Şeuşa | Comuna: Ciugud | Judeţ: Alba | Punct: Gorgan | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
3520
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 1124.02 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Ciugud
Localitate:
Şeuşa
Punct:
Gorgan
Localizare:
| 1124.02 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ciută | Marius Mihai | responsabil | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Ciută | Beatrice | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Gligor | Adrian | participant | Roşia Montană Gold Corporation SA |
Raport:
Campania anului 2005 din cadrul sitului arheologic de la Şeuşa-Gorgan, cea de a şasea, succesivă, s-a desfăşurat în perioada 15 august–4 septembrie. Cercetarea arheologică a avut ca obiective principale: continuarea investigaţiilor în unităţile de cercetare deschise în campaniile anterioare (SX/2004), în vederea relevării complete a unor complexe aparţinând locuirilor eneolitice; precum şi verificarea stratigrafică în vederea surprinderii extinderii pe orizontală a urmelor locuirilor eneolitice (Decea Mureşului şi Coţofeni) prezente în zona centrală şi sud-estică a vârfului măgurii1.
În prima parte a intervalului, datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile, eforturile au fost concentrate în direcţia astupării manuale a unităţilor de cercetare deschise în campaniile precedente şi epuizate din punct de vedere arheologic (S.VII/2003-2004 şi SIX/2003-2004). În scurta perioadă rămasă în cea de a doua parte a campaniei, au putut fi continuate cercetările sistematice.
SX/2004-2005
Unitatea de cercetare deschisă în campania anterioară (2004), în scopul informării stratigrafice, situată la o distanţă de cca. 4 m spre S de borna topografică aflată în vârful movilei de pe Gorgan, S.X 2004 - devenită, prin reluarea cercetării S.X/2004-2005 - a fost extinsă, din motive logistice (a fost singura unitate de cercetare în care s-a lucrat în acest an, cu un efectiv extins numeric) dar şi din motive obiective, presupuse de starea avansată de degradare a profilelor stratigrafice, ajungând astfel, de la dimensiunile iniţiale de 6 x 4 m, la actuala dimensiune de 10 x 5 m. Numerotarea carourilor, cu dimensiunile de 2 x 2,5 m (în număr de 10), a rămas aceeaşi, de la N spre S şi dinspre V spre E.
După realizarea decopertării în laturile (sectoarele) supuse extinderii (cea de NV şi cea de SV), în caroul 1 al suprafeţei, la adâncimea de 0,20 m, a fost descoperită limita superioară a unei borne topografice moderne, realizată din beton armat cu o tijă metalică centrală, fiind lipită de profilul nord-vestic. Analiza profilului vertical, realizată după adâncirea până la baza bornei (ce s-a dovedit a avea o înălţime de 0,77 m), a confirmat datarea recentă a bornei („plantată” probabil după al doilea război mondial), pornirea groapei conturându-se imediat de sub stratul vegetal. În această situaţie însă, rămâne încă neclară plasarea bornei vizibile la ora actuală precum şi poziţia uşor înclinată a bornei relevate în săpătură, poziţie anormală pentru un astfel de sistem de referinţă geografică. Groapa bornei topografice afecta o locuinţă de suprafaţă aparţinând culturii Coţofeni (L11/2004-2005), relevată încă din campania anului 2004, sub forma unei lentile relativ groase (0,20-0,30 m) de chirpici sfărâmat, fragmente ceramice fragmentare, cenuşă, lemn carbonizat.
S-a continuat adâncirea pe întreaga suprafaţă extinsă, cu niveluri de săpare de aceeaşi grosime (cca. 10 cm) şi cu recuperarea integrală a materialelor arheologice. Datorită pantei pe care este amplasată suprafaţa (de cca. 20-25o), cotele de adâncime sunt diferite în diferite puncte, descrescând spre S şi E.
La adâncimea medie de 0,50 m (cota atinsă în campania anului trecut), s-a trecut la „prepararea” integrală a locuinţei 11, Coţofeni, în sensul surprinderii limitelor ei. Datorită poziţiei apropiate de vârful măgurii, locuinţa apare în plan deformat, cu zona centrală mai ridicată iar limitele laterale situate mai în adâncime. După relevarea acesteia aproape integrală (limitele nordice şi vestice intrau în profilele verticale), s-a trecut la demontarea ei.
La răzuirea următorului nivel de săpare, la adâncimea de cca. 0,80 m s-au relevat două gropi (G17 şi G18). Prima groapă în ordinea relevării (G17), de formă relativ dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite, cu laturile lungi de cca. 2,20 m, orientate nord-sud şi cele scurte ce cca. 1,40 m, s-a dovedit a fi partea inferioară a unui bordei Coţofeni (L.12), surprins pe o adâncime de doar 10-15 cm, ce conţinea fragmente de chirpici ars, fragmente ceramice, resturi faunistice etc., ce pot confirma utilizarea bordeiului, după dezafectare, în scopuri menajere. Groapa bordeiului (L.12) tăia o altă groapă, anterioară, de formă relativ rotundă, cu diametrul de cca. 1,5 m (G.18). Adâncirea în acest complex, cu cca. 0,60 m, a relevat un complex sărac în materiale arheologice, ce a bulversat însă nivelurile de depuneri anterioare, astfel că, în umplutura sa au fost sesizate, în amestec materiale Coţofeni, în asociere cu materiale Decea Mureşului. Un caz deosebit de important îl constituie descoperirea, în umplutura gropii, a unui fragment ceramic decorat cu incizii paralele dispuse în formă de reţea atribuit, fără nici o îndoială, culturii Bodrogkeresztur,.
Următorul nivel de săpare a relevat, în extremitatea nordică a suprafeţei (colţul de NE al caroului 1), o lentilă de material carbonizat, de culoare neagră, care, la o analiză atentă, s-a dovedit a fi compusă din seminţe de cereale puternic arse. Degajarea cu mare atenţie a lentilei în scopul sesizăzii caracteristicilor complexului (iniţial bănuit a fi o groapă), în paralel cu recuperarea integrală a pământului ce conţinea seminţe, au relevat, pe de o parte lungimea considerabilă a acesteia (cca. 40-50 cm), dar şi faptul că la cca. 8 cm mai în adâncime apărea o altă lentilă, similară, mai consistentă (groasă) conţinând aceleaşi seminţe carbonizate. „Depozitul” (D1/2005) s-a dovedit a fi deosebit de bogat, oferind, pe lângă seminţele recuperate în amestec cu pământ, şi cantităţi mari de seminţe recuperate în stare originală, fără impurităţi, putând fi prelevate, practic, cu ajutorul şpaclului. Lentila de cereale intra în profilul nord-estic as suprafeţei (au fost recuperate peste 40 litri de pământ, reprezentând probe din care urmau să fie recuperate macroresturile vegetale. În momentul de faţă probele se află în curs de prelucrare, la o primă determinare fiind vorba, se pare de specia Tritticum dicoccum, prezenţă majoritară, dar şi de alte alte specii aflate în curs de identificare. După poziţia stratigrafică, este aproape cert faptul că acest „depozit” a aparţinut locuinţei 11, Coţofeni.
La adâncimea medie de cca. 1,10 – 1,20 m (pe profilul nord-vestic) săpătura a fost oprită, din motive legate de evoluţia condiţiilor meteorologice, iar suprafaţa a fost pregătită pentru conservare, urmând ca ea să fie reluată în campania viitoare.
Practic, în campania acestui an, am reuşit realizarea investigaţiilor doar în nivelurile superioare ale stratului cu depuneri arheologice de la Gorgan, cel aparţinând celei de a doua faze de locuire Coţofeni (cea a locuinţelor sezoniere), aparţinând fazei IIIb-IIIc a culturii.
Campania anului 2005, a adus informaţii importante cu privire la locuirile eneolitice de la Gorgan. Dacă în ceea ce priveşte succesiunile stratigrafice ale locuirilor s-au confirmat, şi reconfirmat, situaţiile surprinse în campaniile anterioare, date importante s-au obţinut cu privire la extinderea spre sud a locuirilor. Versantul sudic prin grosimea de aproape 2 m de depuneri Coţofeni, dovedeşte că această zonă, mai plană, a fost intens locuită de comunităţile acestei culturi, urmând ca în curând să fie confirmată (sau infirmată) şi locuirea Decea Mureşului în această zonă a sitului.
Dacă în anii trecuţi am utilizat, în rapoartele şi studiile noastre, în funcţie de stadiul prelucrării şi interpretării materialelor şi contextelor descoperite, termenii diferiţi cum ar fi: „orizont de tip Tiszapolgar”, „Tiszapolgar final”, „fază de trecere spre cultura Bodrogkeresztur”, sau, mai recent, „orizont de tip Tiszapolgar-Decea Mureşului”, începând din campania precedentă (2004), apariţia altor noi elemente a determinat reluarea analizelor efectuate asupra facturii, formelor şi ornamentelor prezente pe vasele ceramice descoperite la Gorgan precum şi altor categorii artefactuale, ne-au determinat să înclinăm în favoarea stabilirii unor analogii, tot mai evidente, cu inventarul descoperit în necropola de la Decea Mureşului, văzută ca o infiltrare de tip stepic în mediul eneolitic mijlociu transilvănean. Deocamdată, inclusiv atribuirea culturală fenomenului cultural Decea Mureşului va rămâne în stadiul unei ipoteze de lucru, date fiind situaţiile şi materialele descoperite în campania 2005, coroborate cu informaţii suplimentare, provenind din cercetarea unor situri similare, contemporane, aşteptându-se rezultatele cercetărilor viitoare care să clarifice pe deplin apartenenţa culturală şi cronologică a primelor comunităţi ce au habitat măgura Gorganului de la şeuşa.
Colectivul de cercetare a avut în componenţă masteranzi şi studenţi ai specializării arheologie din cadrul Univ. Alba Iulia, şantierul având, şi în acest an, caracterul unuia de tip şcoală. Practic, toate operaţiunile de săpare, înregistrare, marcare şi prelucrare primară (inventariere, desenare, ambalare etc.) au fost efectuate de către studenţi sub directa îndrumare a cadrelor specializate.
Cercetările arheologice de la şeuşa-Gorgan vor continua în campaniile viitoare, prin definitivarea suprafeţelor deschise în acest an şi prin abordarea zonei centrale şi sud-vestice a măgurii prin deschiderea unor noi suprafeţe şi secţiuni de control stratigrafic. După cum se prezintă la ora actuală situaţia stratigrafică şi planimetrică, apreciem că s-a cercetat mai mult de 75% din aria totală a sitului arheologic de la Seuşa-Gorgan.