Veţel | Judeţ: Hunedoara | Punct: Vicus militar, SE Amfiteatru, Sector Sud | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Egri | Mariana Elena | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Mitar | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Rădeanu | Virginia Maria | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Petculescu | Liviu | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Alicu | Dorin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Sector MCDR
Cercetarea sistematică a vicusului militar de la Micia începută în anul 2000, se desfăşoară în paralel pe două sectoare: unul aparţinând MNIR Bucureşti şi celălalt MCDR Deva, ambele sub conducerea responsabilului de şantier, dr. Liviu Petculescu.
În continuare sunt prezentate rezultatele sectorului devean:
Resursele financiare limitate au determinat strategia de săpătura, bazată pe o secţiune-sondaj de 100 x 2 m şi două carouri de 4 x 4 m la E de prima secţiune. De-a lungul celor patru campanii au fost identificate patru faze de locuire, repectiv trei de lemn si una de piatră.
Faza de piatră
Faza de piatră este masiv afectată de lucrările moderne, în primul rând de agricultura intensivă, dar şi de săpături anterioare nepublicate, probabil din anii 1970 - 1980. Astfel, zidurile de piatră au fost săpate pe lungime până la baza fundaţiei. Faza de piatră constă din colţul unei clădiri de cel puţin 12 x 4 m, nivelul de călcare corespunzător fiind constituit dintr-un strat masiv de lut. Zidurile solide (0,9 m lăţimea elevaţiei şi 1,3 m lăţimea fundaţiei) sunt construite În tehnica opus incertum şi au supravieţuit până la o înălţime de 3 asize. Materialul din nivelul corespunzător este în cea mai mare parte constituit din ceramica comună şi câteva lămpi de producţie locală, ce nu pot fi datate precis. Cele câteva fragmente de terra sigillata provin din stratul vegetal sau din contexte deranjate. Nimic nu indică altă funcţionalitate decât cea domestică.
Faza a 3-a de lemn
Două clădiri paralele de lemn construite pe pari au fost identificate aparţinând acestei faze, separate de o alee de piatră orientată N - S. Deşi aleea este parţial suprapusă de unul dintre zidurile fazei de piatră, pe mijlocul ei se observa o uşoară albiere, probabil o "rigolă" formată natural în urma scurgerii apei de ploaie de pe acoperişurile celor două clădiri. La V de alee, 4 sau chiar 5 pari delimitează peretele uneia dintre clădiri pe o lungime de cel puţin 15 m, cu podea din lut. La N, aceasta este delimitată de un drum orientat E - V (decumanus). Gropile parilor au fost în mare parte întărite cu piatră pe fund. Trei dintre ele păstrează foarte bine chiar urma parilor popriu-zişi din cauza unui incendiu care a înroşit lutul dimprejurul acestora. Parii circulari, având un diametru de 30 cm sugerează o posibila clădire cu etaj. Incendiul a distrus doar partea sudică a clădirii, restul fiind demolat. Stratul masiv de ţigle din nivelul de demolare al clădirii indică pretenţiile arhitecturale ale acesteia.
La E de alee a fost dezvelită o a doua locuinţă de lemn, paralelă cu prima, delimitată de un şir de pari (diametrul de 25 cm) şi cu podea de lut. Din nou parii au fost întăriţi cu piatră (gresie) sugerând probabil o altă clădire cu etaj. Peretele susţinut de aceşti pari, confecţionat din scânduri lipite cu lut, tencuit pe ambele părţi, a fost surprins prăbuşit pe podea. Locuinţa avea cel puţin două camere deoarece a fost evidenţiat un perete interior, a cărui fundaţie este mai îngustă decât a peretelui portant exterior.
Datarea fazei a treia de lemn este dată de un mic tezaur de 12 denari de la Antoninus Pius, depuşi ritual într-o cutie de lemn chiar în fundaţia casei, mai precis într-o groapă de par. Spre deosebire de prima clădire, aici nu a fost surprins acoperişul de ţigle. Există două explicaţii în acest sens: ori ţiglele au fost refolosite în urma demolării, ori acoperişul a fost de şindrilă. Mai probabilă pare prima ipoteză, deoarece şi în cazul clădirii de la V de alee ţiglele au apărut doar În partea incendiată a acesteia, ceea ce susţine ipoteza refolosirii ţiglelor neafectate de foc.
Faza 2 de lemn
Ambele clădiri din faza a treia au fost precedate de structuri similare în plan. Practic, traseul pereţilor din faza a doua este în cea mai mare parte suprapus de cei din faza a treia, singura diferenţă constând în tehnica de construcţie. Dacă în faza a treia a fost folosită tehnica parilor, aici s-a folosit tehnica tranşeelor. Urmele parilor propriu-zişi din această fază au fost rareori puse în evidenţă, tocmai datorită suprapunerii aproape perfecte a celor două faze. Cu toate acestea, în două cazuri au fost surprinse impresiunile a doi pari, unul în clădirea de la V, apărut sub un par din faza a treia, şi alţi doi în clădirea de la E.
Locuinţa de la E însă surprinde prin decoraţia sofisticată, peretele exterior fiind pictat. Datorită demolării şi refacerii locuinţei pe acelaşi amplasament, tencuiala s-a fărâmiţat in fragmente mici, cu câteva excepţii. Astfel, se pare că peretele a fost pictat in panouri pe fond roşu, alternate cu panouri pe fond alb, acestea la rîndul lor decorate (pe margini?) de brâuri din fundiţe roşii. Acest perete era protejat de un porticus podit cu scânduri de lemn aşezate pe o fundaţie de pietriş. De-a lungul porticului se afla o alee pietruită, distrusă ulterior de fundaţia locuinţei din faza ulterioară. Podeaua porticului era acoperită de un strat gros de oase animale, fie un indiciu al unor activităţi de procesare "industrială" a cărnii sau, pur si simplu, semn al unui consum ridicat de carne.
Datarea acestei faze este dată de o fibula puternic-profilată, aflată în curs de prelucrare, datând din perioada traianică târzie sau hadrianică timpurie, provenind din locuinţa de la V de alee. Din aceeaşi clădire au fost recoltate mari cantităţi de zgură de fier şi sticlă, creuzete pentru turnat metal, sugerând activităţi de natură meşteşugărească, poate chiar un mic atelier de confecţionat fibule şi sticlă.
Faza 1 de lemn
Sub podeaua celei de-a doua faze de lemn au fost identificate urmele unei alte construcţii de lemn cu podea de lut. Pereţii netencuiţi se aliniază pe exact acelaşi amplasament cu cei ai fazei anterioare, fiind construiţi în tehnica împletiturii de nuiele lipite cu lut, pe fundaţii mai puţin solide. Pe traiectul şanţului de implantare al peretelui a fost identificată o bârna de lemn, aparent având rolul de susţinere al peretelui propriu-zis. Cum nici o groapă de par nu a fost identificată, se pare că aceasta a fost o construcţie provizorie, de scurtă durată, distrusă ulterior (intenţionat?) de un incendiu violent. Deşi materialul recoltat este extrem de sărac, interesante sunt câteva fragmente de terra sigillatta lisă de import.
Prima observaţie importanta este că cele patru faze, mai ales cele de lemn, se suprapun aproape perfect. După toate aparenţele, locuinţele au fost demolate şi refăcute programat. În nivelele de demolare ale fazelor de lemn au fost găsite ţigle doar acolo unde acoperişul a fost distrus accidental. Este cazul clădirii de la V de aleea de piatră (S I), unde ţigle au apărut doar în zona incendiată a clădirii, restul fiind probabil recuperate in cursul demolării prilejuite de distrugerea parţială prin foc.
Constatarea este întărita de calitatea şi cantitatea materialului arheologic, constând în principal din vase de uz comun şi opaiţe sparte. În mod excepţional, în şanţul de implantare al peretelui din a doua fază de lemn a fost depus ritual un mic tezaur de denari. Acesta este deocamdată singurul element de datare al fazei a doua de lemn, ce o plasează din punct de vedere cronologic la mijlocul sec. al II-lea. În consecinţa, acesta este un terminus post quem pentru faza de piatră.
Funcţionalitatea clădirilor în toate cele trei faze este neîndoielnic domestică. După lungimea pereţilor şi orientarea cu latura scurtă la drum, ele se încadrează în tipul strip-house. Materialul arheologic (cantitate mare de zgură, pastă de sticlă şi oase, artefacte în curs de prelucrare, alături de ceramica uzuală) sunt dovezi ale unor activităţi combinate, rezidenţiale şi industrial-comerciale, caracteristice acestui tip de habitat
Rezultatele cercetării arheologice confirmă observaţia ca la Micia a existat încă de la început un nivel considerabil de planificare şi organizare. Faptul este pus în evidenţă de rezultatele impresionante ale fotografiei aeriene, valabile desigur aproape exclusiv pentru faza de piatră. Aliniamentul şi orientarea locuinţelor din faza de lemn dispuse în paralel, la distanţă mică între ele (3 m) şi orientate cu latura scurtă la un drum principal, atestă caracterul proto-urban al vicusului încă din fazele incipiente.
Deşi scara mică a săpăturilor arheologice limitează deocamdată alte aprecieri, ele permit totuşi o evaluare mult mai clara a evoluţiei cronologice a vicusului militar astfel: o primă fază de lemn traianică, a doua fază plasată la sfârşitul domniei lui Traian - începutul domniei lui Hadrian, a treia faza de lemn pe la mijlocul sec. II (Antoninus Pius) şi faza de piatră ulterioară.
Rezumat:
Obiectivul cercetării l-a constituit continuarea investigării complexelor identificate şi cercetate parţial în campania anterioară, respectiv a zonei cu perturbări stratigrafice majore şi a zonei exterioare locuinţei cu podele de cocciopesto, cercetate în anii trecuţi. Rezultatele cercetării arheologice confirmă observaţia ca la Micia a existat încă de la început un nivel considerabil de planificare şi organizare. Faptul este pus în evidenţă de rezultatele impresionante ale fotografiei aeriene, valabile desigur aproape exclusiv pentru faza de piatră. Aliniamentul şi orientarea locuinţelor din faza de lemn dispuse în paralel, la distanţă mică între ele (3 m) şi orientate cu latura scurtă la un drum principal, atestă caracterul proto-urban al vicusului încă din fazele incipiente.