Berzovia | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Castru - Principia | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Castru;
Cod RAN:
| 51519.01 |
Județ:
Caraş-Severin
Unitate administrativă:
Berzovia
Localitate:
Berzovia
Punct:
Castru - Principia
Toponim:
Berzobis
Localizare:
| 51519.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bozu | Ovidiu | responsabil | Muzeul Banatului Montan, Reşiţa |
Raport:
Castrul legiunii a IV-a Flavia Felix, aşezarea civilă romană şi o bună parte din vestigiile daco-romane larg datate în sec. II-IV, atât din intravilanul cât şi din extravilanul comunei Berzovia, se află situate pe malul stâng al râului Bârzava, la poalele Munceilor Dogneciei, subdiviziunea piemontană Areniş, la contactul cu Câmpia de Vest a Banatului. Orientată E-V, câmpia din sectorul Ramna-Berzovia - Fizeş - Gherteniş - Măureni are aspectul unui evantai de terase bine dezvoltate pe direcţia S şi SV. În sectorul Berzovia, lunca Bârzavei prezintă două niveluri: albia majoră, având 2-3 m deasupra talvegului, supusă în antichitate inundaţiilor şi înmlăştinărilor temporare, situaţie rezolvată în prezent prin îndiguirea malurilor, sisteme de hidroamelioraţii specifice şi speciale executate îndeosebi pe direcţia NV şi NE de Bârzava. Urmează, apoi, terasele cu diferenţe de nivel cuprinse între 10-15 m, 20-25 m şi 35-40 m.
Castrul, aşezarea civilă romană şi daco-romană din intravilanul comunei Berzovia se află situate la capătul de V al primei terase, cu aspect de interfluviu, delimitată de pârâul Fizeş şi pârâul Moraviţa. La NV sunt prezente văile înguste ale unor pârâuri ce îşi au obârşia în dealurile piemontane a masivului Areniş1.
Structura petrografică a zonei în discuţie este caracterizată de prezenţa şisturilor cristaline şi gresii, minereu de fier rulat sau depuneri de magnetit şi siderit, în pungi aluvionare sau straturi, situate la mică adâncime de la nivelul solului, care au oferit posibilitatea dezvoltării unei intense activităţi siderurgice-reducătoare a fierului, sesizate arheologic de-a lungul sec. II-IV.
Bibliografia arheologică referitoare la castrul roman al legiunii a IV-a Flavia Felix şi din arealul comunei Berzovia este bogată în informaţii de specialitate2.
Începând cu data de 1.03.2004, la Berzovia au fost demarate lucrările de săpare a şanţurilor pentru introducerea ţevilor de aducţiune a apei potabile din cadrul proiectului „Alimentare cu apă Berzovia” – program SAPARD, fără să aibă avizul cu documentaţia aferentă, necesară descărcării terenului de încărcătură arheologică conform legislaţiei în vigoare3.
Până pe data de 20.03.2004, au fost deja săpaţi peste 3.000 m de şanţuri la o adâncime de -1,20 m de la nivelul stradal, care au secţionat complexe de locuire antică de sec. II-IV situate în afara castrului roman, au distrus parţial ziduri romane din incinta castrului. Săpăturile arheologice de salvare au constat în: executarea în zonele cele mai afectate a unui număr de cinci secţiuni paralele cu şanţurile săpate pentru introducerea conductelor de aducţiune a apei, supravegherea muncitorilor angajaţi de firmele executante şi recuperarea materialului arheologic rezultat în urma săpării în continuare de către aceştia a şanţurilor şi cartarea topografică a zidurilor romane surprinse şi a descoperirilor arheologice.
Secţiunea SI, cu dimensiunile de 10 x 1,50 m, orientată NNE-SSV, a fost trasată şi executată în faţa oficiului poştal, pentru a surprinde continuarea zidurilor romane Z1 şi Z2, distruse cu picamerul de către muncitorii ce au săpat şanţul de aducţiune. La adâncimea de –0,60 m, între m. 1 şi 2 a fost surprinsă o platformă compactă din fragmente de ţigle romane. Între carourile 3,75 şi 4,25 m la adâncimea de -1,30 m a fost surprins pe o lăţime de 0,65 m, amprenta peretelui de NE a unei construcţii de lemn din faza de pământ a castrului, a cărei fundaţie s-a adâncit până la -1,50 m de la nivelul actual. La aceeaşi adâncime, având lăţimea de 1 m, între carourile 7,75 şi 9 m, a fost sesizată urma peretelui de SV. Cele două fundaţii ale acestei construcţii din lemn cu axa lungă pe direcţia N - S, acoperită cu ţigle romane, închideau un spaţiu de 3,25 m. În spaţiul dintre cele două fundaţii la adâncimea de -1,20 m au fost descoperite fragmente de amforă, fragmente de buză şi pereţi de castroane, oale şi căni, cuie şi piroane din fier.
Secţiunea SII, cu dimensiunile de 9 x 1,50 m, orientată la fel ca şi SI, a fost trasată la 2 m şi paralelă cu şanţul în care a fost introdusă conducta de apă a fost adâncită până la –1,50 m. Între caroul 0,50 şi 1,75 m, au fost surprinse urmele vizibile aparţinând fundaţiei peretelui de V a construcţiei din SI aparţinând fazei de pământ a castrului. Surprinzător este faptul că nici în această secţiune de verificare SII, la fel ca şi în SI, nu a fost surprinsă continuarea zidurilor romane Z1 şi Z2 distruse de muncitori cu ocazia săpării şanţului. Această situaţie ne face să apreciem faptul că zidurile Z1 şi Z2, aparţin unei construcţii din interiorul castrului, din faza de piatră a acestuia, a cărui zid de incintă de pe latura de S, pe care picau perpendicular cele două ziduri (Z1 şi Z2) nu a fost surprins arheologic, acest zid putând exista în spaţiul de 2 m, necercetat de noi, dintre SII şi şanţul săpat de muncitori, care a distrus parţial cele două ziduri romane.
Secţiunea SIII, cu dimensiunea de 10 x 1,50 m, a fost trasată şi executată între şanţul în care a fost introdusă conducta de apă unde de asemenea au fost distruse parţial zidurile romane Z3 şi Z4 şi rigola din faţa terasei fostului complex comercial din centrul comunei Berzovia. Secţiunea adâncită până la -1,50 m de la nivelul stradal, a surprins continuarea zidurilor Z3 şi Z4, distruse parţial, prin săparea şanţului pentru introducerea conductelor de apă şi fundaţia unui portic, aparţinând unei construcţii romane din interiorul castrului sesizată arheologic şi cu ocazia săpăturilor arheologice executate în momentul construirii complexului comercial. Între drumul asfaltat, despărţit de o rigolă adâncă de terasa din faţa complexului comercial, există o cădere de nivel de aprox. 1 m. Fundaţia porticului, de formă pătrată, cu dimensiunile de 1 x 1 m, s-a păstrat pe o înălţime de 0,80 m şi a fost surprinsă între m. 7,65 şi 9, la adâncimea de -0,70 m, aprox. pe mijlocul secţiunii, la o distanţă de 2 m faţă de zidul Z3. Orientat N-S, zidul Z3, îngrijit construit în opus incertus, descoperit la adâncimea de 0,70-0,75 m, lat de 1 m, se păstrează pe lăţimea secţiunii doar pe o lungime de 1,25 m, restul fiind scos cu ocazia săpării rigolei. Zidul Z4 cu o lăţime tot de 1 m, construit în aceeaşi tehnică, paralel cu Z3, este situat la 2 m de acesta şi se păstrează pe lăţimea secţiunii doar pe o lungime de 0,65 cm. Ambele ziduri s-au păstrat in situ pe o înălţime de 0,75 m. Stratigrafic, la adâncimea de -0,50 -0,70 m de la nivelul stradal s-a constatat un strat de 0,25-0,30 m de dărâmătură constând din pietre, urme de mortar şi numeroase fragmente de ţigle romane, urmat până la adâncimea de -1,50 m, de un nivel compact de locuire constând din numeroase fragmente ceramice, cu urme de ardere secundară, lentile compacte de pământ negru în amestec cu cărbune şi pământ roşu spre violet ce indică mai mult decât sugestiv urmele vizibile ale unui puternic incendiu. Din spaţiul celor două ziduri a rezultat un bogat material arheologic constând din fragmente ceramice de oale, castroane, pereţi şi două fragmente de picior de amforă, un opaiţ păstrat fragmentar, obiecte din fier folosite la îmbinări de structuri din lemn: cuie, piroane, scoabe, balamale fixe etc.
Secţiunea SIV, orientată E-V cu dimensiunile de 10 x 1,50 m, a fost trasată la aprox. 1,00 m de valul de apărare, de pe latura de NE a castrului, între şanţul săpat şi rigola din dreptul casei cu nr.8. La 2,90 m, din colţul de NV al secţiunii, la –0,70 m de la nivelul actual au fost surprinse urmele unui zid roman din piatră Z6, lat de 0,75 m, păstrat pe o înălţime de 0,25 m, pe o lungime de 0,20 m din lăţimea secţiunii, restul zidului fiind scos, păstrându-se doar urmele acestuia. La adâncimea de -1 m, în dreptul m. 7,50, a fost sesizată pe toată lăţimea secţiunii amprenta de pietriş în amestec cu mortar a fundaţiei unui zid scosZ7, orientat N–S şi lat de 0,40 m. Între carourile 3,60 şi 7,50 au fost surprinse, de asemenea, urmele unui zid intermediar Z8, a cărei faţă interioară iese din profilul de S al secţiunii în dreptul m. 3,60 unind în diagonală zidul S6 cu zidul Z7. Acest zid intermediar despărţitor, orientat aprox. E-V, lat de 0,40 cm, are o lungime în interiorul secţiunii de 4 m. Apreciem că am surprins în această zonă a castrului latura de V a unei barăci militare. Cantitatea mare de ţigle cu laturile de 40 x 60 cm, foarte multe în stare fragmentară, prezente pe toată suprafaţa secţiunii, evidenţiată în profilul de S al secţiunii şi de un strat compact, gros de 0,30–0,50 m, sugerează fără echivoc faptul că baraca a fost acoperită cu ţigle romane.
Pe planul general de situaţie cu trama stradală a comunei Berzovia, au fost cartate şi poziţionate un număr total de 17 ziduri romane, după cum urmează: zidul Z9, orientat N-S, în dreptul casei cu nr. 122 (Lungu Cornel); Zidul Z10, orientate E-V, în dreptul stâlpului de curent electric din faţa casei nr. 92 (Pancu Ion); pe latura de N a castrului, la 1,00 m de valul de apărare, pe uliţa satului, în afară de zidurile cercetate de noi din secţiunea SIV, au fost localizate şi cartate zidurile: Z11 în dreptul casei cu nr. 10 proprietar Safeta Fuic; Z12 în faţa casei cu nr. 13 a lui Maioş Gheorghe; Z13 în dreptul casei lui Turcu Gheorghe; Z14, în dreptul fântânii din faţa casei cu nr. 16 proprietar Marcu Achim; Z15, între casa cu nr. 17 proprietar Micu Elena şi casa cu nr. 16 a lui Fieraru Ion, în intersecţia uliţei principale cu drumul de acces peste valul castrului, spre canalul amenajat pe cursul pârâului Fizeş; Z17, zid complet scos situat între casa cu nr.19 proprietar Teleki Iosif şi casa cu nr. 20 a lui Cârpan Petru. Din relatările proprietarilor Micu Elena, Cireşan Floarea şi Teleki Iosif, zidurile din faţa acestor case orientate N–S se intersectează cu alte ziduri romane din interiorul castrului peste care au fost ridicate casele proprietarilor mai sus menţionaţi, continuându-se cu alte ziduri a căror urme sunt sesizabile în grădinile din spatele caselor cu nr. 17-20.
Prin executarea şanţului pentru alimentare cu apă, până la adâncimea de -1,20 m, de pe uliţa comunei în faţa caselor cu numerele de la 189 la 194, situate la cca. 1,00 m SV în afara castrului, a fost deranjată o întinsă aşezare cu urme de intensă activitate de reducere şi prelucrare a fierului constând din zgură, minereu de fier, fragmente din pereţii şi tuburile suflantei de la cuptoarele de redus minereul de fier, fragmente ceramice de factură romană.
În dreptul casei cu nr. 193 proprietar Secoşan Petru, paralel cu şanţul săpat a fost trasată şi executată secţiunea SV, orientată E–V cu dimensiunile de 9 x 1,50 m. La adâncimea de -0,40 m de la nivelul stradal între m. 1,25 şi 7 pornind din profilul de N, pe o porţiune de 1 m din lăţimea secţiunii, a fost surprinsă şi evidenţiată arheologic o platformă compactă alcătuită din bucăţi de zgură, minereu de fier, precum şi pereţi de cuptor de redus minereul de fier cu urme de fier şi zgură topită. Între m. 7,25 şi 8,25, la acelaşi nivel cu platforma, ieşind din profilul de N spre interiorul secţiunii pe o lăţime de 0,50 m, au fost surprinse urmele unei vetre aparţinând unui cuptor de redus minereul de fier. Diametrul exterior al vetrei este de 1 m, iar cel interior de 0,70 m; pereţii cuptorului din pământ vitrificat de culoare violet-maronie, se mai păstrau doar pe o înălţime de 15-20 cm, având o lăţime de 15 cm. După demontarea platformei în grosime de 0,50 m, care prezintă un profil albiat, a urmat pe toată suprafaţa secţiunii un pământ negru fără încărcătură arheologică în care ne-am adâncit până la -1,25 m de la nivelul străzii. Din această secţiune, după demontarea platformei, au rezultat 50 kg de zgură de fier şi metal topit, precum şi câteva fragmente ceramice din care o buză de oală-borcan lucrată la roată cu val simplu incizat pe umerii vasului de tradiţie dacică.
Pe baza datelor arheologice prezentate şi a cercetării terenului din grădinile localnicilor situate la ieşirea din comună spre Gherteniş, la capătul terasei delimitate la S de şoseaua Reşiţa - Timişoara şi spre V de valea pârâului Fizeş, la o distanţă de peste 1,00 m de castru, cu certitudine se poate carta o aşezare civilă a cărei activitate ocupaţională era reducerea şi prelucrarea fierului, ea funcţionând pe toată perioada cuprinsă între sec. II-IV.
Secţiunea SVI a fost executată în valea Fizeşului, la jumătatea distanţei dintre izvorul de captare şi calea ferată Berzovia-Gherteniş. Cercetarea arheologică a constat din lărgirea şanţului pe o lungime de 5 m şi deschiderea unei casete de 3 x 2 m, în porţiunea unde, din pământul rezultat în urma săpării şanţului, au fost recuperate fragmente ceramice. Între m. 1,75 şi 3,25 al casetei, în profilul de E, la adâncimea de -0,80 m, a fost surprinsă, parţial, o locuinţă cu plan aprox. rotund, având diametrul pe axa N–S de 1,80 m. Din interiorul locuit, până la adâncimea de -1 m, au fost prelevate fragmente ceramice în majoritate atipice, confecţionate cu mâna, din pastă zgrunţuroasă cu aspect grosier, de culoare brun-negricioasă şi câteva fragmente din pastă cenuşie fină lucrate la roată, ceramică specifică sec. III-IV. Cercetările de teren întreprinse cu ani în urmă în lunca pârâului Fizeş, cu ocazia lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, au localizat prezenţa mai multor aşezări de sec. III-IV. De asemenea, în zona cuprinsă între malul stâng al canalului de drenaj al pârâului Fizeş şi panta terasei fostei baze SMA, în locul unde în prezent a fost montată instalaţia de pompe şi turnul de apă din cadrul proiectului de alimentare cu apă a comunei Berzovia, a fost localizată, pe baza numeroaselor fragmente de zgură, fier topit, fragmente din pereţii şi vetrele aparţinând cuptoarelor de redus minerul de fier, urmele unei intense activităţi reducătoare a minerului de fier din sec. III-IV.
În anul 2005 Muzeul Banatului Montan din Reşiţa a executat secţiunea SVII/1.05 cu dimensiunile de 30 x 1,50 m pe latura de N a castrului la distanţa de 100 m distanţă de colţul de NV al castrului. Secţiunea orientată NS cu o deviere de 150 a fost amplasată pe marginea drumului de acces spre pârâul canalizat Fizeş. Arheologic între m. 0-2 la adâncimea de 0,50 m a fost surprinsă partea terminală a valului de apărare de pe latura de N a castrului. În dreptul m. 7-8 adâncindu-se până la -1,10 de la nivelul străzii, urmele de fundaţie a unei construcţii romane din lemn puternic incendiată, acoperită cu ţiglă. Între m. 17-24, la adâncimea de 1-1,20 m, a fost surprinsă o platformă compactă din piatră tasată cu urme de vitrificare, peste care un strat gros de 0,20 cm de cărbune în amestec cu fragmente din turte de fier. Materialul arheologic rezultat constă în majoritatea sa din fragmente ceramice de factură provincial romană, un bazin de opaiţ cu ştampila FORTIS, cuie şi piroane din fier, dar şi câteva fragmente ceramice aparţinând unui orizont hallsttatian.
Săpăturile arheologice sistematice întreprinse între anii 1999-2005 de către arheologul Alexandru Flutur de la Muzeul Banatului din Timişoara s-au desfăşurat în exclusivitate în principia castrului de legiune, unde arheologic au fost sesizate două faze de lemn şi o fază de piatră.
Recentele descoperiri arheologice de la Berzovia, au pus în evidenţă, pentru prima oară faptul că nu doar principa castrului a fost refăcută în piatră. Prioritar, se impune ca săpăturile arheologice sistematice din campaniile viitoare, începând cu anul 2006, să confirme sau nu existenţa construirii în piatră şi a zidurilor de incintă a castrului legiunii a IV-a Flavia Felix.
Refacerea în piatră a castrului legiunii a IV-a Flavia de la Berzovia, coroborată cu datele obţinute în urma cercetărilor din ultimii ani, efectuate în castrul de piatră cu o primă fază de pământ de la Vărădia, din punctul Pustă, sugerează în stadiul actual al cercetărilor arheologice că ambele fortificaţii, aparţinând perioadei traiane, au fost refăcute în piatră în perioada cuprinsă între anii 106-118.
Note:
1. V Mihăilescu, Dealurile şi câmpiile României, Bucureşti, 1966, p. 145-148.
2. Selectiv facem trimitere la: Repertorium ad literaturam Daciae arheologicam et epigraficam, Budapesta, 1880, p. 130; I Winler, Contribuţii numismatice la istoria Daciei, în SCS , Cluj, VI, 1955, p. 68, 128; N. Gostar, Inscripţiile de pe lucernele din Dacia romană, ArhMold 1, p.164; Glodariu, I., Legio IV Flavia felix în Dacia, ActaMN 3, 1966, p. 431; Protase, D., Legio IIII Flavia la nordul Dunării, ActaMN 4, 1967, p.49-51; Tabula Imperii Romani, L 34, Budapesta, 1968, p. 36 cu bibliografia veche de referinţă; M. Moga, Castrul Bersobis, Tibiscus 1, 1971, p. 51-58.; F. Medeleţ, R. Petrovschi, Cercetări arheologice în castrul de la Berzovia, Tibiscus 3, 1974, p. 134-136; Răuţ, Oct., Bozu, O., R. Petrovszky, Drumurile romane în Banat,Banatica 4, 1977, p. 143-152; D. Benea, Din istoria militară a Moesiei Superior şi a Daciei, Cluj-Napoca, 1983, p. 153; idem, Dacia sud-vestică în sec. III-IV, Timişoara, p. 231; D. Protase, Orizonturi daco-romane, Cluj-Napoca, 1995, p. 97-100.
3. Începând cu data de 1 martie 2004, în com. Berzovia, jud. Caraş-Severin, au început lucrările de săpare a şanţurilor pentru introducerea ţevilor de aducţiune a apei potabile din cadrul proiectului de investiţie „Alimentare cu apă Berzovia” (program SAPARD). Cu toate că proiectul în discuţie a avut ca bază tehnică de proiectare şi execuţie, un proiect similar datând din 1993, care avea avizul de principiu al OJPCN Caraş-Severin, privind descărcarea terenului de sarcină arheologică, prevăzându-se şi sumele necesare executării săpăturilor de salvare aferente; noul proiectant nu numai că „a uitat” să reactualizeze fondurile necesare executării de săpături arheologice preventive şi de salvare prevăzute încă din 1993, dar nici măcar nu le-a mai prevăzut, dar să-şi mai aducă aminte de aplicarea legislaţiei în vigoare privind protecţia monumentelor şi siturilor arheologice şi istorice.
Atât în anul 2001 cu ocazia sărbătoririi a 1900 de ani de atestare documentară a anticei aşezări romane Bersobis-Berzovi, ocazie cu care s-a dezvelit şi o placă comemorativă, cât şi în ianuarie 2004, când s-a obţinut deschiderea financiară pentru executarea proiectului de alimentare cu apă a comunei, la masa festivă, alături de primarul comunei Berzovia se găseau invitaţi de onoare, aceleaşi personaje din conducerea administrativă a judeţului care aveau obligaţia să respecte prevederile Legii nr.182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil şi Legea nr. 378/2001 privind protecţia patrimoniului arheologic care printre altele obligă beneficiarul să finanţeze cercetarea arheologică în vederea descărcării de sarcină arheologică a terenului. Doar după intervenţia energică a directorului Muzeului Banatului Montan din Reşiţa, dr. Dumitru Ţeicu, conform adresei Nr. 357/09.03.2004, prin care se solicita sistarea lucrărilor; se încheie un protocol între reprezentanţii firmelor executante, beneficiar, proiectant şi DCCPCN Caraş-Severin, în care se consemna alocarea sumei de 200 milioane lei de la articolul cheltuieli neprevăzute din cadrul proiectului „Alimentare cu apă Berzovia - program SAPARD”, sumă care nici până la redactarea acestui raport privind săpăturile arheologice de salvare de la Berzovia nu a fost onorată. Săpăturile arheologice de salvare întreprinse la Berzovia, au fost finanţate parte de către MBM Reşiţa şi DCCPCN Caraş-Severin.