Veţel | Judeţ: Hunedoara | Punct: Aşezare civilă, SE Amfiteatru [Micia] | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mitar | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Petculescu | Liviu | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Sector Cuptoare (MNIR)
Campania de săpături arheologice în sectorul MNIR s-a desfăşurat în perioada 2-28. 08.2004 şi la ea au participat L. Petculescu şi C. Mitar. În această campanie s-a continuat cercetarea complexelor principale intersectate în secţiunea magistrală S 1 orientată N-S, executată în anul 20001. Astfel în prima parte a campaniei a fost terminată săparea suprafeţelor Sp 5 şi Sp 6 care au fost cercetate în campania anterioară2. În paralel au fost deschise două noi suprafeţe la S de Sp 6 marcate Sp 7 şi Sp 8, având aceleaşi dimensiuni cu suprafeţele precedente (10 x 6 m) şi cu martori între ele tot de 1 m lăţime. Aceste două suprafeţe au fost săpate până la adâncimea medie de 1,8 m, în terenul care se ridică în pantă uşoară spre S. Deşi în unele locuri s-a săpat şi mai adânc în gropi, nu a fost atins pământul viu, cercetarea celor două suprafeţe urmând să fie încheiată în campania următoare.
Demontarea nivelelor de funcţionare ale complexelor din Sp 5 şi Sp 6 – locuinţe şi drum secundar – nu au adus noi date importante privind amenajarea acestui perimetru exceptând unele observaţii privind nivelul constructiv al locuinţelor din Sp 5. Au fost descoperite o serie de piese arheologice aparţinând inventarului mobil dintre care menţionăm un vârf de suliţă sub podeaua locuinţei dinspre S din Sp 5 şi mai multe opaiţe în extremitatea vestică a drumului secundar din Sp 6.
Principalele rezultate ale cercetării din Sp 7 şi Sp 8 constau în descoperirea unui drum secundar care completează trama stradală a acestei zone a aşezării civile ca şi a unor amenajări legate de activitatea de prelucrare a metalelor.
Drumul secundar (Drum B), este localizat în Sp 7, carourile 3A–3C, fiind orientat aproximativ paralel cu drumul principal al zonei3 şi cu drumul secundar din Sp 64. Distanţa dintre cele două drumuri secundare este de 13,7 m. Drumul lat de 1,35 m constă dintr-o amenajare de pietriş mărunt bombată în partea centrală şi a apărut la 1,2 m faţă de nivelul actual de călcare. Deci el aparţine aceleiaşi faze constructive cu drumul din Sp 6 cu care este identic şi ca orientare, lăţime şi sistem constructiv. Drumul este delimitat în partea dinspre S de o margine din pietre mari lată de aproximativ 0,35 m, iar în partea dinspre N de un dalaj de piatră friabilă reprezentând un fel de trotuar. Dalajul lat de cca. 2,5 m este poziţionat cu aproximativ 0,3 m mai sus de drum şi are o substrucţie din pietriş amestecat cu lut. Dalajului îi corespunde de cealaltă parte a drumului un nivel de călcare amenajat din lut.
În Sp 8 a apărut un zid din piatră de carieră orientat V-E, deci paralel cu drumul, faţă de care este situat la 7 m spre S. Din zid s-a păstrat temelia lată de 0,75 m şi începutul elevaţiei care se îngustează la 0,6 m. Deşi aspectul zidului este roman, atât temelia cât şi elevaţia sunt lucrate fără mortar, numai din piatră şi pământ. Coroborând această particularitate constructivă cu faptul că zidul respectiv nu face camere în suprafeţele săpate în acest an şi nici în S 1/2000, deci pe o lungime de 9 m este de presupus că el nu a reprezentat un zid de locuinţă ci mai degrabă un gard de piatră ce delimita o curte situată la S, în care au fost amplasate cuptoare metalurgice. Eventual el putea susţine un acoperiş uşor al unui gen de umbrar folosit în timpul lucrului la respectivele cuptoare.
Nivelul de călcare corespunzând utilizării zidului este cel al lutuielii din Sp 7, carourile 3-5, care continuă în Sp 8, carourile 1a-c, la adâncimea de -0,75 m. Pe acest strat de lut gros de 0,1 m, acoperit în partea de E a suprafeţei Sp 8 de un strat de pământ zgurificat au căzut pietre din zidurile casei cercetate de MCDR.
La S de zid nivelul constituit din lentila de lut continuă orizontal pe distanţa de 2 m pentru a coborî apoi în pantă accentuată şi a fi spart de o groapă ce ajunge în carourile 4A – 5A la adâncimea de -2 –2,2 m, unde este plasată baza unui cuptor metalurgic. Această groapă situată în jumătatea estică a Sp 8 a fost umplută cu pietre căzute din zidurile clădirii menţionate mai sus, care au spart straturile groase de arsură şi pământ zgurificat scoase din cuptor şi au distrus elevaţia acestuia.
La –1,65 m a fost surprins un al doilea nivel de locuire constând dintr-un strat de lut consistent care intră sub temelia zidului. La S de zid stratul de lut cu o suprafaţă destul de neregulată, cu zone adâncite, continuă pe o distanţă de 2 m, fiind delimitat de un şanţ lat de 0,6 m. Nivelul a fost suprapus de un strat de arsură în care au fost găsite cele mai multe piese metelice, din care menţionăm: două pandantive de harnaşament de un tip nemaiîntâlnit în Dacia, fibule întregi şi fragmentare, un inel de fier cu gemă cu reprezentarea Fortunei, o ţintă emailată.
Acestei faze constructive îi aparţine groapa unui alt cuptor de formă pătrată cu latura de 1,15–1,2 m groapa acestui cuptor situată în caroul 4C, în marginea de V a suprafeţei, a apărut în ultima zi a campaniei şi rămâne să fie săpată în 2005.
Sub acest nivel de locuire, la N de zid, la –1,8 m a fost sesizat un alt nivel de pietriş cu urme de mortar şi pigmenţi de arsură. El pare a reprezenta o prima fază de locuire romană caracterizată printr-o activitate constructivă de mai mică amploare şi care a durat destul de puţin. Continuarea săpării acestei suprafeţe până la pământul viu va permite aducerea precizărilor necesare atât din punct de vedere al modalităţilor de ocupare a spaţiului cât şi al cronologiei fazelor constructive.
Cercetările din campania 2004 au dus la descoperirea unui inventar arheologic mobil deosebit de bogat. În afară de piesele deja menţionate au fost recuperate numeroase opaiţe, fragmente de mortarii şi de terra sigillata, un crustullum cu reprezentarea Dianei şi diferite piese de metal printre care garnitura de bronz a unei theca calanaria şi mai multe fibule, inclusiv una de argint. Din păcate majoritatea obiectelor de bronz provin din straturile de arsură şi sunt puternic calcinate.
La sfârşitul campaniei suprafeţele Sp 7 şi Sp 8 au fost acoperite parţial cu un strat de pământ de protecţie pentru a permite terminarea în bune condiţii a săpăturilor în 2005. Obiectivul principal al campaniei următoare a MNIR este continuarea cercetării zonei din aşezarea civilă unde au funcţionat ateliere de prelucrare a metalelor.
Sector Domus (MCDR)
Campania din sectorul Domus s-a desfăşurat în perioada 16–28.08.2004 şi la ea a participat Cristina Mitar. Obiectivul campaniei l-a constituit continuarea cercetării clădirii identificate în campaniile anterioare.
S-au trasat 3 casete cu dimensiunile de 4 x 4 m şi martori de 0,5 m, dispuse pe direcţia N-S, paralele cu S2 şi S3 din 2002. S-au renumerotat casetele existente iar cele nou deschise au fost numerotate în continuare: C1 (fost S2), C2 (fost S3), şi în continuare C3, C4, C5.
Faza de piatră
În C3 pe profilul nordic a apărut la adâncimea de 0,30 m zidul clădirii care continuă din C1. Lăţimea zidului este de 0,9 m iar fundaţia sa continuă până la –1,6 m la baza fundaţiei a fost surprins parţial şanţul de implantare cu o lăţime lăţime în grund de numai 0,1 m, fiind deranjat de o structură ce pare a fi o secţiune veche.
În casetele C4 şi C5 nu a fost identificat nici un traseu de zid ci doar un strat de dărâmătură conţinând material arheologic. La –1 m, în toate cele trei casete, a apărut un strat compact de lut roşietic apoi galben pigmentat cu gri reprezentând probabil o nivelare a terenului în faza de piatră. Din acest strat au fost recuperate: o aplică de bronz şi un vârf de suliţă de fier. Aplica se datează după jumătatea secolului II p. Chr.
Faza de lemn
La –1,6 m apare un strat de cu urme de arsură şi cărbune. La –1,65 m se conturează o pată de lut puternic ars la roşu tăiată de structura identificată ca o secţiune veche ce urmărea traseul zidului nordic al construcţiei de piatră. Pigmentaţia are corespondenţă în C1, formând o suprafaţă semicirculară. La aceeaşi adâncime a fost descoperit traseul unei fundaţii din ultima fază de lemn ce traversează oblic C3 şi este întreruptă de secţiunea veche.
În casetele următoare cercetarea s-a oprit la –1,2 m, în stratul de lut galben pigmentat cu gri. În C4 a fost surprins un Bauschutt pe o suprafaţă de 1 x 2 m, amplasat lângă profilul sudic al acesteia.
Rezumat:
Cercetarea din anul 2004 s-a concentrat în două sectoare: Cuptoare şi Domus. Principalele rezultate ale cercetării din sectorul Cuptoare constau în descoperirea unui drum secundar, care completează trama stradală a acestei zone a aşezării civile ca şi a unor amenajări legate de activitatea de prelucrare a metalelor. Drumul secundar (Drum B) este orientat aproximativ paralel cu drumul principal al zonei şi cu un alt drum secundar. Drumul lat de 1,35 m constă dintr-o amenajare de pietriş mărunt bombată în partea centrală şi a apărut la 1,2 m faţă de nivelul actual de călcare. Drumul este delimitat în partea dinspre S de o margine din pietre mari lată de aproximativ 0,35 m, iar în partea dinspre N de un dalaj de piatră friabilă reprezentând un fel de trotuar. Dalajul lat de cca. 2,5 m este poziţionat cu aproximativ 0,3 m mai sus de drum şi are o substrucţie din pietriş amestecat cu lut. Dalajului îi corespunde de cealaltă parte a drumului un nivel de călcare amenajat din lut. Inventarul arheologic mobil este deosebit de bogat: pandantive de harnaşament de un tip nemaiîntâlnit în Dacia, fibule întregi şi fragmentare, un inel de fier cu gemă cu reprezentarea Fortunei, o ţintă emailată, opaiţe, fragmente de mortarii şi de terra sigillata, un crustullum cu reprezentarea Dianei şi diferite piese de metal printre care garnitura de bronz a unei theca calanaria şi mai multe fibule, inclusiv una de argint. Pentru sectorul Domus este important de menţionat că, construcţia a avut două faze constructive, una de piatră şi alta de lemn. Au fost descoperite porţiuni de ziduri corespunzătoare acestor două faze. Au fost recuperate: o aplică de bronz şi un vârf de suliţă de fier. Aplica se datează după jumătatea secolului II p. Chr.