Şeuşa | Comuna: Ciugud | Judeţ: Alba | Punct: Gorgan | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
3240
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 1124.02 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Ciugud
Localitate:
Şeuşa
Punct:
Gorgan
Localizare:
| 1124.02 |
Lista Ilustrațiilor - 20
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Beldiman | Corneliu | participant | Instiuție Nedefinită |
| Ciută | Elena Beatrice | participant | Instiuție Nedefinită |
| Ciută | Marius Mihai | participant | Instiuție Nedefinită |
| Gligor | Adrian | participant | Instiuție Nedefinită |
| Kolbe | Elena | participant | Instiuție Nedefinită |
| Rabsilber | Thorsten | participant | Instiuție Nedefinită |
Raport:
Situl arheologic se află pe o culme înaltă a Podişului Secaşelor (5 km spre E de Alba Iulia, 2 km V de Măgura Străjii, la cumpăna apelor între valea Hăpriţei, la NE şi Valea Şeuşiţei, la S). În vârful măgurii se află obiectivul cercetat pe cale arheologică, ce se prezintă sub forma unei ridicături asemănătoare cu cea a unui tumul, cu specificaţia că este vorba de depuneri succesive (aşezări) eneolitice, fără nici o amenajare cu caracter funerar. Descoperirea sa a fost realizată în luna noiembrie a anului 1996 – în urma unei cercetări de teren (periegheză) – cercetările sistematice debutând odată cu campania anului 2000 (septembrie). În anii 2000-2004, au fost efectuate, succesiv, 5 campanii de cercetare a depunerilor arheologice, sub forma şantierelor-şcoală, investigaţiile fiind incluse în planurile de cercetare ale Catedrei de Istorie a universităţii.
Campania anului 2004 din cadrul sitului arheologic de la Şeuşa-"Gorgan", s-a desfăşurat în perioada 31 august - 18 septembrie, sub forma unui şantier arheologic-şcoală al Univ. Alba Iulia, la care au participat 30 de studenţi practicanţi. Finanţarea a fost asigurată din fondurile universităţii amintite.
Cercetarea arheologică din 2004 a avut ca obiective principale, pe de o parte, continuarea investigaţiilor în unităţile de cercetare deschise în campaniile anterioare (S.VII şi S.IX/2003) - în vederea relevării complete a unor complexe descoperite aparţinând locuirilor eneolitice(ex: L.10/2003, C.2/2002, G.7/2003) - iar pe de altă parte deschiderea unor noi unităţi de cercetare (suprafeţe)1 şi executarea unor sondaje de control şi verificare stratigrafică în vederea surprinderii extinderii pe orizontală a urmelor locuirilor eneolitice ("Decea Mureşului-Tiszapolgar", Coţofeni) prezente în vârful măgurii.
Prima secţiune (S.VII/2003) executată la o distanţă de 5 m spre V faţă de borna topografică situată în vârful măgurii, orientată pe direcţia NE-SV, pe linia dreaptă, imaginară, aflată în continuarea secţiunilor IV-VI/2001, în scopul definitivării unuia dintre braţele magistralei "în cruce" (cu intervale cruţate) pe care ne-am propus să o realizăm. Scopul principal al acestui sondaj de control stratigrafic a fost acela de a surprinde posibilele locuiri umane de pe versantul de SV al măgurii, nesondat în campaniile anterioare. Secţiunea a fost deschisă în campania anterioară, însă din motive obiective, aceasta nu a putut fi finalizată, fiind continuată în campania 2004.
Perioada de un an în care secţiunea a fost lăsată deschisă şi-a pus amprenta asupra aspectului acesteia, respectiv asupra stării ei de conservare, astfel că pentru o mai bună înţelegere a succesiunilor stratigrafice surprinse a fost necesară lărgirea ei, cu câte 0,25 m pe fiecare din laturile scurte, astfel că, în final, secţiunea a avut dimensiunile de 10 x 2,5 m. După răzuirea fundului secţiunii, în urma curăţirii acestuia, a fost relevată groapa (G) 7, sesizată şi în campania trecută (2003), dar şi locuinţa (L) 12, o nouă locuinţă de suprafaţă, aparţinând primei locuiri Coţofeni de la Gorgan, surprinsă în carourile 1-2. Practic, groapa 7 aparţine de acest nivel de locuire, respectiv de această locuinţă. S-a procedat, concomitent, la golirea gropii (abordată prin tehnica numită cross-section) şi şpăcluirea locuinţei, caracterizate, ca şi precedentele, printr-un "covor" consistent de fragmente de chirpici ars (pereţii), lemn carbonizat (acoperişul) şi fragmente ceramice.
Încă de la primele niveluri de golire ale gropii 7, aceasta s-a remarcat prin prezenţa deosebită a materialelor depuse. Dacă depunerile din partea superioară a gropii au avut menirea de a confirma ipoteza de lucru, iniţial (anterior) avansată, privitoare la funcţionalitatea complexului, văzut ca o groapă de provizii transformată ulterior în groapă menajeră. Pe măsura adâncirii, groapa dovedea (prin lentilele depuse) faptul că a avut o umplere relativ rapidă. De la adâncimea de aproximativ 1 m, de la nivelul de conturare al gropii, pământul de umplere s-a dovedit a fi tot mai dificil de excavat, deoarece cantitatea de apă, inexplicabilă la acel moment, era din ce în ce mai mare. Totodată, pe măsură ce se realiza apropierea de fundul gropii, materialele arheologice s-au dovedit a fi din ce în ce mai bogate. Vase întregibile (sparte pe loc), râşniţe fragmentare (de asemenea sparte pe loc), unelte din os şi piatră, puţine resturi faunistice asociate cu resturi carbonizate de lemn, au fost principalele categorii de materiale descoperite. Totodată, în imediata apropiere a fundului, au apărut fragmente masive de chirpici ars (20-25 fragmente), netezite pe unele părţi, prevăzute şi cu decor realizat prin tehnica împunsăturilor succesive, dificil de interpretat ca funcţionalitate (perete de locuinţă, altar etc).
Direct pe sterilul arheologic (argilă loessoidă), reprezentând fundul gropii au fost depuse două vase întregi (cană cu toartă supraînălţată şi o strachină), în imediata apropiere a unei nişe de mici dimensiuni, ce se adânceşte cu aproximativ 0,5 m, şi în care s-a descoperit un izvor puternic de apă (explicând şi cantitatea mare din nivelurile superioare, ajunsă prin principiul capilarităţii). Prezenţa izvorului pe fundul gropii, aduce noi perspective asupra modului de interpretare a funcţionalităţii şi a semnificaţiei acestui complex. Un debit relativ bogat al izvorului (chiar şi în condiţiile unor ani secetoşi – 2001-2004), face posibilă interpretarea complexului ca o fântână, ca un puţ de apă, utilizat pentru aprovizionarea cu apă a comunităţilor ce au habitat această măgură în epocile preistorice (când debitul ei era, cu siguranţă, mult mai mare).
Depunerile arheologice, constând din unelte întregi, vase sparte pe loc (de regulă de mari dimensiuni, pentru păstrarea apei – amfore, ulcioare – dar şi de dimensiuni mai mici, însă deosebit de bogat ornamentate), unelte întregi şi/sau fragmentare, modul lor de dispunere, pledează pentru posibila interpretare a complexului ca fiind unul cu o destinaţie specială, de factură legată de semnificaţiile cultice ale surselor de apă. Materialele provenite din nivelurile inferioare ale gropii, contemporane cu epoca în care ea şi-a îndeplinit menirea, se află în curs de prelucrare. Locuinţa 12 a oferit un material sărac, tipic pentru această fază a locuirii Coţofeni (fazele IIIb-IIIc), în caroul 1 fiind distinsă şi una din gropile de par, de susţinere a structurii ei (G13).
Pe toată suprafaţa S VII, la adâncimea de -2,1 -2,2 m (calculată în extremitatea dinspre E) s-a conturat stratul cu depuneri arheologice aparţinând locuirii de tip "Decea Mureşului-Tiszapolgar", de culoare brun-roşcată, cu materiale relativ sărace. Singură, o groapă de mici dimensiuni (G14) a fost surprinsă în caroul 5, în ea nefiind descoperită decât o râşniţă fragmentară, prezentând şi urme de utilizare în scopul ascuţirii vârfului unor unelte (probabil de provenienţă animală – os, corn etc.).
S VII, a confirmat succesiunile stratigrafice anterior semnalate, a dovedit faptul că locuirile preistorice sunt cel puţin la fel de intense şi pe versantul vestic al măgurii (stratul arheologic surprins aici este chiar cel mai gros de până la ora actuală – 2,5 m), a dat răspunsul la una din întrebările principale legate de habitatul preistoric de la Gorgan (cea a surselor aprovizionării cu apă) şi, în final, a dovedit faptul că nu doar locuirea de tip Decea Mureşului-Tiszapolgar a avut parte de structuri cu destinaţie cultică, rituală.
S IX/2003-2004 a fost executată în paralel, spre NV, cu suprafaţa VIbis/2001-2002, lăsându-se un martor stratigrafic de 0,5 m între ele. Principalul scop al acesteia a fost acela al dezvelirii integrale a unor complexe surprinse în campania anterioară în S VIbis (L5 şi L6, Coţofeni şi C2, "Tiszapolgar-Decea Mureşului") şi care se continuau spre NV.
În campania 2003, în carourile 4, 6, 8, respectiv jumătatea sud-estică a suprafeţei, la adâncimea de aproximativ -1,2 -1,4 m s-a conturat o nouă locuinţă de suprafaţă (L10/2003), de data aceasta una cu o structură solidă, de formă rectangulară, caracterizată printr-un material arheologic deosebit de bogat (ceramică, unelte din piatră şi os, fragmente de mari dimensiuni de chirpici ars, pietre, cenuşă etc.). Complexul a sfârşit printr-un incendiu puternic, surprins anterior şi în secţiunile respectiv complexele aparţinând primei şi celei mai timpurii locuiri Coţofeni de la Gorgan (L1/2000, L4/2000-2002, L5/2002). După relevarea integrală a complexului, respectiv desenarea şi fotografierea acestuia, din motive obiective săpătura a fost oprită, locuinţa (ca dealtfel întreaga suprafaţă) fiind acoperită cu o folie de plastic, urmând ca demontarea ei, respectiv adâncirea pentru surprinderea complexului 2 "Tiszapolgar-Decea Mureşului" şi apoi a sterilului arheologic să fie continuate în campania următoare.
În prima fază s-a procedat la curăţirea secţiunii, îndreptarea profilelor şi îndepărtarea foliei protectoare din plastic. Depunerile locuinţei 10 au fost ulterior demontate, recuperându-se, cu această ocazie, un deosebit de bogat material arheologic. Aglomerarea de materiale ceramice dar mai ales a fragmentelor masive de chirpici ars au fost cele care au delimitat dimensiunile şi forma locuinţei, ea dovedindu-se a fi fost orientată pe direcţia E-V, având dimensiunile aproximative de 7 x 4,5 m. După dimensiuni şi structură a-a dovedit că este vorba de o locuinţă de dimensiuni mari, cu o structură rezistentă. După demontarea materialelor - prilej cu care s-a dovedit faptul că zona de V era uşor lăsată, la momentul construirii locuinţei ea situându-se exact la delimitarea cumpenei apelor între versantul estic şi cel sudic – la răzuirea atentă, au fost surprinse gropile de pari de susţinere a pereţilor (G8, G9, G11, G12). De diferite dimensiuni şi adâncimi, gropile au confirmat dimensiunile şi forma (orientarea) bănuite încă de la şpăcluire şi demontarea locuinţei. Mai mult, a fost surprins şi un şanţ ce susţinea, se pare, fundaţia peretelui de ENE a locuinţei, aflat mai jos faţă de restul suprafeţei acesteia. Tot în zona de ENE, au fost surprinse alte două gropi, una aparţinând probabil unei anexe ce reprezenta intrarea în locuinţă în vreme ce a doua, de dimensiuni mai mari, s-a dovedit, prin materialele conţinute, a fi fost o groapă cu o funcţionalitate bine precizată (de provizii?) sau, mai degrabă, o groapă de fundare cultică a locuinţei. În aceasta din urmă au fost descoperite, alături de fragmente de chirpici ars, trei vase întregi (două ceşcuţe cu toartă supraînălţată, decorate cu împunsături succesive şi încrustate cu pastă albă, şi o strachină cu buza evazată, decorată în aceeaşi tehnică a împunsăturilor succesive).
După golirea gropilor ce aparţineau de locuinţa 10, s-a trecut la adâncirea în nivelul de tip Decea Mureşului–Tiszapolgar, în scopul surprinderii continuării C2/2002-2004. în caroul 6 şi 8 al suprafeţei, în imediata apropiere a profilului sud-estic, a fost surprins respectivul complex, din păcate doar o suprafaţă de cca. 1,5 x 0,3 m fiind surprins. Aglomerarea de fragmente ceramice a dovedit că C2 nu s-a continuat prea mult în această suprafaţă, nefiind descoperite şi alte elemente de construcţie. Tot în apropierea profilului sud-estic însă în carourile 2 şi 4, a fost surprinsă o vatră exterioară ce a aparţinut acestei locuiri, complex dezafectat şi puternic deranjat, din păcate.
La adâncimea medie de cca. -1,8 m a fost surprins sterilul arheologic, cu aspect galbel loessoid. S IX a confirmat, la rândul ei, succesiunile stratigrafice de la Gorgan, aducând noi date cu privire la tehnica de construire a locuinţelor de suprafaţă, respectiv la unele din "gesturile" cu valoare simbolică, asociate construirii unor astfel de locuinţe (depunerea în gropi speciale a unor vase ceramice întregi).
S X/2004
Pentru continuarea cercetărilor, a fost deschisă o nouă secţiune, la distanţă de cca. 4 m de borna topografică, pe direcţia sudică, cu dimensiunile de 8 x 4 m. Au fost efectuate săpături doar pentru îndepărtarea stratului vegetal şi a următorului strat, în cadrul cărora, au fost descoperite o serie de materiale arheologice (Coţofeni), nu însă şi complexe. La adâncimea medie de cca. -0,5 m. săpătura a fost oprită, urmând ca ea să fie reluată în campania viitoare.
Campania anului 2004, a adus informaţii preţioase cu privire la locuirile eneolitice ("Tiszapolgar-Decea Mureşului" şi Coţofeni) de la Gorgan. Dacă în ceea ce priveşte succesiunile stratigrafice ale locuirilor s-au confirmat şi reconfirmat situaţiile surprinse în campaniile anterioare, date importante s-au obţinut cu privire la extinderea spre V şi SV a locuirilor. Versantul sudic şi sud-vestic însă, prin grosimea de aproape 2 m de depuneri Coţofeni, dovedeşte că această zonă, mai plană, a fost intens locuită de aceste comunităţi, urmând ca în curând să fie confirmată (sau infirmată) şi locuirea "Tiszapolgar-Decea Mureşului".
Termenul pe care l-am utilizat în acest raport pentru desemnarea celei mai timpurii locuiri eneolitice de la Gorgan (ante Coţofeni) necesită unele lămuriri. Dacă în anii trecuţi am utilizat în rapoartele şi studiile noastre termenii "de tip Tiszapolgar" sau "Tiszapolgar final" sau chiar "fază de trecere spre cultura Bodrogkeresztur" - bazându-ne în special pe prezenţa destul de frecventă a ornamentelor specifice acestei culturi vest-transilvănene - recente analize efectuate asupra facturii, formelor şi ornamentelor prezente pe vasele ceramice descoperite la Gorgan ne-au determinat să înclinăm tot mai mult în favoarea stabilirii unor analogii tot mai evidente cu inventarul funerar descoperit în prima jumătate a secolului trecut în necropola de la Decea Mureşului, văzut ca o infiltrare de tip stepic în mediul eneolitic mijlociu transilvănean. Utilizăm, deocamdată sub formă de ipoteză de lucru, termenul "Tiszapolgar-Decea Mureşului", fiind convinşi de faptul că situaţiile şi materialele ce vor fi descoperite în campaniile viitoare, coroborate cu informaţii suplimentare, provenind din cercetarea unor situri similare, contemporane, vor clarifica pe deplin apartenenţa culturală şi cronologică a primelor comunităţi ce au habitat Măgura Gorganului de la Şeuşa.
Colectivul de cercetare a avut în componenţă şi studenţi ai specializării Arheologie din cadrul Univ. Alba Iulia, şantierul având, şi în acest an, baza materială în imediata apropiere a sitului. Practic, toate operaţiunile de săpare, înregistrare, marcare şi prelucrare primară (inventariere, desenare, ambalare etc.) au fost efectuate de către studenţi sub directa îndrumare a cadrelor specializate. Materialele rezultate se află, în totalitate, în curs de prelucrare, în depozitele Universităţii.
Cercetările arheologice de la Şeuşa-Gorgan vor continua în campaniile următoare, prin definitivarea suprafeţelor deschise în acest an şi prin abordarea zonei centrale şi sud-vestice a măgurii prin deschiderea unor noi suprafeţe şi secţiuni de control stratigrafic. După cum se prezintă la ora actuală situaţia stratigrafică şi planimetrică, apreciem că s-a cercetat aproximativ 60% din aria totală a sitului arheologic de la Şeuşa-Gorgan.
Date privind industria preistorică a materiilor dure animale
Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti), Diana-Maria Sztancs (ULB Sibiu)
Cercetările sistematice derulate în situl preistoric de la Şeuşa-"Gorgan" (SEG) în perioada 2000-2004 au pus în lumină existenţa a două secvenţe de ocupare, aferente culturii Tiszapolgár, faza B (Tiszapolgár-Decea Mureşului), respectiv culturii Coţofeni, subfazele IIIb-IIIc, aceasta din urmă cu două etape de locuire distincte, decelate stratigrafic (notate de noi cu A şi B). În cele 10 secţiuni şi suprafeţe excavate s-au explorat parţial sau integral 28 complexe: 12 locuinţe de suprafaţă (atribuite culturii Coţofeni: L1-L12, dintre care L1, L4-5, L10, L12 aparţin etapei de locuire A, iar L2-3, L6, L9 etapei de locuire B); 2 complexe rituale (atribuite culturii Tiszapolgár: C1-C2); 14 gropi cu destinaţii diverse: fixare suprastructură construcţii, ritual, menajere, fântână? (2 atribuite culturii Tiszapolgár: G3, G14; 12 atribuite culturii Coţofeni, etapa de locuire A: G1-G2, G4-G13)1. Dintre acestea, 7 complexe au livrat artefacte încadrabile în categoria industriei materiilor dure animale (în continuare, IMDA).
În contextul mai larg al valorificării sistematice a descoperirilor IMDA preistorice din România, obiectiv urmărit în ultimii ani şi în mediul cercetării de la noi2, demersul de faţă urmăreşte să ofere o primă sistematizare a datelor asupra inventarului artefactelor din materii dure animale descoperite la SEG; în demersul de extindere a abordărilor multidisciplinare ale vestigiilor din acest sit, materialele, inedite până acum, ne-au fost puse, cu multă amabilitate, la dispoziţie pentru o analiză detaliată, de către dr. Marius-Mihai Ciută; îi exprimăm şi cu acest prilej mulţumirile noastre cele mai călduroase. Semnificaţia demersului nostru este aparte, în condiţiile în care oferă, în premieră, prilejul studierii unui lot de artefacte relativ consistent, provenind dintr-un sit în aer liber atribuit culturii Coţofeni. Menţionăm faptul important că această cultură nu a făcut, până de curând, obiectul unei analize sistematice sub raportul IMDA. Testarea expresivităţii şi a potenţialului informaţional al IMDA în cadrul culturii Coţofeni, stabilirea parametrilor specifici ai comportamentului tehnologic al acestei culturi se conturează, astfel, ca un alt obiectiv al abordării de faţă. Studiul artefactelor se face în mod unitar, conform reperelor metodologice actuale ale domeniului. Este aplicată clasificarea tipologică şi protocolul de analiză elaborate recent şi care au stat la baza elaborării tezei de doctorat a autorului principal, ca şi a redactării mai multor studii şi articole, unele foarte recente3. Printre avantajele majore oferite de studiul lotului IMDA de la SEG putem menţiona, de pe acum: provenienţa clară din complexe şi asocieri semnificative; prezenţa IMDA în complexe speciale, cum este G7 (fântână?), situaţie unicat la nivelul culturii Coţofeni şi printre puţinele consemnate în cercetarea de la noi; posibilitatea formulării unor consideraţii asupra distribuţiei spaţiale (densitate piese/sectoare ale sitului) şi a distribuţiei în complexe (structura inventarelor complexelor); posibilitatea obţinerii diagnozei arheozoologice şi corelarea datelor cu parametrii IMDA; atribuirea culturală şi datarea asigurate; posibilitatea analizei unui lot relativ consistent de artefacte aparţinând unei culturi (Coţofeni) care până de curând nu a reţinut atenţia pe planul studiului sistematic al IMDA; posibilitatea definirii unor repere specifice – metodologice, tipologice, paleotehnologice, paleoeconomice, crono-culturale, la care să se raporteze datele similare din alte situri, publicate sau inedite; lotul analizat este până acum cel mai amplu provenind dintr-o aşezare Coţofeni deschisă, studiat după metodologia actuală a domeniului (precedentul este creat de lotul, redus numeric, de la Cerişor-"Peştera de la Cauce", jud. Hunedoara – vezi în volumul de faţă4); posibilitatea augmentării semnificative a lotului prin dezvoltarea săpăturii în următorii ani şi explorarea a noi complexe; şansa unei cercetări extinse – exhaustive şi multidisciplinare a sitului, implicit corelarea concluziilor legate de IMDA cu alte seturi de date; definirea unor tipuri/subtipuri noi ale IMDA preistorice (9 cazuri); subliniem în context mai ales augmentarea repertoriului pieselor de podoabă ale culturii Coţofeni, inclusiv recuperarea materiei prime brute sau în stadiul incipient al debitajului; recuperarea exhaustivă din complexe a utilajului litic de fabricare a IMDA: lame litice, percutoare, polizorul de gresie din G7, ceea ce permite reconstituirea ambianţei paleotehnologice în care apare şi se utilizează IMDA.
Detaliile privind aspectele metodologice ale demersului care vizează studiul complex al IMDA au fost prezentate în mod detaliat cu mai multe ocazii recente şi nu mai insistăm asupra lor cu prilejul de faţă5. Este vorba de: criteriile şi structura tipologiei (categorii/ grupe/ tipuri/ subtipuri/ variante/ subvariante); structura repertoriului descoperirilor, a fişei individuale, a vocabularului etalonat; coordonatele analizei: elementele debitajului şi ale fasonării; amenajările specifice; înregistrarea şi interpretarea urmelor macro- şi microscopice ale procedeelor de fabricare, precum şi cele generate de utilizare.
Lotul IMDA de la SEG are un efectiv total de 50 piese (N total = 50). Este vorba de un material inedit, în mare parte recuperat în timpul cercetărilor şi inventariat ca atare; unele piese au fost identificate de noi în laborator, prin examinarea minuţioasă şi exhaustivă a lotului de materiale arheozoologice (ianuarie 2005). Piesele sunt păstrate în colecţiile Univ. Alba Iulia – depozit şi Expoziţia didactică. Ele provin, în mare majoritate, din complexe atribuite culturii Coţofeni (N = 46): locuinţe de suprafaţă; o groapă cu destinaţie specială (G7: fântână cu depuneri rituale, apoi groapă de deşeuri?). Două piese aparţin unui complex atribuit culturii Tiszapolgár (G3). Pentru patru piese ale culturii Coţofeni nu am avut la dispoziţie, deocamdată, date asupra contextului de descoperire. Distribuţia pe culturi arată dominarea netă a materialelor atribuite culturii Coţofeni, subfazele IIIb-IIIc, etapa de locuire iniţială (A) (N = 45); o piesă este atribuită culturii Coţofeni, subfazele IIIb-IIIc, etapa de locuire secundară (B) (N = 1); două piese aparţin culturii Tiszapolgár, faza B (Tiszapolgár-Decea Mureşului). Cele mai multe piese au fost descoperite în inventarul G7 (N = 18), L5 (N = 10) şi L10 (N = 8); urmează L4 (N = 6 piese). Restul complexelor a livrat 1-2 piese (G3, L1, L3). Avem de-a face, în bună parte, cu asocieri de vârfuri diverse, majoritatea de tip I A1 şi I A7. Atrage atenţia prezenţa a câte două obiecte de podoabă în două complexe de tipul locuinţelor (L5 şi L10), ca şi a unei piese tipice pentru prelucrarea prin abraziune a materiilor dure animale (polizor de gresie pentru fasonarea vârfurilor şi a netezitoarelor din inventarul G7). În afara precizării, de către autorul săpăturilor, pe criterii strict stratigrafice şi tipologice, a apartenenţei pieselor şi a complexelor la o cultură sau alta, nu oferim, deocamdată, date suplimentare asupra contextului de provenienţă a artefactelor. Nu folosim, de asemenea, informaţii asupra restului artefactelor recuperate din complexele respective şi care ne-ar putea contura tabloul complet al ambianţei paleotehnologice în care a evoluat industria respectivă a materiilor dure animale (materialul paleofaunistic; industria litică şlefuită şi cioplită; alte elemente de utilaj litic: lespezi/plăci pentru prelucrarea prin abraziune, percutoare, polizoare pe galeţi etc.). Studiul sistematic al acestor categorii de materiale este de natură să augmenteze, fără îndoială, valoarea documentară a lotului pieselor analizate şi vom avea în vedere aceste aspecte în viitorul apropiat.
Pentru repertorierea artefactelor şi buna lor departajare şi identificare/regăsire pe niveluri corespunzătoare culturilor definite în situl de care ne ocupăm am adoptat următoarele convenţii: situl a primit abrevierea SEG; nivelul Tiszapolgár a fost individualizat prin cifra romană I, iar cel Coţofeni prin cifra romană II, rezultând siglele: SEG/I şi SEG/II. În repertoriu au fost inserate cele 50 de fişe-tip ale artefactelor, reunind observaţiile referitore la totalitatea parametrilor cuantificabili semnificativi în plan tipologic, paleotehnologic şi cultural.
Referitor la structura tipologică a fiecărui lot pe culturi se constată caracterul relativ auster al gamei tipologice, marcat de predominarea absolută a vârfurilor diverse (grupa tipologică I A, N = 30; în cadrul ei, cele realizate pe fragmente diafizare de oase lungi (I A1) şi pe fragmente de metapodii (semimetapodii) de ovicaprine (I A7) sunt cele frecvente. Au fost decelate în lotul analizat 9 tipuri/subtipuri noi în raport cu lista tipologică elaborată în 1999 şi completată până în 20046. Aceste tipuri/subtipuri aparţin unui număr de patru categorii tipologice: I Unelte: I A16 c (Vârf de corn – plantator – pe ax întreg de căprior; cultura Tiszapolgár); I A26 a (Vârf pe incisiv întreg); I A27 (Vârf pe humerus proximal); II Arme: II B3 c (Vârf de săgeată cu partea proximală convex-concavă şi extremitatea proximală ascuţită); III Piese de podoabă: III A2 e (Canin perforat de suid); III A2 h (Dinţi perforaţi – canin de câine); III B3 (Pandantiv pe fragment de canin de suid); III E4 (Rondelă pe fragment de valvă de scoică); V A Piese tehnice: V A2 c (Materie primă – valve); toate piesele aparţin culturii Coţofeni.
Structura tipologică a lotului atribuit culturii Tiszapolgár (N = 2) include un număr de două categorii (I = Unelte; V = Diverse), două grupe tipologice (I A = Vârfuri; V A = Piese tehnice) şi două tipuri (I A16 c = Vârf de corn – plantator – pe ax întreg de căprior, 1; V A1 a = Materii prime – eboşe de os, 1).
Structura tipologică a lotului atribuit culturii Coţofeni (N = 48) include un număr de patru categorii (I = Unelte; II = Arme; III = Podoabe; V = Piese tehnice), opt grupe tipologice (I A = Vârfuri; I B = Netezitoare; II B = Vârfuri de săgeţi; III A = Dinţi perforaţi; III B = pandantive; III E = Rondele; V A = Materii prime) şi 21 tipuri/subtipuri: I A = Vârf pe fragment de os lung (2); I A1 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal (13); I A3 = Vârf pe fragment de os lung fasonat integral (1); I A7 = Vârf pe semimetapod de ovicaprine (1); I A7 b = Vârf pe semimetapod proximal de ovicaprine (4); I A10 = Vârf pe ulna (2); I A17 a = Vârf (chasse-lame) pe segment de rază de corn de cerb (1); I A21 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal şi proximal (1); I A23 = Vârf pe fibula fără epifiză (1); I A23 a = Vârf pe fibula fără epifiză (1); I A26 a = Vârf pe incisiv întreg (2); I A27 = Vârf pe humerus proximal (1); I B1 = Netezitor pe fragment de os lung (5); II B3 c = Vârf de săgeată cu partea proximală convex-concavă şi extremitatea proximală ascuţită (3); III A2 e = Canin perforat de suid (1); III A2 h = Dinţi perforaţi – canin de câine (1); III B3 = Pandantiv pe fragment de canin de suid (2); III E4 = Rondelă pe fragment de valvă de scoică (1); V A2 a = Materii prime – os (2); V A2 c = Materii prime – valve (2); V A3 a = Deşeuri de os (1). Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 29 piese, dintre care 28 sunt vârfuri de os diverse, iar unul de corn; podoabele sunt prezente cu 5 piese, canini de câine sau de mistreţ perforaţi, ca şi pandantive pe fragmente de canin de mistreţ perforaţi.
Parametrii morfometrici (exprimaţi în mm) sunt redaţi sintetic în tabelul nr. 6. Se remarcă faptul că din punct de vedere dimensional, singura grupă tipologică expresivă este aceea a vârfurilor (I A), dat fiind efectivul ei general cu valoare relativ înaltă (N = 30, dintre care 20 piese întregi sau întregibile). Adoptându-se clase de lungimi stabilite în mod convenţional se observă predominarea vârfurilor de clasă mică (I şi II, N = 17 piese). Totodată, trebuie făcută remarca după care corelaţia criteriilor materie primă/tip determină amploarea claselor de lungimi decelate (tabelul nr. 7). Efectivele reduse nu permit conturarea unor concluzii mai consistente pe baze statistice.
Analiza parametrilor tehnologici, de la identificarea specifică şi anatomică a materiei prime şi până la decelarea urmelor de uzură şi formularea ipotezelor legate de rolul funcţional se vor derula distinct pentru fiecare cultură atestată în sit. Desprindem de pe acum concluzia legată de expresivitatea relativ scăzută a IMDA analizate sub raport paleotehnologic; această caracteristică marchează specificul culturii Coţofeni şi se datorează aplicării unor scheme de fabricare simple, recurgând la procedee elementare, cu grad mic de combinare.
Achiziţia materiilor prime semnifică parcurgerea unui lanţ de etape, succedate într-o perioadă scurtă de timp; acest lanţ începe cu segmentul I, care cuprinde: 1. sacrificarea animalelor domestice sau vânarea animalelor sălbatice, 2. tranşarea, 3. stocarea/consumul şi 4. recuperarea elementelor scheletice. Următorul segment este cel strict tehnologic (II), respectiv fabricarea artefactelor: 1. debitaj, 2. fasonare, amenajarea detaliilor morfo-funcţionale diverse. Ultimul segment (III) constă în: 1. utilizarea/abandonul sau 2. utilizarea/reamenajarea/ abandonul artefactelor. În cazul cornului de cervide (cerb, căprior), achiziţia parcurge etape simplificate, legate de: culegerea din mediul ambiant în perioada căderii (bois de chute) sau vânarea animalelor şi detaşarea coarnelor de pe craniu (bois de massacre). Se constată, în primul rând, frecvenţa utilizării oaselor lungi (oase lungi neidentificabile, 16 cazuri; metapodii, 11 cazuri; humerus, 5 cazuri; ulna şi fibula, câte 2 cazuri; omoplat, un caz), provenind de la mamifere domestice şi sălbatice (în ordine: ovicaprine, bovine, suine – porc mistreţ). Urmează, în ordine, dinţii de mamifere domestice şi sălbatice (câine, un caz; porc mistreţ, 5 cazuri), valvele de scoici de apă dulce (Unio sp., 3 cazuri), coarnele de cervide (cerb şi căprior, câte un caz) şi fragmentele de corpuri costale de bovine domestice (un caz). Ca pondere a speciilor, menţionăm prezenţa dominantă a ovicaprinelor (25 piese), urmată de bovine (12 piese) şi suine sălbatice (7 piese); scoicile de apă dulce (3 piese), cerbul şi căpriorul (câte o piesă).
Cultura Tiszapolgár. Se constată existenţa a două categorii: omoplatul de ovicaprine (1) şi cornul de căprior (1). Speciile atestate ca furnizoare de materii prime sunt, aşadar: 1. ovicaprinele; 2. căpriorul.
Cultura Coţofeni. Categoriile de materii prime, după identificarea scheletică, sunt în număr de 9: oase lungi nedeterminabile (16); metapodii (11); dinţi (6); humerus (5); valve de scoici (3); ulna (2); corn (1); fibula (1); corpul costal (1). Ele provin de la următoarele specii de mamifere domestice şi sălbatice: ovicaprine (24), bovine (12), suine – porc mistreţ (7); scoici de apă dulce (Unio sp.) (3), câine (1), cerb (1), căprior (1).
Debitajul înregistrează aplicarea unui număr de 8 procedee distincte: percuţia directă/fracturarea; percuţia directă/despicarea; percuţia directă/cioplirea; percuţia indirectă; presiunea; şănţuirea axială unilaterală; şănţuirea axială bilaterală; raclajul axial. Domină în mod absolut recurgerea la procedee simple, cu grad redus de precizie, precum: percuţia directă/fracturarea şi percuţia directă/despicarea. Acestea se combină rar cu una-trei alte operaţii în scheme de debitaj complexe; putem evoca exemplul piesei SEG/II 16, debitată prin PD/F + PD/D + Şa; al piesei SEG/II 32, debitată prin PD/F + PD/D şi al piesei SEG/II 45, debitată prin PD/F + Şa + Ra. Remarcăm un singur caz de aplicare a procedeului sofisticat, de precizie, al şănţuirii axiale bilaterale (la piesa SEG/II 47). Aparent nu este sesizabil impactul folosirii uneltelor de tăiat/cioplit metalice (topor, cuţit de cupru) în cazul culturii Coţofeni; în ambianţa tehnologică a acesteia, utilajul litic cioplit se regăseşte în mod curent.
Cultura Tiszapolgár. Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui singur procedeu tehnic de debitaj, percuţia directă/fracturarea (PD/F).
Cultura Coţofeni. Etapa debitajului înregistrează aplicarea tuturor procedeelor discutate detaliat mai sus.
Procedeele fasonării şi ale finisării nu sunt mult mai diversificate decât acelea aplicate în etapa debitajului; se urmărea atât obţinerea formei definitive a obiectului, cât şi amenajarea unor detalii morfo-tehno-funcţionale specifice; de asemenea, aici se includ şi: tratamentul termic; amenajarea dispozitivului care servea la fixare prin suspendarea pe o fibră oarecare (perforaţii); finisarea suprafeţelor sau a perforaţiilor (alezarea) etc.7. Datele relative la procedeele fasonării sunt sintetizate în tabelul nr. 6. Observăm predominarea abraziunii multidirecţionale ca procedeu de bază al fasonării. Perforarea este prezentă la amenajarea specifică – fasonarea obiectelor de podoabă. Ca procedee rare constatăm: retuşarea, raclajul axial, şănţuirea axială, percuţia directă/fracturarea şi percuţia directă/despicarea. Aplicarea tratamentului termic pare a fi, de asemenea, rară (un caz sesizat). Perforarea obiectelor de podoabă din materiale dure este, în majoritatea cazurilor, bilaterală, fără prepararea suprafeţelor; se foloseşte sfredelul simplu, armat cu vârf litic, manevrat direct prin rotaţie continuă sau sfredelul cu arc. Perforaţiile realizate astfel par a fi fost finisate prin alezare (rotaţie). Perforarea unilaterală prin presiune sau percuţie indirectă este atestată într-un singur caz. Procedeul de perforare vădeşte adaptarea optimă la parametrii morfometrici şi de duritate ai materiei prime: dinţi (perforare bilaterală prin rotaţie rapidă) şi fragmente de valve (perforare unilaterală prin presiune sau percuţie indirectă). În ceea ce priveşte fixarea în suport, respectiv recurgerea la uneltele compozite prevăzute cu mâner, proiectilele uşoare cu tijă de lemn (săgeţi) sau la piesele de podoabă ataşate pe un fir sau fâşie de piele etc., remarcăm frecvenţa lor relativ redusă. Pentru fixarea transversală de tip negativ (perforaţie transversală) ne referim la dinţii perforaţi, pandantive şi rondela din valvă de Unio sp.; netezitorul de tip I B7, ca şi armăturile proiectilelor uşoare (tip II B3 c) erau foarte probabil fixate distal într-un suport de lemn (fixare axială de tip pozitiv).
Cultura Tiszapolgár. Procedeele de fasonare decelate în cazul micului lotului IMDA atribuit culturii Tiszapolgár sunt în număr de 4: abraziunea axială şi oblică; retuşarea şi raclajul axial, combinate astfel pe cele 2 piese analizate. Nu avem amenajări specifice (perforaţii etc.).
Cultura Coţofeni. Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Coţofeni sunt în număr de 9: abraziunea multidirecţională (Am), mai frecventă fiind abraziunea axială; retuşarea; raclajul axial; şănţuirea axială; perforarea bilaterală; perforarea unilaterală; finisarea prin rotaţie continuă (alezare); tratamentul termic. Ca exemple de combinare a două sau mai multe procedee de fasonare menţionăm: Aa + TrT; Rt + Aa + At; Şa + At; Ao + PfB; Ao + PfU; PD/F + Rt + Am; PD/D + Aa; Rt + Aa + At + PfB.
Examinarea sistematică a suprafeţelor cu ochiul liber, cu lupa şi în microscopie optică de mică putere a întregului lot de piese de la SEG a relevat prezenţa combinată a mai multor tipuri de urme de uzură, care, cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, sugerează funcţionalitatea pieselor respective8. Aproape nelipsite sunt urmele de tocire şi de lustru, intense sau superficiale, ca şi fracturile curente, rezultate prin aplicarea unor forţe laterale. Celelalte tipuri de urme de uzură decelate pe piesele studiate se referă la utilizări specifice ale tipurilor respective, având frecvenţă redusă şi foarte redusă. Reamenajarea vârfurilor după fracturare nu este atestată, ca şi continuarea folosirii vârfurilor după fracturarea extremităţii distale.
Cultura Tiszapolgár. În lotul atribuit culturii Tiszapolgár, respectiv pe vârful de corn de tip I A16 c nu se pot observa urme de uzură.
Cultura Coţofeni. În lotul atribuit culturii Coţofeni se constată prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin acţiunea forţelor laterale (FL); fracturarea prin impact (FI). Aceste urme se combină pe una şi aceeaşi piesă şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor de os, a netezitoarelor, şi a pieselor de podoabă pe margini, la nivelul perforaţiilor şi pe suprafeţe.
Analiza urmelor de uzură, ca şi comparaţiile cu situaţiile decelate prin studiile paleoetnologice detaliază aspectele în conexiune cu ocupaţiile documentate de artefactele IMDA: pentru vârfuri: perforarea şi asamblarea pieilor şi a materialelor textile (cusutul); împletitul fibrelor vegetale şi animale; unealtă de săpat sau afânat solul; chasse lame pentru debitajul materialelor litice; armă (armătură de proiectil uşor – săgeată); netezitor pentru prelucrarea lemnului; materii prime pentru fabricarea vârfurilor diverse pe fragmente de oase lungi de ovicaprine sau valve pentru confecţionarea rondelelor; podoabe – elemente de colier (dinţi perforaţi, rondelă) sau piese purtate ca element unic pe fir (pandantive). Subliniem prezenţa semnificativă în lot a 3 armături de proiectile, a 5 netezitore pentru prelucrarea pieilor sau a lemnului şi a 5 piese de podoabă. Cornul de cervide poate oferi indicii asupra sezonului de achiziţie (prin vânătoare sau prin culegere) şi prelucrare. Este cazul unic al piesei SEG/I 1, care este realizată pe un ax de căprior recoltat ca trofeu de pe craniu (bois de massacre) în etapa de dezvoltare maximă, care precedă căderea (mai – prima jumătate a lui octombrie). Astfel, am putea avea, ipotetic, un indiciu al ocupării sitului în perioada respectivă. În cazul artefactelor de corn (ca şi al altor tipuri) trebuie, însă, să luăm în calcul şi posibilitatea "importului" unor produse, fabricate în alte situri sau în alt context, nelegat de situl explorat arheologic. Pentru lotul de artefacte studiat, asocierea diverselor tipuri de piese din MDA ilustrează, în general, contextele curente domestice ale descoperirii in situ ale acestora şi ale utilizării lor: este vorba de contexte de fabricare, de utilizare şi de stocare sau de abandon (contexte intra-sit). Alături de aceste situaţii avem şi cazul a două depuneri în gropi, una aparent de caracter menajer (G3), a doua (G7) cu specific ritual (fântână cu depuneri rituale după dezafectare?). Pentru lotul analizat există şi indicii legate de contextele specifice de fabricare: piesele tehnice (eboşe, materii prime în curs de prelucrare, unelte specifice, cum este polizorul de gresie din inventarul G7). Aceste constatări sporesc valoarea documentară a lotului analizat. Ca şi în multe alte situaţii studiate, este de acceptat ipoteza după care fabricarea artefactelor din MDA se făcea în contextul domestic şi nu ilustra practicarea unui meşteşug specializat. Gama tipo-funcţională a lotului IMDA analizat este compatibilă cu specificul activităţilor ipotetice derulate într-un sit de ocupare permanentă; creşterea animalelor şi prelucrarea continuă a produselor rezultate din această ocupaţie de bază par să aibă un reflex preponderent în seria artefactelor discutate de noi: prelucrarea IMDA, prelucrarea pieilor, a fibrelor de origine animală etc. Aşa cum s-a subliniat şi mai sus, expresivitatea relativ scăzută a lotului IMDA analizat sub raport paleotehnologic marchează specificul culturii Coţofeni şi se datorează aplicării unor scheme de fabricare simple, recurgând la procedee elementare, cu grad mic de combinare. Concluziile noastre, expuse aici în formă preliminară sunt limitate de absenţa, deocamdată, a altor seturi de date, respectiv, cele asupra paleofaunei şi ambianţei paleotehnologice (industria litică etc.). Efectivele pe culturi ale IMDA nu sunt prea consistente, ceea ce restricţionează semnificativ încheierile formulabile; este, de altfel, bine cunoscut că amplitudinea efectivului condiţionează valabilitatea concluziilor. Prilejul de faţă este unul nou de aplicare integrală a protocolului de analiză asupra unui lot IMDA aparţinând culturilor Tiszapolgár şi Coţofeni, după cel oferit de materialele din "Peştera de la Cauce" de la Cerişor. Considerăm că datele etalate au deja valoare ilustrativă pentru fenomenul paleotehnologic abordat şi poate deveni un punct de referinţă pentru studiile viitoare asupra IMDA în cultura Coţofeni. În încheiere, punctăm ideea după care aportul IMDA la elucidarea unor aspecte paleotehnologice şi paleoeconomice specifice culturilor preistorice este în mod concludent ilustrat şi prin analiza materialelor din aşezarea de la Şeuşa-"Gorgan", ale cărei prime rezultate coerente sunt cuprinse în prezentul studiu.
Rezumat:
Situl Şeuşa - Gorgan a fost descoperit în timpul cercetărilor arheologice sistematice întreprinse în alt punct şi anume la Şeuşa –"La cărarea morii". Punctul Gorgan este situat la aproximativ 3-4 km V de satul Şeuşa la o altitudine de 630 m, la zona contact dintre platoul Secaşelor la Est şi valea Mureşului la vest. Din această poziţie, situl domină întreaga arie a râului Mureş din zona Alba Iulia, aproape 30 de km de la Nord la Sud. Situl a fost descoperit în 1996 în urma unei periegheze. Numele sugera posibila existenţă a unui tumul (Coţofeni?) sub deal. Rezultatele stratigrafice au confirmat ipoteza că dealul a fost ridicat în urma locuirilor succesive aparţinând culturilor Coţofeni şi Tiszapolgar. Stratigrafia complexă şi materialele arheologice recuperate sunt importante în clarificarea unor aspecte neclare ale perioadei de mijloc şi de sfârşit de eneolitic. Acestea sunt doar unele motive care au determinat planificarea unei campanii de cercetare sistematică în viitorul apropiat. Articolul este dublat de un studiu foarte bine documentat realizat de Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti) şi de Diana-Maria Sztancs (ULB Sibiu) despre industria preistorică a materiilor dure animale.