a cursului râului Bahlui, construit printr-un program PHARE. Pentru aceasta, au fost cercetate zonele situate la E şi V de podul construit chiar în zona centrală a sitului. Au fost identificate 14 locuinţe; stabilite detaliile constructive la locuinţele cucuteniene şi s-au stabilit caracteristicile locale ale aşezării de la Hoiseşti.