Hoiseşti | Comuna: Dumeşti | Judeţ: Iaşi | Punct: La pod | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
3141
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 96986.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Dumeşti
Localitate:
Hoiseşti
Punct:
La pod
Localizare:
| 96986.01 |
Lista Ilustrațiilor - 14
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Garvăn | Daniel | participant | Fundaţia "Cucuteni pentru Mileniul III", Bucureşti |
| Ursulescu | Nicolae | responsabil | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Bodi | George | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Chirilă | Letiţia | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Cotiugă | Vasile | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Kogălniceanu | Raluca | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tencariu | Adrian Felix | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Aşezarea se află într-un meandru de pe stânga râului Bahlui, în dreptul podului, care asigură legătura cu satul Hoiseşti, dinspre D.E. 587 Iaşi–Roman (la 19 km de Iaşi se desprinde D.C. 36A spre Hoiseşti). Este o aşezare de luncă, în albia majoră a Bahluiului, la cca. 500 m N de contactul acesteia cu versantul, situată pe o mică ridicătură, datorată conului de dejecţie format de Valea Sărăturii, afluent de dreapta al Bahluiului. Fragmentul conului de dejecţie, cuprins de meandrul Bahluiului, a căpătat, prin aluvionări repetate, aspectul unui grind, ceea ce explică alegerea acestui loc pentru aşezarea comunităţii cucuteniene. Aşezarea a fost afectată de ruperea malurilor Bahluiului, de diverse amenajări militare din al doilea război mondial, de lucrări edilitare, dar mai ales de recentele lucrări de regularizare a cursului râului, prin săparea unui canal de deviere şi construirea unui pod de beton, în cadrul programului SAPARD. Proiectul a afectat o suprafaţă de cca. 2500 m2, dar în momentul intervenţiei noastre a mai putut fi supravegheată doar o suprafaţă de 250 m2.
Rezultate:
- s-au putut delimita, cu aproximaţie, limitele aşezării, prin metode nedistructive. Spre N, urmele de locuire încetează la marginea locuinţei 11, adică aproape de locul unde începe ramura vestică a meandrului.
- au fost salvate, prin colectare de la suprafaţă, noi materiale arheologice, dislocate prin lucrările de la pod, drum şi canal.
- s-au completat datele stratigrafice şi cele de cronologie relativă, în sensul că s-a constatat existenţa a cel puţin trei niveluri din subfaza Cucuteni A3, dar au fost găsite şi materiale ceramice aparţinând clar fazei Cucuteni B (în special în zona de la marginea nordică a podului).
- s-au făcut noi observaţii asupra modului de construire a locuinţelor cucuteniene (îndeosebi asupra şanţurilor de fundaţie pentru pereţi), precum şi asupra amenajărilor lor interioare (mai ales la locuinţele nr. 2 şi 3).
- În sectorul de V, prin deschiderea unei noi casete - nr.5, cu o suprafaţă de 108 m2 - (la N de zona săpată în 2003), a fost finalizată investigarea locuinţei nr.11; de asemenea, s-a terminat cercetarea integrală a locuinţelor 3-3A şi 8-8A, precum şi a gropilor 2 şi 2A.
- spre marginea vestică a complexului locuinţelor 8-8A, într-o mică alveolare, denumită complexul nr. 3, au apărut, grupate, 15 lame de silex (întregi sau fragmentare), precum şi o lamă fragmentară de obsidian negru, reprezentând, probabil, un mic depozit (ritual ?) de unelte. Dintre acestea, şapte au fost piese componente de seceră (inclusiv piesa de obsidian), prezentând clare urme de lustru (pe capătul unei piese s-a aplicat o lovitură tip burin, iar altă piesă are o scobitură pe latura opusă celei cu lustru). O lamă era puternic calcinată. Pe capătul unei lame întregi a fost realizat un gratoir.
- în sectorul Est a fost dezvelită integral porţiunea rămasă din locuinţa nr.2, care urma să fie distrusă prin săparea noului curs al râului Bahlui. Aceasta era orientată N-S , platforma (groasă de 0,2-0,3 m) era construită pe o structură de bârne, iar stâlpii pereţilor (diametru = 0,2-0,25 m) erau înfipţi în şanţuri de fundaţie (cu o lăţime de cca. 0,9 m). Dimensiuni: 7x5 m. Vatra a fost amenajată direct pe pământ şi a cunoscut patru etape de refacere, diametrul crescând treptat de la 0,8 la 1,2 m; totodată, a crescut şi grosimea lutuielilor aplicate pentru refacere (de la 0,012 la 0,035 m). În cea de a patra lutuială au fost încorporate fragmente de râşniţe, probabil pentru sporirea puterii calorice.
Descoperiri deosebite:
- fragmentul unui vas zoomorf pictat, din care s-a păstrat partea din faţă cu resturile celor două picioare şi o parte a botului: înălţime = 0,085 m,
- fragment cu pictură tricromă al unui vas de tip horă
- protomă antropomorfă feminină .
- mâner de căuş în formă de statuetă antropomorfă cu braţele întinse orizontal
- idoli antropomorfi feminini
- idol en violon
- idol conic înalt (înălţime = 0,049 m), cu bază concavă (diametru = 0,023 m) şi vârful modelat în formă de cioc
- statuetă avimorfă
- imitaţie în lut ars la roşu a unei foi de tablă de cupru cu cele două margini rulate, reprezentând probabil o piesă de centură, prin care puteau fi trecute capetele a două fibre: lungime = 0,032 m, lăţime = 0,029 m
- împungător cupru, cu secţiune rectangulară şi cu vârf ascuţit subţiat. Lungime = 0,1 m
Materialele şi documentaţia se păstrează la Seminarul de Arheologie al UAIC Iaşi.
Considerăm că aşezarea va trebui cercetată, prin săpături sistematice, atât pentru stabilirea definitivă a planimetriei generale (inclusiv, lămurirea problemei existenţei unui eventual şanţ de delimitare), cât şi pentru salvarea unui patrimoniu arheologic deosebit de valoros.
Bibliografie: