Instituții și
Persoane implicate:
Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
Baumann |
Victor-Heinrich |
responsabil |
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Raport:
În punctul La Hogea, situat în vecinătatea sud-vestică a localităţii Teliţa, com. Frecăţei, jud. Tulcea, a fost cercetat, în cursul anilor 1982-1992, un complex meşteşugăresc roman din sec. IV p. Chr., specializat în prelucrarea şi arderea ceramicii utilitare. Cercetarea a acoperit aproximativ 85% din suprafaţa de 1 ha ocupată de întregul stabiliment, fără a reuşi să-i stabilească cu exactitate limitele de E şi de V. Au rămas neclare şi alte câteva probleme: sursa de apă, cariera de argilă şi numărul cuptoarelor rămase în funcţiune în cele două faze de folosinţă a stabilimentului.
Scoaterea la lumină a unor construcţii romane specifice activităţilor economice destinate producţiei ceramice, a făcut ca în anii 1994-1995 să se efectueze lucrări de consolidare a zidurilor de pe latura de N a complexului, şi de refacere a celui mai mare cuptor, destinat arderii materialelor ceramicii folosite în construcţii.
Complexul de pe Valea Morilor (cursul inferior al pârâului Teliţa) a intrat în literatura de specialitate în urma publicării lucrării monografice – Aşezări rurale antice în zona Gurilor Dunării. Contribuţii arheologice la cunoaşterea habitatului rural (sec. I–IV p. Chr.) apărută în 1995, în colecţia Biblioteca Istro-Pontica a ICEM Tulcea, s. Arheologie.
În scopul elucidării problemelor neclarificate de săpăturile anterioare, dar şi datorită nevoilor de refacere a zidăriei de piatră, după un deceniu de la ultimele lucrări de consolidare, am solicitat reînceperea cercetărilor în teren.
În paralel cu curăţarea suprafeţelor arheologice şi cu refacerea zidurilor prăbuşite, au fost deschise pe frontul de răsărit două secţiuni în sectorul "b", la N, şi una în sectorul "a", la S. Primele două secţiuni de control – S 25 şi S 26 au surprins limita răsăriteană a stabilimentului în ambele faze constructive, demonstrând, încă odată, extinderea spre N a acestuia în a doua jumătate a secolului al IV-lea p. Chr.
Secţiunea S 25 a fost adâncită în extremitatea estică până la –3 m; de la –1,45 m în stratul argilos de culoare bej-gălbuie. Acest fapt vine să precizeze că ansamblul răsăritean al complexului meşteşugăresc, în care se înscriu toate cuptoarele descoperite, a fost amplasat într-o zonă în care se putea extrage argila necesară producţiei ceramice.
Secţiunea S 27 a fost deschisă în vecinătatea de răsărit a cuptorului mare (Cp 3), pentru a controla o zonă în care părea posibilă amplasarea unui cuptor în faza a II-a constructivă. Secţiunea a fost adâncită până la –1,4 m, într-un strat de materiale reziduale provenite din activitatea cuptorului Cp 3.
Au fost descoperite trei monede de bronz în sectorul "b" şi două în sectorul "a". În curtina de S a pavilionului central, la nivelul primei faze constructive a fost descoperit un fragment de chihlimbar, un fragment folie de bronz şi un fragment de oală acoperit cu glazură verde-oliv. Restul materialului descoperit este reprezentat de ceramică în stare fragmentară, în general fragmente atipice.
Rezumat:
În punctul La Hogea, situat în vecinătatea sud-vestică a localităţii Teliţa, com. Frecăţei, jud. Tulcea, a fost cercetat, în cursul anilor 1982-1992, un complex meşteşugăresc roman din sec. IV p. Chr., specializat în prelucrarea şi arderea ceramicii utilitare. Cercetarea a acoperit aproximativ 85% din suprafaţa de 1 ha ocupată de întregul stabiliment, fără a reuşi să-i stabilească cu exactitate limitele de E şi de V.
Scoaterea la lumină a unor construcţii romane specifice activităţilor economice destinate producţiei ceramice, a făcut ca în anii 1994-1995 să se efectueze lucrări de consolidare a zidurilor de pe latura de N a complexului, şi de refacere a celui mai mare cuptor, destinat arderii materialelor ceramicii folosite în construcţii.
În paralel cu curăţarea suprafeţelor arheologice şi cu refacerea zidurilor prăbuşite, au fost deschise în partea de est două secţiuni în sectorul "b", la N, şi una în sectorul "a", la S. Primele două secţiuni de control – S25 şi S26 au surprins limita răsăriteană a stabilimentului în ambele faze constructive, demonstrând, încă odată, extinderea spre N a acestuia în a doua jumătate a secolului al IV-lea p. Chr.
Au fost descoperite trei monede de bronz , un fragment de chihlimbar, un fragment folie de bronz şi un fragment de oală acoperit cu glazură verde-oliv. Restul materialului descoperit este reprezentat de ceramică în stare fragmentară, în general fragmente atipice.