Ulieş | Judeţ: Harghita | Punct: Biserica Veche | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică; Mormânt;
Cod RAN:
| 86231.02 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Ulieş
Localitate:
Ulieş
Punct:
Biserica Veche
Localizare:
| 86231.02 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| András | Sófalvi | responsabil | Muzeul "Haáz Rezsö", Odorheiu Secuiesc |
| Csongor | Derszi | participant | Muzeul "Haáz Rezsö", Odorheiu Secuiesc |
Raport:
Între 2-15 mai 2005 MHR Odorheiu Secuiesc cu participarea studenţiilor UBB Cluj a organizat o săpătură arheologică de salvare la ruinele bisericii medievale între satele Ulieş şi Iaşu, la locul Biserica Veche (m. Régi Templom).
Primele date directe despre biserica medievală a satului Ulieş, deja menţionată în dijmele papale din 1332-1337, le cunoaştem de la mijlocul sec. XVII, când s-a efectuat o renovare a bisericii. La sfârşitul sec. XVIII biserica a fost demolată – astfel fiind abandonat şi cimitirul – şi s-a început construirea noii biserici pe teritoriul satului Ulieş de astăzi. Urmele ruinelor sunt vizibile şi azi sub iarbă.
Cercetarea arheologică s-a concentrat, în primul rând, în partea de SSE a sanctuarului bisericii, fiindcă Pârâul Bisericii Sfânte a deteriorat deja o parte din zidul cimitirului şi a pus în pericol de distrugere completă această parte a sitului arheologic. Secţiunea a doua era deschisă la partea vestică a sitului din cauza cercetării structurii zidului de incintă.
Săpătura arheologică efectuată la o suprafaţă mică ne-a adus o mulţime de informaţii, dar a deschis un şir de întrebări, la care o vom găsi răspunsuri doar după continuarea cercetărilor.
În S1 au ieşit la iveală fundaţiile zidului bisericii gotice târzii cu contraforturi şi podeaua de cărămidă a acesteia. Acestă construcţie datează din a doua jumătate a sec. XV (denar Matei Corvin – 1465), când era desfiinţat sanctuarul romanic cu închidere dreaptă. Mare majoritate a mormintelor descoperite în jurul sanctuarului (32 de schelete) sunt din epoca medievală timpurie. Aceasta se datorează faptului că în timpul evului mediu târziu a început alunecarea terenului pe partea de SE a dealului bisericii, fapt care a pus capăt înmormântărilor în apropierea sanctuarului (astfel au rămas mormintele timpurii nederanjate). În cimitir se poate despărţi un orizont de morminte din epoca arpadiană care sunt poziţionate către fundaţia sanctuarului cu închidere dreaptă. Aceasta şi câteva fragmente de piatră cioplită refolosite găsite în fundaţia sanctuarului arpadian ne dovedesc, cu siguranţă, existenţa unei biserici mai timpurii, probabil construită în sec. XII. Din umplutura de pământ a mormintelor – în mare majoritate fără inventar arheologic – au ieşit la suprafaţă trei cercei de tâmpla din argint, cu capătul răsucit în forma de S, care aparţin mormintelor din epoca arpadiană. Inventarul arheologic conţine o mulţime de cuie de sicriu, cuie de şindirilă, fragmente de ceramică şi de frescă.
În legătură cu datarea zidului de cimitir, cercetat pe o suprafaţă mică, putem să deosebim două faze de construcţie după tehnica de construcţie şi din diferenţa dintre cele două mortare. Din stratul de sub prima fază a zidului de incintă a ieşit la suprafaţă un fragment de ceramică din sec. XIV, iar construirea celei de-a doua faze se poate pune în legătură cu renovarea făcută în sec. XVII.
După descoperirile descrise mai sus se poate spune că dinainte de stabilirea secuimii pe acest teritoriu, satul Ulieş a avut deja biserică, care în mare parte era reconstruită în timpul evului mediu târziu. Renovările au influenţat probabil şi nava bisericii, fiindcă din poziţia zidurilor de fundaţii al sanctuarelor se poate constata o deplasare a axei bisericii spre N. Despre sanctuarul bisericii gotice, cât şi despre fazele de construcţii şi renovări a navei bisericii se poate alcătui a imagine mai clară doar după continuarea cercetărilor arheologice. O săpătură arheologică desfăşurată pe o suprafaţă mai mare ar putea să ne arate legăturile dintre biserică şi satul medieval.