Porţ | Comuna: Marca | Judeţ: Sălaj | Punct: Paliş | Anul: 2006


Descriere:

Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène târziu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Cetate;
Cod RAN:
| 141982.03 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Marca
Localitate:
Porţ
Punct:
Paliş
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Băcueţ-Crişan Dan participant Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Bejinariu Ioan participant Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Matei Alexandru participant Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Pop Horea Dionisiu participant Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Raport:
Situl este amplasat pe înşeuarea dintre dealurile Pleşa şi Paliş care constituie o veche şi actuală cale de acces dinspre V în judeţul Sălaj, mai precis în Depresiunea Şimleului, spaţiu aflat la V de Poarta Meseşană, principala cale nord-vestică de acces în Transilvania. Situl a fost identificat în urma unor cercetări de teren (2003) şi cercetări arheologice preventive (2005) ocazionate de construcţia unei mănăstiri la extremitatea nord-vestică a acestuia. Dispersia materialului ceramic, identificat în periegheze, a sugerat iniţial o mai mică extindere a sitului doar pe culmea înşeuării care leagă dealul Pleşa de Paliş, unde arăturile moderne au afectat complexele arheologice, favorizând observarea materialelor ceramice la suprafaţă. Înşeuarea pomenită este lungă de cca. 400 m şi lată de cca. 100-150 m. Altitudinea maximă a acesteia este de 212 m. Trecătoarea practicată de râul Barcău, la ieşirea sa din Depresiunea Şimleului, prin Munţii Plopişului, în zona comunei Marca, a constituit, de-a lungul istoriei, o poartă de intrare în Transilvania dinspre V. Ca şi defileul Barcăului de la Marca-Porţ care a fost fortificat în epoci şi maniere diferite trecerea de la Porţ-Paliş a fost supravegheată întâi de posibila fortificaţie Wietenberg de pe vârful dealului Pleşa, iar mai apoi de fortificaţia aşezării de la Porţ-Paliş, datând din finalul primei etape a epocii fierului şi probabil de la începutul celei de a doua. În defileul Barcăului o primă fortificaţie este ridicată în punctul Iertaşul Petacilor, datând, foarte probabil, din prima epocă a fierului, Hallstatt. Trecătoarea a fost fortificată, mai apoi, în sec. I a.Chr, de către daci, care au realizat un sistem defensiv din două ziduri concentrice din pământ şi lemn pe dealul Cetate. Doar acest punct a fost investigat sistematic în anul 1972, celelalte beneficiind doar de investigaţii perieghetice. Fortificaţia de pe dealul Cetate avea rolul de a bloca accesul în Depresiunea Şimleului dinspre V, pentru a proteja teritoriul controlat, foarte probabil, de către o uniune tribală dacică al cărei centru se afla la Şimleu Silvaniei. La războaiele dacice ale împăratului Traian, cetatea dacică de la Marca a fost cucerită şi incendiată de către romani (106 p.Chr.). Amplasarea graniţei romane pe aliniamentul Munţilor Meseş a oferit romanilor un avantaj deosebit în stăpânirea teritoriilor cucerite şi în supravegherea celor din jur, locuite de daci şi mai târziu şi de vandali. Relaxarea relaţiilor dintre romani şi “barbarii” daci şi vandali a permis transformarea bazinului cursului superior şi mijlociu al Barcăului şi Crasnei, din afara Daciei Romane, într-o veritabilă aglomerare demografică determinată de interese economice şi politice, la mijlocul sec. al II-lea p.Chr. Finalul sec. a adus, pentru zona cercetată, o schimbare majoră datorită presiunii exercitată de triburile germanice ale cvazilor şi marcomanilor. Imperiul Roman îşi modifică strategia în regiune transformând alianţa militară daco-vandalică într-o forţă tampon între romani şi germani. Climatul favorabil cât şi protecţia asigurată de munţii din jur, dar şi de armata romană, au favorizat întemeierea şi dezvoltarea comunităţilor umane din lunca Barcăului în sec. II-III p.Chr. Dispuse în general pe terase neinundabile ale râului Barcău, aşezările umane au exploatat zonele agricole şi de păşunat din jur care au asigurat principalul mod de subzistenţă al comunităţilor umane. Aşezări datate în acest interval de timp au fost identificate, în cercetări arheologice de teren, în punctele Rât, La Nadă, Pă Coastă, Corău. Dacii liberi şi vandalii au fost încurajaţi să se aşeze în aceste puncte, probabil de către romanii, care vedeau în ei o potenţială forţă militară, ce se putea interpune, la sfârşitul sec. II p.Chr, alianţei cvado-marcomanice care se apropia ameninţător de Dacia dinspre NV. Importanţa acestei treceri, intrări dinspre NV este argumentată şi de reutilizarea dealului Cetate de la Marca în evul mediu între sec. XI-V când au fost amenajate elemente defensive pe platoul superior al muncelului. Obiectivul cercetării noastre a fost salvarea vestigiilor arheologice aflate pe traseul viitoarei Autostrăzi în zona sitului de la Porţ Paliş. În acest sens au fost trasate 42 de suprafeţe, fiind excavată o suprafaţă de 2244,42 m2. În suprafaţa cercetată au fost identificate şi investigate 134 complexe arheologice. Suprafaţa S 1 are dimensiunile de 66 x 2 m şi este perpendiculară pe axul Autostrăzii. În cadrul secţiunii nu au apărut decât rare fragmente ceramice hallstattiene. Nu a fost identificat un nivel de cultură, iar la ad. de -0,40 m a apărut sterilul. Suprafaţa S 2 are dimensiunile de 14 x 2 m, perpendiculară pe S1, nu a furnizat un nivel de cultură sau complexe, iar la -0,30-0,40 m apare sterilul arheologic. Suprafaţa S 3 cu dimensiuni de 12 x 2 m este perpendiculară pe S1 fiind deschisă în dreptul m. 6-8 ai S1. În cadrul acestei secţiuni la -0,15 m a fost cercetat un cpl. C1, groapă conturată ca o pată cenuşie din care au fost recoltate fragmente ceramice şi lemn ars. La -0,30-0,40 m apare sterilul arheologic. Suprafaţa S 4 paralelă cu S2 şi perpendiculară pe S1, are dimensiunile de 12 x 2 m şi o ad.max. de 0,30-0,40 m. Nu au fost identificate complexe, fiind recoltate sporadice fragmente ceramice. Suprafaţa S 5 paralelă cu S2, S4, perpendiculară pe S 1, având dimensiunile de 12 x 4 m, ad.max. de 0,30-0,40 m. Din humus au fost recoltate rare fragmente ceramice. Suprafaţa S 6 are dimensiunile de 12 x 2 m, ad.max. de 0,35 m. În c. 1,5-3 s-a conturat un cpl. C 2, cu umplutură neagră cu pigmenţi de chirpici sfărmat, complex care se adânceşte foarte puţin. Au fost recoltate fragmente ceramice Suprafaţa S 7 cu dimensiunile de 39 x 2 m paralelă cu S 1, amplasată perpendicular pe axul Autostrăzii aprox. NE-SV. În această zonă au apărut numeroase materiale ceramice fără a se contura vreun complex. Materialul ceramic prezintă caracteristici pentru perioada hallstattiană fiind identificate şi numeroase fragmente ceramice lucrate la roată. Suprafaţa S 8 amplasată între S 3 şi S 6, paralelă cu acestea, are dimensiunile de 12 x 3,4 m. Nu au apărut materiale arheologice. Sterilul a apărut la -0,30 m. Suprafaţa S 9 are dimensiunile de 12 x 2 m şi este orientată aprox. E-V la 1 m de S 1. Nu au fost recoltate materiale arheologice. Suprafaţa S 10 de 12 x 2 m este orientată aprox. E-V, trasată la 1 m de S 1. Nu au fost recoltate materiale arheologice. Suprafaţa S 11 cu dimensiunile de 15 x 2 m este plasată perpendicular pe axul autostrăzii aprox. NE-SV. Nu au fost identificate materiale arheologice. Suprafaţa S 12, cu dimensiunile de 12 x 2 m, este paralelă cu S10. Nu au fost identificate materiale arheologice. Suprafaţa S 13, cu dimensiunile de 12 x 2 m, trasată între S 12 şi S 2, paralelă cu acestea. Materiale ceramice au apărut numai în c. 0-2, în zonă conturându-se o pată de culoare cenuşie, cpl. C 3. Au fost recoltate fragmente ceramice şi oase de animale. C3 de formă circulară, diametrul 0,85 m, se adânceşte foarte puţin, -0,21 m, de la suprafaţa solului. Suprafaţa S 14, cu dimensiuni de 12 x 2 m, plasată între S 12 şi S 13. La nivelul humusului apar materiale ceramice fragmentare. Suprafaţa S 15: dimensiunile secţiunii sunt de 25,1 x 2 m. Prelungirea acesteia spre V a decopertat încă 3,75 m2 în care a fost surprins parţial complexul C19. S 15 a fost trasată exact pe axul traseului Autostrăzii. La ad. de 0,2 m apare sterilul arheologic. Alte complexe arheologice nu au apărut. Suprafaţa S 16. Trasată paralel cu S 15 cu un martor de 0, 30 m între ele. Dimensiuni: 23,70 x 2 m. În această secţiune au fost descoperite următoarele complexe arheologice: C. 4, C. 5, C. 6. Prelungirea acesteia spre V a decopertat încă cca. 1 m2 în care a fost surprins parţial cpl. C19. Suprafaţa S 17. Trasată paralel cu S 15, la distanţa de 3, 50 m de aceasta. Dimensiuni: 29 x 2 m. În această secţiune au fost descoperite următoarele complexe arheologice: C 7, C 8, C 9, C 12 şi C 13. Prelungirea acesteia spre V a decopertat încă 2,6 m2 în care a fost surprins parţial cpl. C19 (notat iniţial în luna iulie cu nr. de complex 13). Suprafaţa S 18. Trasată paralel cu S. 16, la distanţa de 3,50 m de aceasta. Dimensiuni: 18,30 x 2 m. În această secţiune au fost descoperite următoarele complexe arheologice: C 10, C 11. Suprafaţa S 19. Trasată paralel cu S 18, la distanţa de 3,00 m de aceasta. Dimensiuni: 19,10 x 2 m. În această secţiune nu au fost descoperite complexe arheologice. Suprafaţa S 20. Trasată paralel cu S 1, la distanţa de 1,10 m de aceasta. Dimensiuni: 26,50 x 2 m. În această secţiune nu au fost descoperite complexe arheologice. Suprafaţa S 21. Trasată paralel cu S 20, la distanţa de 3 m de aceasta. Dimensiuni: 27 x 2 m. În această secţiune nu au fost descoperite complexe arheologice. Suprafaţa S 22. Trasată între secţiunile S 15 şi S 17, paralel cu acestea (cu un martor de 0,60 m faţă de S 17 şi un martor de 0,40 m faţă de S. 15. Dimensiuni: 26 x 2, 5 m. În această secţiune au fost descoperite următoarele complexe arheologice: C 24, C 25. Prelungirea acesteia spre V a decopertat încă 6,25 m2 în care a fost surprins parţial cpl. C19. Suprafaţa S 23. Trasată între secţiunile S 16 şi S 18, paralel cu acestea (cu un martor de 0,25 m faţă de S 17 şi un martor de 0,25 m faţă de S 15. Dimensiuni: 20, 9 x 3 m. În această secţiune nu au fost descoperite complexe arheologice. Suprafaţa S 24. Trasată între secţiunile S 18 şi S 19, paralel cu acestea (cu un martor de 0,50 m faţă de S 18 şi un martor de 0,50 m faţă de S 19. Dimensiuni: 19, 5 x 2 m. Suprafaţa S 25: trasată la 0,5 m N de S 19 din dreptul c. 0 al acesteia nu a identificat nici un complex arheologic. L secţiunii 16,5 m, l de 2 m, suprafaţă excavată 33 m2. Suprafaţa S 26: trasarea acesteia la 0,15 m S de caseta A, pornind din dreptul c. 0 al acesteia, a decopertat încă 18 m2 în care a fost surprins parţial cpl. C 19, C 27 şi C 28. L secţiunii 12 m, l de 1,5 m. Suprafaţa S 27 având dimensiunile de 42 x 2 m, a prezentat o stratigrafie simplă, sub nivelul arat urmează sterilul, toate complexele conturându-se la nivelul sterilului. Suprafaţa S 28 trasată în paralel cu S 27 cu un martor de 0,50 m, la V de S 27 a avut dimensiunile de 37 x 2 m. Stratigrafia este identică cu cea surprinsă în S 27. De-a lungul secţiunii au fost surprinse părţi din complexe cercetate anterior în S 27 cum ar fi C 32, C 31 şi parte din C 19, şanţul surprins în mai multe unităţi de cercetare, dar şi un număr de 4 gropi de stâlpi provenite de la diverse construcţii de suprafaţă. Suprafaţa S 29 a fost trasată paralel cu S 28 pornind de la m. 24 al secţiunii S 28, cu dimensiunile de 17 x 2 m. În cadrul secţiunii au fost conturate 3 complexe arheologice. Din punct de vedere stratigrafic sub nivel arat apare un nivel maroniu lutos cu rare materiale arheologice care de la m. 5,2 este întrerupt de umplutura C 32 (sol cenuşiu cu sfărâmătură de chirpici şi ceramică). Planimetric delimitarea dintre cele două complexe C 31 - C 32 este reprezentată de o rigolă sau un şanţ lat de cca. 0,40-0,50 m şi adânc de maxim 1,05 m (de la suprafaţa actuală) care pe alocuri este flancat de gropi de stâlp. Suprafeţele S 30 şi S 31 au fost trasate paralel cu axul Autostrăzii pe partea dreaptă a canalului care traversează situl, zonă cercetată în lunile iunie-iulie ale acestui an. Aceste secţiuni au avut un rol de control a unei mici zone rămasă necercetată. În aria celor două suprafeţe de cercetare, care au avut dimensiunile de 14 x 2 m, nu au fost identificate niveluri de locuire sau complexe arheologice. Suprafaţa S 32 amplasată în prelungirea S 29 având dimensiunile de 20,6 x 2 m. Stratigrafic sub nivelul arat a urmat direct sterilul arheologic. Cu excepţia cpl. C 19, şanţ defensiv, nu au fost identificate alte complexe arheologice. Suprafaţa S 33 trasată în paralel cu S 27, la 0,5 m de aceasta spre axul Autostrăzii cu dimensiunile de 36,3 x 2 m. Au fost cercetate 8 complexe arheologice. Stratigrafia este identică cu S 27, S 28, sub stratul arat urmează sterilul. Ca un element de noutate, faţă de celelalte secţiuni, am sesizat în zona şanţului C 19 apariţia între m. 1,5-4 a unui nivel subţire mai închis la culoare şi mai bogat în materiale arheologice care suprapune stratigrafic şanţul. Suprafaţa S 34 a fost trasată între S 37 şi S 33, paralelă cu acestea. Are dimensiunile de 35 x 2 m. În această suprafaţă au apărut o serie de complexe (nouă) grupate în preajma C 19. Două dintre acestea (C 57 şi C 58) suprapun clar şanţul defensiv (C 19) oferind o super poziţie stratigrafică pentru interpretarea şi eşalonarea cronologică a complexelor descoperite. Suprafaţa S 35: formă de triunghi dreptunghic cu catetele de 24,5 şi 5 m. Suprafaţa de 73 m2. Prezintă o stratigrafie simplă. Sub nivelul arat gros de 0,25-0,30 m apare lutul steril în care se conturează complexele arheologice. Suprafaţa S 36: L 87,75 m, l 2 m. Suprafaţa de 175,5 m2. Trasată între S 37 şi S 34 la 0,5 m distanţă de fiecare. Orientată aprox. E-V. Prezintă o stratigrafie simplă. Sub nivelul arat gros de 0,25-0,30 m apare lutul steril în care se conturează complexele arheologice. Suprafaţa S 37: formă trapezoidală cu baza mare de 5,5 m şi baza mică de 2,5 m. H de 40 m. Suprafaţa excavată de 170 m2. Trasată între S 36 şi S 35. Prezintă o stratigrafie simplă. Sub nivelul arat gros de 0,25-0,30 m apare lutul steril în care se conturează complexele arheologice. Suprafaţa S 38: trasată din dreptul m. 88 al S 36 la 10 m N de aceasta. L 65,5 m, l 1,5 m. Suprafaţa excavată 98,25 m2. Prezintă o stratigrafie simplă între m. 0-6 şi 20-38. Sub nivelul arat gros de 0,25-0,30 m apare lutul steril în care se conturează complexele arheologice. De la m. 38-66 apar şi straturi de steril negru argilos. Suprafaţa S 39: trasată la 10 m N de S 38. L secţiunii 51,25 m, l de 1,5 m. Suprafaţă excavată 76,87 m2. Prezintă o stratigrafie simplă. Sub nivelul arat gros de 0,25-0,30 m apare lutul steril în care se conturează complexele arheologice. Apar şi straturi de steril negru argilos sub argila maronie sterilă. Suprafaţa S 40: trasarea acesteia între S 36 şi S 38, a decopertat încă 25 m2 în care a fost surprins parţial cpl. C 85. L secţiunii 16,6 m, l de 1,5 m. Suprafaţa A.A fost deschisă pe latura de S-V a secţiunii S 17 (în dreptul m. m 25-29 ai secţiunii S 17), paralel cu aceasta (cu un martor de 0,30 m între caseta A şi S 17). Caseta A avea dimensiunile de: 6 x 5 m. În această casetă au fost surprinse următoarele complexe arheologice: C 14, C 15, C 16, C 17, C 18, C 18/1, C 19, C 20, C 21, C 22, C 23. Prelungirea acesteia spre V a decopertat încă 11 m2 în care a fost surprins parţial cpl. C 19, dar pe toată lăţimea acestuia şi cpl. C 26. Suprafaţa B: de formă triunghiulară (triunghi dreptunghic) datorită problemelor legate de culturile agricole şi regimul proprietăţii. Baza triunghiului (cateta mică) pe latura scurtă estică de 5 m a casetei A, iar cateta lungă paralelă cu S 17, la 0,5 m S de aceasta, pornind din dreptul c. 0 al acesteia. Pentru uşurarea cercetării au fost trasaţi 5 martori laţi de 0,5 m perpendiculari pe latura nordică a casetei. Lungimea catetei mari 24 m, iar a catetei mici de 5 m. Suprafaţa excavată de 40 m2. În colţul nordic a fost surprins parţial cpl. C 27. Descrierea complexelor Cpl. C 1: Tip complex. groapă menajeră. Locaţie: Suprafaţa S3, Carou: 0,5-1,5. Datare: Hallstatt D. Descriere: groapă conturată la -0,15 m ad. în profilul estic al secţiunii. Umplutura este un sol negru-cenuşiu puternic pigmentat cu lemn ars, chirpici şi ceramică măruntă. D gropii este de 1,2 m, iar ad. de 0,3 m, având fundul drept. Cpl. C 2 Tip complex: groapă menajeră. Locaţie. Suprafaţa S 6, Carou: 1,5-3. Datare: Hallstatt D. Descriere: Groapă conturată la -0,1 m ad. Umplutură: sol negru pigmentat cu chirpici mărunt. D gropii cu fund drept: 1,5 m Cpl. C 3 Tip complex: groapă menajeră. Locaţie: Suprafaţa S 13, Carou: 0-2. Datare: Hallstatt D. Descriere: Groapă circulară cu d de 0,85 m şi ad de 0,21 m. Umplutură sol cenuşiu cu pigmenţi de chirpici, ceramică şi un os nears friabil. Cpl. C 4 Tip complex: vatră de foc. Locaţie: Suprafaţa S16, Carou: 6-8. Datare: Hallstatt D Descriere: Complexul a fost surprins între m. 6-8 la ad. de 0, 35 m sub forma unei pete de culoare cenuşie, de formă alungită. Fundul complexului se afla la ad. de 0,45 (uşor alveolat). Pe fund prezenta urme de ardere la roşu. Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu amestecat cu mult cărbune şi câteva fragmente ceramice mici. Acest complex era probabil o vatră de foc adâncită. Cpl. C 5 Tip sit: groapă de stâlp. Locaţie: Suprafaţa S 16, Carou: 4-5. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins între m. 4-5 la ad. de 0,30 m sub forma unei pete de culoare cenuşie, de formă circulată. Fundul complexului se afla la ad. de 0,35 m (uşor alveolat). Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu amestecat cu câteva fragmente ceramice mici. Acest complex era probabil o groapă de stâlp. Cpl. C 6 Tip complex: Talpă de palisadă? Locaţie: Suprafaţa: S 16, Carou: 17-19. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins între m. 17-19 la ad. de 0, 36 m sub forma unei pete de culoare cenuşie, de formă alungită, plasată oblic pe traiectul secţiunii. Fundul complexului se afla la ad. de 0,40-0,42 m (uşor alveolat). Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu amestecat cu puţin cărbune şi câteva fragmente ceramice mici. Acest complex era foarte probabil talpa unei palisade adiacente şanţului (cpl. C 19) identificat ulterior. O talpă asemănătoare (C 27) a fost conturată ulterior în S B şi S 26. Ambele complexe sunt amplasate exact la 5 m de C 19, fiind săpate paralel cu ductul acestuia. Cpl. C 7 Tip complex: groapă de stâlp. Locaţie: Suprafaţa S 17, Carou: 23-24. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins între m. 23-24 la ad. de 0,32 m sub forma unei pete de culoare cenuşie, de formă circulară. Fundul complexului se afla la ad. de 0,44 m (alveolat). Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu amestecat cu puţin cărbune. Acest complex era probabil o groapă de stâlp. Cpl. C 8 Tip complex: groapă de stâlp. Locaţie: Suprafaţa S 17, Carou: 14-15. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins între m. 14-15 la ad. de 0,35 m sub forma unei pete de culoare cenuşie, de formă circulară. Fundul complexului se afla la ad. de 0,45 m (uşor alveolat). Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu amestecat cu puţin cărbune. Acest complex era probabil o groapă de stâlp. Cpl. C 9 Tip complex: groapă de stâlp. Locaţie: Suprafaţa S 17, Carou: 10-11. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins între m. 10-11 la ad. de 0,35 m sub forma unei pete de culoare cenuşie, de formă circulară. Fundul complexului se afla la ad. de 0,50 m (alveolat). Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu amestecat cu puţin cărbune. Acest complex era probabil o groapă de stâlp. Cpl. C 10 Tip complex: groapă de stâlp. Locaţie: Suprafaţa S 18, Carou: 13-14. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins între m. 13-14 la ad. de 0,35 m sub forma unei pete de culoare cenuşie, de formă circulară. Fundul complexului se afla la ad. de 0,43 m (uşor alveolat). Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu amestecat cu cărbune şi mici fragmente ceramice. Acest complex era probabil o groapă de stâlp. Cpl. C 11 Tip complex: groapă de stâlp. Locaţie: Suprafaţa S 18, Carou: 15-16. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins între m. 15-16 la ad. de 0,30 m sub forma unei pete de culoare cenuşie de formă circulară. Fundul complexului se afla la ad. de 0,36 m (uşor alveolat). Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu amestecat cu cărbune. Acest complex era probabil o groapă de stâlp. Cpl. C 12 Tip complex: groapă menajeră. Locaţie: Suprafaţa S 17, Carou: 26-28. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins între m. 26-28 la ad. de 0,40 m sub forma unei pete de culoare cenuşie-negricioasă, de formă oval-alungită. Fundul complexului se afla la ad. de 0,65-0,75 m (uşor alveolat). Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu-negricios amestecat cu cărbune, chirpici şi fragmente ceramice. Acest complex era probabil o groapă menajeră. Cpl. C 13 Tip complex: şanţ fortificaţie. Locaţie: Suprafaţa S 17, Carou: 28-29. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins între m. 28-29 la ad. de 0,40 m sub forma unei pete de culoare cenuşie-negricioasă, de formă alungită. Fundul complexului se afla la ad. de 0,60 m (uşor alveolat). Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu amestecat cu cărbune, chirpici şi fragmente ceramice. Acest complex a fost iniţial identificat cu o groapă menajeră, dar extinderea săpăturii a demonstrat că acest complex este acelaşi cu cpl. C 19 (şanţ defesiv). Cpl. C 14 Tip complex: groapă menajeră. Locaţie: Suprafaţa S A, Carou: 0-2/0-1. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins între m. 0-2 ai casetei A (m. 25-27 ai secţiunii S 17) la ad. de 0,36 m sub forma unei pete de culoare cenuşie de formă circulară. Fundul complexului se afla la ad. de 0,55 m (uşor alveolat). Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu amestecat cu cărbune, chirpici şi fragmente ceramice. Acest complex era probabil o groapă menajeră. Cpl. C 15 Tip complex: groapă menajeră. Locaţie: Suprafaţa: S A, Carou: 0-0,5/2-3. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins la ad. de 0,32 m sub forma unei pete de culoare cenuşie de formă circulară. Fundul complexului se afla la ad. de 0,60 m (uşor alveolat). Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu amestecat cu cărbune, chirpici şi fragmente ceramice. Acest complex era probabil o groapă menajeră. Cpl. C 16 Tip complex: groapă menajeră. Locaţie: Suprafaţa: S A, Carou: 0,5-1,5/3-4. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins în S A la ad. de 0,30 m sub forma unei pete de culoare cenuşie de formă oval-alungită. Fundul complexului se afla la ad. de 0,52 m (uşor alveolat). Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu amestecat cu cărbune, chirpici şi fragmente ceramice. Acest complex era probabil o groapă menajeră. Cpl. C 17 Tip complex: groapă menajeră. Locaţie: Suprafaţa S A, Carou: 0,5-2/2-3. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins în S A la ad. de 0,30 m sub forma unei pete de culoare cenuşie de formă circulară. Fundul complexului se afla la ad. de 0,43 m (uşor alveolat). Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu amestecat cu cărbune, chirpici şi fragmente ceramice. Spre centrul complexului se aflau grupate mai multe fragmente ceramice ce par să provină de la mai multe vase sparte (întregibile) şi depuse în groapă. Cpl. C 18 Tip complex: locuinţă adâncită. Locaţie: Suprafaţa S A, Carou: 1,5-5/0-4. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins în S A la ad. de 0,35 m sub forma unei pete de culoare cenuşie-negricioasă de formă aprox. oval-alungită. Fundul complexului era săpat în trepte, podeaua se afla la ad. de 0,50-0,55 m (uşor alveolat) şi la 0,70 m. Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu-negricios amestecat cu chirpici, cărbune şi fragmente ceramice. Acest complex era probabil o locuinţă. Cpl. C 18/1: Tip complex: groapă de stâlp. Locaţie: Suprafaţa A, carou: 3/2. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins pe fundul lui C 18, la ad. de 0,70 m. Este de formă circulară umplutura lui consta în pământ cenuşiu amestecat cu cărbune. Acest complex este de fapt groapa de stâlp (fundul gropii a fost atins la -0,75 m) centrală a locuinţei C 18. Cpl. C 19 Tip complex: şanţ fortificaţie. Locaţie: Suprafeţele: S A, S 7, S 15, S 16, S 17, S 22, S 26, S 27, S 28, S 32, S 33, S 34, S 36. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins iniţial în suprafaţa S A, la ad. de 0,32 m sub forma unei pete de culoare cenuşie-negricioasă de formă oval-alungită. Complexul a fost săpat în trepte, ad.max a acestuia fiind la 0,75 m. Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu-negricios amestecat cu chirpici, cărbune şi fragmente ceramice. Lăţimea maximă păstrată a şanţului la conturare este de 2,5 m. Amplasarea acestuia de-a lungul înşeuării care leagă dealurile Pleşa şi Paliş, pe culmea acesteia sugerează blocarea “porţilor” într-o perioadă anterioară (?) venirii celţilor în zonă. Complexul are ad.max, surprinsă în S A de 0,75 m. Umplutura complexului consta în pământ cenuşiu-negricios amestecat cu chirpici, lemn ars şi fragmente ceramice. Acest complex a fost iniţial identificat cu o locuinţă. De asemenea el a fost surprins şi în S 7, dar condiţiile concrete în care a trebuit trasată secţiunea nu au permis identificarea corectă a acestuia. Forma acestuia în profil vertical este aprox. tronconică cu deschiderea la gură de 2,5 m, iar la bază de 1,25 m. Ad.max, de la conturarea în argila sterilă, este de 0,5-0,7 m, iar de la suprafaţă de 1 m. În suprafaţa afectată de viitoarea Autostradă şanţul a fost surprins pe o L de 60 m, restul fiind distrus de drumuri moderne erodate. C 19 a fost surprins şi în săpătura preventivă de la Porţ-Paliş-Mănăstire Cpl. C 20 Tip complex: groapă de stâlp. Locaţie: Suprafaţa S A, Carou: 4-5/0-0,5. Datare: Hallstatt D. Descriere: Complexul a fost surprins între m. 4-5 ai S A, la ad. de 0,50 m sub forma unei pete de culoare neagră de formă circulară. Fundul complexului se afla la ad. de 0,70 m (uşor alveolat). Umplutura complexului consta în pământ negricios amestecat cu mult chirpici şi cărbune. Groapa pare mai degrabă să ţină de locuinţa C 18 fiind pandantul gropii de stâlp C 23.