Hârşova | Judeţ: Constanţa | Punct: Tell, Cetate, Edificiu | Anul: 1996
Descriere:
Titlu raportului:
Cercetări arheologice la Hârşova
Anul cercetarii:
1996
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
or. Hârşova
Localitate:
Hârşova
Punct:
Tell, Cetate, Edificiu
Toponim:
Carsium
Localizare:
Fără Ilustrații

Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Vlad | Florin | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
Bem | Cătălin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Voinea | Valentina-Mihaela | participant | Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanța |
Hașotti | Puiu | participant | Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanța |
Miu | Carmen | participant | Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanța |
Haită | Geanina | participant | Facultatea de Istorie, Universitatea București |
Randoin | Bernard | participant | Direction du Patrimoine, Ministere de la Culture, France |
Rialland | Yannick | participant | Service Régional du Centre, Franţa |
Raport:
În campania anului 1996 colectivul şantierului şi-a propus următoarele obiective: continuarea săpăturii astfel încât să se poată realiza conectarea diacronică a tuturor sectoarelor din S.B. pentru depunerile ulterioare locuinţei nr. 19 şi încheierea înregistrării şi recitirii profilului magistral.
La aceste două obiective s-a mai adăugat acela de a se încheia săparea celor două mici suprafeţe (sectoarele 10 şi 14) rămase nesăpate în zona de vest a S.B. care asigurau racordul cu săpătura D.Galbenu (S.A.). În consecinţă, s-a continuat studierea structurilor de locuire, cercetare ce începuse în campania precedentă. Practic, locuinţa nr. 29 a fost cercetată integral, putându-se defini sistemul constructiv, soluţiile arhitectonice şi mai ales evoluţia sa din aceste puncte de vedere şi, de asemenea, şi spaţial Astfel, s-a putut încheia cercetarea unei locuinţe de suprafaţă cu podea amenajată pe un strat de nivelare şi fără structură de lemn.
Alături de aceasta au fost studiate în continuare locuinţa nr. 41 ( cu şanţ de fundaţie), structurile de locuire intersectate de către aceasta şi locuinţele nr.37 şi 42, care definesc un tip de locuinţă neatestat pănă în prezent: locuinţele cu vid sanitar şi platformă amenajată cu o structură de rezistenţă de lemn. Cercetarea acestor două locuinţe a permis evidenţierea multor detalii constructive necunoscute, de natură să permită mai buna înţelegere a specificităţii depunerilor stratigrafice evidenţiate în cazul tell-ului de la Hârşova, în special a înclinării straturilor în anumite situaţii şi deci a diferenţelor de nivel existente.
În cazul resturilor locuinţei nr.12, surprinsă parţial în sectorul 10, distrusă prin incendiere, s-a efectuat o cercetare fină din punct de vedere antracologic şi carpologic, astfel încât s-au putut preleva probe ce vor permite determinarea utilizării specifice a diferitelor zone din interiorulacesteia.
I.a, Cătălin Bem, Valentin Radu, MNIR
Încercare de stabilire a perioadei minime de utilizare a unei zone de deşeuri menajere de pe tell-ul Hârşova (jud. Constanţa) aparţinând nivelului cultural Gumelnita A2 pe baza studiului materialului arheoihtiologic.
În funcţie de complexitatea şi caracterul zonelor de concentrare a deşeurilor menajere, am încercat realizarea unei clasificări şi evidenţierea unor elemente specifice pentru fiecare.
Pentru cercetările arheoihtiologice zonele menajere sunt principalele furnizoare de material. Acesta se pretează la diferite interpretări, totul depinzând de metodele de prelevare. Observând structura complexă a unor astfel de depuneri antropice, în campania 1996 ne-am propus a studia o zonă menajeră ce prezenta o delimitare netă a straturilor bogate în resturi osoase de peşte. Această zonă a fost înregistrată sub denumirea de US 1523 şi împărţită după microstructura ei în două: US 1523 A şi US 1523 B. Studiul arheoihtiologic separat al celor două straturi A şi B a avut ca scop principal stabilirea perioadei minime de utilizare a zonei menajere în discuţie.
I.b. Studiul osteologic al resturilor de mamifere descoperite în nivelurile eneolitice (Gumelniţa A2) pe tell-ul de la Hârşova.
Dragoş Moise, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
S-a continuat studiul resturilor osteologice de mamifere provenind din complexele cercetate, punându-se cu precădere accentul pe zonele de deşeuri menajere, stabilindu-se repartiţia şi frecvenţa pe specii, precum şi unele aspecte ale economiei animaliere a comunităţii gumelniţene.
{I.c.} Studiul materialului litic descoperit în campania 1996 pe şantierele arheologice {Hîrşova-tell} şi {Borduşani Popină};
Constantin Haită, Mihai Tomescu, MNIR
Sunt prezentate date preliminare privind încadrarea materialului litic în principalele categorii şi tipuri petrografice, ca şi zonele de ocurenţă ale acestora cu eventuale conexiuni faţă de siturile studiate.
{I.d.} Studiul micromorfologic al succesiunilor sedimentare din interiorul locuinţelor gumelniţene cercetate în siturile neolitice {Hârşova-tell} şi {Borduşani Popină}; Constantin Haită, MNIR
Acest studiu prezintă o sinteză a tipurilor de faciesuri sedimentare identificate în cadrul locuinţelor cercetate în cele două situri neolitice. De asemenea, este prezentată, ca studiu test, o diagramă de evoluţie a spaţiilor amenajate din interiorul locuinţelor gumelniţene, ce permite evidenţierea fazelor de construcţie, amenajare şi utilizare ale acestora.
Acest studiu a evidenţiat faptul că în interiorul unei locuinţe pot fi individualizate, printr-un astfel de studiu cronostratigrafic, zone cu amenajare şi utilizare specifice ce pot constitui baza unor comparaţii între cele două aşezări gumelniţene.
În concluzie, este discutată posibilitatea încadrării cronostratigrafice fine a fiecărei locuinţe descoperite în siturile cercetate.
{II. CARSIUM}, Teodor Papasima, C. Nicolae, G. Talmachi şi D. Flaut, M.I.N.A.C.
Cetatea Carsium situată în sud-estul oraşului Hârşova, pe malul Dunării, după cum ne-o arată descoperirile arheologice (între care de o importanţă aparte sunt cele epigrafice şi numismatice), are o existenţă aproape bimilenară. Anul 1939 marchează debutul investigaţiilor ştiinţifice aici dar, din păcate, acestea nu au avut un caracter sistematic, de lungă durată. Alte săpături au fost întreprinse în 1943 acestea fiind susccedate de o consistentă campanie arheologică 20 de ani mai târziu. Cercetarea acestui obiectiv de primă importanţă pentru istoria antică şi medievală atât a Dobrogei, cât şi a întreg spaţiului românesc, a fost reluată (de această dată ambiţionându-se instituirea unui regim sistematic de investigare) în anul 1993. Unul din scopurile actualei campanii ştiinţifice fiind şi acela de a asigura pregătirea de specialitate a studenţilor de la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Administrative, specializarea: Istorie şi Facultatea de Litere şi Teologie, specializarea: Teologie ortodoxă-Istorie (participanţi la campania anului 1996). Săpăturile din 1996 s-au efectuat în secţiunea magistrală notată convenţional S2 (în lungime de 140 m) care traversează întreg platoul cetăţii de la V către E, până la poalele dinspre răsărit ale acestuia. Aici s-au făcut descoperiri din epoca romană şi medievală timpurie. Cele mai importante dintre ele sunt: o locuinţă romană (în carourile 14-17), cu trei perioade de locuire, care se întind în intervalul dintre sfârşirul secolului I p. Chr. până în prima jumătate a secolului al IV-lea p. Chr. şi trei locuinţe medievale timpurii (în carourile 8-9, 33-34, 36-37). Monedele rezultate din săpături sunt mai ales romane (sec. I-V) (16 buc.) dar semnalăm şi două monede bizantine, una din veacul al VI-lea, cealaltă din cel de al XI-lea secol.
Moneda bizantină timpurie este un follis datat în anul 552-553 descoperit într-o nivelare ce conţinea material tegular
ştampilat de epocă romană(semnat Legio I Italica şi Ala Callorum Flaviana), care documentează probabil mamentul uneia dintre refacerile cetăţii, în vremea lui Iustinian, după un dezastru suferit cândva, pe la jumătatea veacului al VI-lea. În cuprinsul carourilor 41-70, la diferite distanţe, s-au evidenţiat urme care anunţă cele trei incinte succesive de pe latura de E. Materialul arheologic apărut este constituit din fragmente ceramice getice, romane şi medievale timpurii, monede, tegule ştampilate, unelte, arme, obiecte de podoabă etc. realizate din piatră, sticlă, os şi din metal.
III. Fortificaţia medievală, Aristide Ştefănescu, Muzeul Naţional Cotroceni
S-a cercetat partea răsăriteană a incintei centrale, extinzânu-se şi în afara zidurilor, pe panta de est a Dealului Cetăţii.
Au fost dezvelite amenajări simple, bordeie, pentru adăpostirea oamenilor din garnizoană, dar şi construcţii de mari dimensiuni adosate zidului estic al incintei. Pe această parte, din secolul XIV până la dezafectare (1829), au funcţionat încăperi din paiantă şi pietre servind necesităţilor garnizoanei: adăpost, depozite, grajduri, şoproane, ateliere. Se remarcă în zona centrală, unde stânca este la mică adâncime, folosirea a două linţoiuri de piatră pentru fixarea unui stâlp al unei construcţii de mari dimensiuni, Deafectarea cetăţii a inlăturat posibilitatea unei identificări concrete a funcţionalităţii construcţiilor menţionate.
IV. Cetate, sector Edificiu, Paul Damian, Mihaela Simion, Romeo Cîrjan, MNIR; Oana Damian, IAB.
Cercetarea edificiului din epoca romano-bizantină a continuat prin desfiinţarea martorilor dintre secţiunile trasate în anii anteriori, reuşindu-se să se stabilească limita de vest a clădirii şi să se facă observaţii mai fine asupra compartimentării sale anterioare.S-a continuat cercetarea spre est a zonei în cadrul S VI (6,70x3,15 m, trasată în 1995). După săparea nivelelelor contemporane, moderne şi medievale, având o grosime de 2,00-2,30 m, a fost delimitată o nouă clădire (numită convenţional Edificiul nr. 2), contemporană cu prima fază a edificiului săpat anterior, deci datând din secolul IV. Au fost stabilite laturile de nord şi de vest, noua construcţie fiind surprinsă pe o suprafaţă de circa 10 m2; zidurile acesteia au o grosime de 0,55 m şi o fundaţie de circa 1,00 m (surprinsă doar într-o groapă medievală, care perforează nivelele romane), fiind ridicate din piatră şi cărămizi, legate cu mortar alb de bună calitate, în aceaşi tehnică utilizată şi în cazul primei faze a Edificiului nr. 1. Descoperirea unui al doilea edificiu în această zonă demonstrează că pe panta vestică a dealului Cetăţii se afla în antichitate un cartier important al Carsium-ului.Materialul arheologic este relativ sărac, compus din ceramică foarte fragmentară, specifică secolelor IV-VI,fragmente de vase de sticlă, o mărgică de sticlă, câteva monede.În ceea ce prveşte nivele post romane, au fost dezvelite parţial două locuinţe adâncite şi câteva gropi menajere aparţinând vieţuirii din secole X-XI.