Instituții și
Persoane implicate:
Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
Petculescu |
Liviu |
responsabil |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Simion |
Mihaela |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Sector MNIR
Cercetarea arheologică efectuată de colectivul MNIR în anul 2003, s-a concentrat în cele două suprafeţe deschise în campania din anul 2002 (Sp 5 şi Sp 6)1. Obiectivul cercetării l-a constituit continuarea investigării complexelor identificate şi cercetate parţial în campania anterioară, respectiv a zonei cu perturbări stratigrafice majore localizată în Sp 6 şi a zonei exterioare locuinţei cu podele de cocciopesto (L 2/2000 – S1, Sp 5), cercetate în anii trecuţi2. De asemenea, în vederea pregătirii campaniei din 2004 a fost trasată o nouă suprafaţă, Sp 7, cu aceleaşi dimensiuni ca suprafeţelor precedente(10 x 6 m). Aceasta este la S de Sp 6, faţă de care s-a păstrat un martor cu lăţimea de 1 m.
Principalele rezultate ale cercetării din campania 2002 constau în identificarea unor noi elemente de tramă stradală secundară, precum şi decopertarea parţială a unui complex de locuire în conexiune cu activitatea de prelucrare a bronzului. Menţionăm că toate aceste elemente care ţin de sistemul de habitat din vicus-ul militar sunt grav perturbate de o serie de intervenţii post romane.
Cpl 1/2003 (Strada A), localizat în Sp 6, carourile 1 a-1 c, constă într-o amenajare din pietriş mărunt (prundiş), aşezat pe un pat de nisip în amestec cu praf de rocă demineralizată. Are o orientare aproximativ V - E3, o lăţime de1,30 m (se continuă în profilul de N) şi a fost surprins pe o lungime de cca. 3,30 m. Nivelul de utilizare a complexului este la –1,23 m faţă de actualul nivel de călcare. În carourile 1 a şi parţial 1 b complexul a fost dezafectat de o intervenţie ulterioară (groapă) denumită convenţional G6. Pe latura de S este vizibilă rigola străzii, cu o lăţime de cca. 0,30 m şi o adâncime de cca. 0,30-0,35 m de la nivelul de utilizare al complexului. Materialul arheologic din umplutura rigolei şi de pe traseul Cpl 1 constă în fragmente ceramice de factură romană, fragmente metalice şi material tegular deteriorat. În carourile 1 a – 2 a, 1 b - 2 b se constată prezenţa a două blocuri rectangulare de piatră, prăbuşite în rigolă pe direcţia N - S. Blocurile, de formă paralelipipedică sunt fasonate cu grija şi au dimensiuni similare (0,70 x 0,30 x 0,30 m). Ele par să marcheze intrarea într-o locuinţă (L 2/2003).
L 2/2003 Structură de locuire din care au fost evidenţiate, în stadiul actual al cercetării două încăperi distincte (Cam 1 şi Cam 2).
Cam 1 este amplasată în Sp 6, carourile 2 a (parţial), 3 a, 4 a (parţial), b 2 - 4 (parţial). Are o formă rectangulară (4,30 x 3,40 m), cu latura lungă orientată N - S. Limitele locuinţei sunt constituite din şanţurile de implantare ale pereţilor de lut. Şanţurile au o lăţime de cca. 0,20 m. Pe latura de S, în interiorul şanţului, sunt vizibile cinci gropi de par, cu diametrul constant de cca. 0,20 m. Distanţa între gropile de par este de asemenea constantă (cca. 0,30 m), una dintre ele fiind poziţionată chiar în colţul de SV al Cam 1. În interiorul încăperii, după degajarea succesivă a pereţilor de lut prăbuşiţi, se conturează, la cota de –1,50 m, resturile unei podele de bârne incendiate, cu fibra vegetală orientată NE - SV.
Cam 2, amplasată în Sp 6, carourile 3 – 4 b (parţial), 3 – 4 c, este de asemenea o încăpere rectangulară (3,10 x 2,60 m) cu latura lungă paralelă Cam 1. Şi aici sunt vizibile negativele de la şanţurile de implantare a pereţilor de lut, cu o grosime de cca. 0,10 m. În colţul de SV începe să se contureze o amenajare circulară cu un diametru de cca. 1,00 m, care constă în o zonă de arsură intensă (de culoare roşie) mărginită de o lutuială foarte compactă
V 2 (probabil o vatră menajeră). Pentru atribuirea acestei funcţionalităţi pledează şi majoritatea materialului arheologic care constituie inventarul Cam 2 şi anume fragmente ceramice de vase de bucătărie cu urme de arsură secundară pe pereţii exteriori. Presupunem o legătură (comunicare) între cele două încăperi cercetate parţial din L 2/2003 în caroul 3 b, unde se constată o perturbare in traseele şanţurilor de implantare a pereţilor pentru ambele încăperi (latura de V a Cam 1, respectiv de E a Cam 2). Trebuie făcută menţiunea că în extremitatea de V, limita Cam 2 este parţial perturbată de o intervenţie post romană, probabil un bordei denumit convenţional B 1/20024. În exteriorul L 2/2002, în conexiune stratigrafică cu aceasta au fost cercetate două complexe: a structură de combustie (V 3) şi un canal (C 1).
V 3 este poziţionată în Sp 6, carourile 4 – 5 b, 4 – 5 c. Are un diametru relativ de cca. 1,50 m şi constă într-o zonă de arsură cu multă cenuşă de lemn şi cărbune mărginită de pereţi de lut cu o grosime de cca. 0,10 m
V 2 La cca. 0,70 m spre V structura de combustie pare să beneficieze de o amenajare de protecţie realizată cu ajutorul unor pari de lemn. Gropile de par corespunzătoare acestei amenajări au un diametru de cca. 0,08-0,10 m şi sunt distribuite liniar pe o lungime de cca. 1,50 m (trei gropi de par cu o distanţă de cca. 0,50 m între ele). Din zona imediat învecinată au fost recoltate o serie de fragmente de sârme şi tăbliţe din bronz (fragmente de lorica squamata), precum şi o serie de concreţiuni de zgură de metal şi de sticlă.
C 1 (canal) este localizat în Sp 6, carourile 5 a-5 c, are o orientare V - E, fiind surprins pe toată lăţimea Sp 6. Lăţimea medie a C 1 este de cca. 1,30 m. În caroul a 5 limitele sale sunt mărginite de o amenajare din piatră aşezată pe muchie. Restul traseului C 1 este vizibil sub forma amprentelor de lemn putrezit care probabil îl mărgineau. De remarcat, din umplutura degajată a C1, în zona bordurii de piatră, prezenţa unui fragment de ţiglă cu ştampila legiunii a XIII Gemina (carou 5 a, -0,62 m). Toate aceste complexe, împreună cu Cpl 1 (Strada A) formează o structură unitară de locuire în cadrul mai larg al planimetriei Miciei antice. Unul dintre obiectivele campaniei din anul 2004 va fi investigarea integrală a acestor complexe, în condiţiile în care stratul de cultură roman a fost puternic afectat de intervenţiile ulterioare.
În ceea ce priveşte situaţia constatată în Sp 5, demontarea nivelului de funcţionare a L 2/2000 nu a adus noi clarificări privind ocuparea spaţiului în acest perimetru.
Rezumat:
Obiectivul cercetării l-a constituit continuarea investigării complexelor identificate şi cercetate parţial în campania anterioară, respectiv a zonei cu perturbări stratigrafice majore şi a zonei exterioare locuinţei cu podele de cocciopesto, cercetate în anii trecuţi. Rezultatele cercetării arheologice confirmă observaţia ca la Micia a existat încă de la început un nivel considerabil de planificare şi organizare. Faptul este pus în evidenţă de rezultatele impresionante ale fotografiei aeriene, valabile desigur aproape exclusiv pentru faza de piatră. Aliniamentul şi orientarea locuinţelor din faza de lemn dispuse în paralel, la distanţă mică între ele (3 m) şi orientate cu latura scurtă la un drum principal, atestă caracterul proto-urban al vicusului încă din fazele incipiente.