Turia | Judeţ: Covasna | Punct: Castelul Apor | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 64880.05 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
Turia
Localitate:
Turia
Punct:
Castelul Apor
Localizare:
| 64880.05 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Istrate | Angel | responsabil | SC Damasus SRL Braşov |
Raport:
În perioada 10-20 mai 2004 s-a desfăşurat cea de-a doua campanie de cercetări arheologice la Castelul Apor din Turia. Planul de săpătură a fost întocmit împreună cu proiectantul general, în funcţie de priorităţile proiectelor de restaurare.
Au fost trasate 7 secţiuni, după cum urmează:
S10 (5,6 x 3,2 m) pe latura de V a loggiei de intrare, cu scopul verificării relaţiei dintre aceasta şi castel.
S11 (3 x 1,5 m) pe latura de E a castelului actual, respectiv pe latura de N a latrinei estice, în prelungirea secţiunii 4/2002, cu un martor de 0,5 m.
S12 (3,5 x 1,5 m) pe latura de E a castelului, paralel cu latrina estică, cu scopul verificării unor informaţii înregistrate în campania anterioară în S9.
S13 (1,5 x 1,5 m) pe latura de N a castelului, la întâlnirea dintre latura de V a latrinei şi castel, cu scopul de a verifica relaţia dintre cele două structuri.
S14 (3,5 x 1 m) în interiorul pivniţelor.
S15 (3,5 x 3,2 m) pe latura de E a loggiei, cu scopul de a verifica relaţia dintre aceasta şi castel.
S16 (2 x 1,2 m) pe latura de V a loggiei, astfel încât să fie cercetat colţul de SV al acesteia.
Pivniţa veche
În S11 şi S12 au fost surprinse ruinele unei pivniţe care a aparţinut cel mai probabil curiei din sec. XV-XVI. Au fost dezvelite fragmente din ruinele laturilor de V şi S, colţul de SV al pivniţei aflându-se sub latrina actuală. Zidăria este realizată din bolovani de piatră de dimensiuni destul de mari, legaţi cu mortar de var foarte rezistent. Talpa fundaţiei nu a fost identificată, săpătura oprindu-se la adâncimea de –5,4 m (-2,6 m faţă de nivelul actual de călcare) în S12. Reamintim faptul că în anul 2002 săpătura din S9 s-a adâncit până la –6,34 m, de asemenea fără să fie identificată talpa fundaţiei.
Pivniţa a fost construită într-o groapă care s-a adâncit în trepte, săpată în solul viu de la o adâncime mai mică decât –3,43 m nivel identificat în S12. Comparând cu adâncimea săpăturii noastre, rezultă pentru groapa pivniţei o adâncime mai mare de 3 m. Zidurile par să fi avut o grosime uniformă, cu un parament mai regulat spre interior, dar destul de îngrijit executat şi pe faţa exterioară. Probabil în segmentul inferior, deasupra nivelului de călcare, zidăria a urmărit marginea gropii, dar în segmentele superioare între zidărie şi marginea gropii a rămas un spaţiu (lat de 0,34 m la nivelul, la care a fost observat prin săpătură) umplut apoi cu nisip gri curat.
Castelul actual
Peretele de S la E de loggie a fost cercetat în S15. Zidăria este realizată din blocuri mari de gresie, potrivite în operă cu fragmente mai mici. Nivelul de construcţie pare să fie marcat de un mic decroş, neregulat, la –2,5/-2,6 m: fundaţia este neregulată, în schimb elevaţia prezintă un parament îngrijit. Până la –3,3 m, adâncimea maximă a săpăturii, nu a fost identificată talpa fundaţiei. Peretelui sudic al castelului i se adosează, în segmentul investigat în S15, un zid ruinat orientat N-S.
Peretele de S la V de loggie a fost cercetat în S10, dar săpătura nu s-a adâncit decât superficial, din cauza ruinelor descoperite în această suprafaţă, ruine care, pentru moment, au fost lăsate in situ. Limita tencuielii actuale se află în general la –1,7 m faţă de un nivel de călcare la cota de –1,48 m. Imediat sub acest nivel apar ruinele intrării vechi.
Au fost cercetate fragmente din zidurile de E şi V, în S10, 15 şi 16. Loggia este adosată castelului. Zidăria este realizată din bolovani de piatră de diferite dimensiuni şi rare fragmente de cărămidă folosite pentru egalizare. În materialul folosit distingem gresie galbenă, andezit verde şi andezit roşu. Până la –3,3 m, adâncimea maximă a săpăturii, nu a fost identificată talpa fundaţiei. Nivelul de construcţie a loggiei nu este detectabil stratigrafic. Pe zidărie se observă un fragment de tencuială mai veche, cu limita inferioară la –2,32 m, şi în principiu se poate lua în consideraţie această cotă. Începând de la –2,16 m zidăria este placată cu plăci de gresie nisipoasă verzuie dar este greu de spus dacă acestea aparţin etapei primare sau reprezintă o intervenţie ulterioară; suprafaţa plăcilor a fost mai târziu martelată, pentru tencuirea paramentului. În forma actuală, peretele este acoperit cu o tencuială în stropi de ciment, a cărei limită inferioară oscilează în jurul cotei de –1,7/-1,8 m, ca dealtfel şi tencuiala de pe peretele castelului.
Peretele de N al latrinei a fost investigat, pe o lungime de 1,4 m, prin S11, trasată în prelungirea secţiunii 4/2002. Peretele înglobează ruina laturii de V a pivniţei vechi, cu o lăţime de 0,56 m, şi partea superioară la –3,43 m. Această suprapunere constituie principala cauză pentru care peretele latrinei are crăpături profunde.
Pe latura de V a loggiei, între aceasta şi castel, au fost descoperite ruinele unei structuri, care a deservit un acces la nivelul parterului, pe direcţia V-E, paralel cu clădirea.
Toate amenajările din această zonă sunt construite într-o singură etapă. Ele se păstrează în pământ doar la nivelul părţii inferioare a fundaţiilor, când constructorii nu au avut probabil un plan foarte clar pentru ceea ce vor să realizeze, de aceea mult material este aruncat neglijent, fără să respecte o anume formă. Este evident faptul că, de la un nivel care nu se mai păstrează astăzi decât parţial, pe suprafeţele respective s-au delimitat fundaţii mai clare pentru zidurile, care s-au înălţat la suprafaţă.
Amenajările identificate sugerează o intrare cu două rampe şi cu portic în zona centrală, ieşit în afara rampelor, spre S. Scările trebuie să fi avut o lungime de 1,8 m, iar partea centrală de 2,2 m, rezultând astfel o amenajare cu o lungime totală de 5,8 m, o lăţime a scărilor de 1,3-1,4 m şi o lăţime în zona centrală de 3,3 m. În zidărie au fost refolosite numeroase pietre profilate, lucrate din aceeaşi gresie nisipoasă extrem de friabilă.
Când a fost amenajată şi a funcţionat însă această intrare? Ea este fără îndoială adosată castelului, şi pare să fi precedat loggia actuală, funcţionând cu un nivel exterior de călcare la –1,81 m la extremitatea vestică a scărilor. Pledează în acest sens şi un fragment de tencuială veche surprins pe peretele castelului chiar în dreptul trotuarului. Rezultă de aici că nivelul de călcare din perioada construirii loggiei trebuie să se fi aflat cel puţin la această cotă în apropierea castelului, mai sus cu 0,45 m faţă de nivelul de pe latura de E – ceea ce este foarte posibil datorită diferenţei naturale a terenului.
Stratigrafia în zona intrării
Ruinele menţionate anterior sunt aşezate într-un strat de umplutură neagră afânată, pe care o regăsim pe toată suprafaţa investigată prin cele 3 secţiuni. Partea superioară a acestui strat coboară dinspre V spre E (-2,38 m în S10, -2,52 m în S16, -2,77 m în S15), indicând în vechime aceeaşi înclinaţie a terenului. În acest strat au fost săpate gropile de fundare ale tuturor ruinelor menţionate, atât cele legate de zona intrării cât şi cele din S15. Pentru structurile din zona intrării se pare că, până la un anumit nivel, a fost excavată toată suprafaţa, activitatea constructivă lăsând în urmă o lentilă de nisip gălbui relativ curat. Ulterior, groapa şi şanţurile de fundare au fost umplute cu un pământ negru nisipos afânat, în care au fost aruncate mai multe pietre profilate. Prin această depunere nivelul a crescut în apropierea castelului la –1,66 m, cotă la care se află şi baza tencuielii actuale.
Demontarea intrării vechi a lăsat pe suprafaţă un strat de moloz amestecat cu fragmente de cărămidă şi piatră, din care au fost recuperate mai multe fragmente de cahle din sec. XVIII. În sfârşit, nivelul terenului a fost înălţat până la cota actuală de 1,44/1,6 m medie, printr-o umplutură cu materiale recente.
În exteriorul acestei intrări, la limita ei de V, peste umplutura rezultată în urma construcţiei, înregistrăm un strat de pietriş curat, la partea superioară a căruia este posibil să fi funcţionat un nivel de călcare în curte, respectiv la –2,08 m. Rezultă de aici că trotuarul era mai înalt cu aproximativ 0,2 m. Uniformizarea terenului la nivelul trotuarului s-a realizat printr-un moloz nisipos cu pietriş şi resturi de cărămidă, iar abandonarea trotuarului s-a realizat prin depunerea pe suprafaţă a unui strat subţire de pământ negru tasat, acumulat în timp. În sfârşit, până la cota actuală mai intervine un sol nisipos gălbui.
În S15 a fost descoperit un zid orientat N-S, adosat peretelui sudic al castelului. Zidul are o grosime maximă de 0,75 m, talpa fundaţiei se află la –2,96 m, iar partea superioară, demolată neregulat, la –2,32 m. Ruina a fost surprinsă pe o lungime totală de 2,3 m de la peretele castelului, partea dinspre S fiind deranjată de o groapă de var. Zidăria este realizată din blocuri relativ mari de piatră (gresie) nefasonată, egalizată cu fragmente mici de piatră şi cărămidă. Mortarul este de bună calitate, din nisip şi mult var insuficient dizolvat. Spre S acestui zid i s-a adosat un altul numit zidul II.
Cel de-a doilea zid descoperit în S15 are o grosime de 0,52 m, talpa fundaţiei se află la –3,09 m, iar partea superioară la –2,77 m, foarte probabil demolată până la acest nivel de o groapă de var. Este posibil ca nivelul de construcţie a acestui zid să fie marcat de un strat cu resturi de materiale de construcţie a cărui parte superioară se află la –2,7 m. În orice caz, groapa de fundare s-a adâncit într-un strat de pământ negru nisipos, afânat, cu rare urme de cultură materială.
În stadiul actual al cercetărilor funcţiunea celor două ziduri nu poate fi descifrată. Este posibil ca ele să fie legate de o altă formă a intrării în castel, în pivniţă sau la nivelul parterului.
Rezumat:
În cursul campaniei 2004 (a doua campanie de cercetări efectuată cu ocazia lucrărilor de restaurare la Castel) de la Castelul Apor din Turia au fost deschise şapte secţiuni care au pus în lumină următoarele componenete ale construcţiei: pivniţa, zidurile, loggia, porticul, elementele componente ale intrării în castel. Stagiul cercetării actuale prilejuieşte posibilitatea descoperirii unei alte intrări în castel, plasată în pivniţă sau la nivelul parterului.