Racoş | Judeţ: Braşov | Punct: Piatra Detunată (Durduia) | Anul: 2010
Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată; Cetate;
Cod RAN:
| 41710.02 |
Județ:
Braşov
Unitate administrativă:
Racoş
Localitate:
Racoş
Punct:
Piatra Detunată (Durduia)
Localizare:
| 41710.02 |
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Bertoli | Erica | participant | Instiuție Nedefinită |
Bohuslav | Mericka | participant | Instiuție Nedefinită |
Brown | Alec | participant | Instiuție Nedefinită |
Brum | C. Misty | participant | Instiuție Nedefinită |
Budzinski | Christofer | participant | Instiuție Nedefinită |
Burr-Austen | Margaret | participant | Instiuție Nedefinită |
Christian | Adam M. | participant | Instiuție Nedefinită |
Denman | Amanda | participant | Instiuție Nedefinită |
Ene | Ion Theodor | participant | Instiuție Nedefinită |
Harris | Megan | participant | Instiuție Nedefinită |
Heisler | Philip R. | participant | Instiuție Nedefinită |
Hoppe | Katherine | participant | Instiuție Nedefinită |
Houda | Lazrak | participant | Instiuție Nedefinită |
Kenney | Kaleigh | participant | Instiuție Nedefinită |
Mazey | Chris | participant | Instiuție Nedefinită |
Mcdowall | Sean | participant | Instiuție Nedefinită |
Moore | Bret G. | participant | Instiuție Nedefinită |
Orlova | Alisa | participant | Instiuție Nedefinită |
Radwick | Tory Beth | participant | Instiuție Nedefinită |
Robischon | Laure | participant | Instiuție Nedefinită |
Schauer | Matthew P. | participant | Instiuție Nedefinită |
Smith | Bethany J. | participant | Instiuție Nedefinită |
Trautman | David | participant | Instiuție Nedefinită |
Tucker | Julian | participant | Instiuție Nedefinită |
Windsor | James M. | participant | Instiuție Nedefinită |
Wren | Edwards | participant | Instiuție Nedefinită |
Yergens | Chelsey | participant | Instiuție Nedefinită |
Goncear | Andrei | participant | ArchaeoTek, Canada |
Bălos | Angelica | participant | Direcţia Judeţeană pentru Cultură Hunedoara |
Sîrbu | Valeriu | participant | Muzeul Brăilei |
Costea | Georgică | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov |
Cioc | Mihaela | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov |
Ştefănescu | Radu | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov |
Székely | Zsolt | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca, filiala Sfântu Gheorghe |
Raport:
Precizăm de la început că lucrările au fost deosebit de anevoioase şi nu au putut fi încheiate în mai multe puncte din cauza ploilor excesive: din cele 53 de zile doar în şase nu a plouat torenţial (în una din dimineţi, numai din SII/2010 au fost scoşi 680 litri de apă!).
Obiectivele urmărite în acest an nu au diferit în esenţă de cele din campania 2009, anume obţinerea de informaţii asupra dimensiunilor, tehnicii şi materialelor folosite de daci la construirea sistemului defensiv, precum şi a modului în care capetele zidului cetăţii întâlnesc stânca nativă a dealului. În acest scop au fost trasate două secţiuni noi şi o suprafaţă şi s-a continuat cercetarea în SIV, SVI, SVII şi SVIII, începute din campania precedentă.
Secţiunea I/2010
A fost amplasată în jumătatea sud-estică a zidului de incintă, între SII/2008 şi SIII/2009, la depărtarea de 4,25 m E de prima secţiune. Iniţial a avut dimensiunile de 6 x 2,50 m, ulterior fiind prelungită spre aval (prăpastie) cu 1 m. Intenţia noastră a fost de a întâlni şi secţiona zidul pe o direcţie perpendiculară, situaţie în care s-ar fi putut obţine informaţiile dorite. Din păcate, nici de această dată nu s-a putut preciza punctul terminus al zidului de incintă din partea de E, şi nici a modului în care el face joncţiunea cu stânca dealului. Cu toate acestea, direcţia pe care o urmează construcţia ieşită la lumină şi la care ne vom referi pe scurt în continuare face posibilă aflarea acestora în campania viitoare. Înainte de aceasta prezentăm însă câteva observaţii care s-au putut face până la stadiul la care a ajuns săpătura în această secţiune. Astfel, între 0-2,50 m, unde ne-am putut adânci până la stânca nativă (0,95 m) s-a observat că aceasta a fost aplatizată în trei trepte inegale ca lăţime şi înălţime, pe suprafeţele astfel obţinute fiind, apoi, aşezate în amestec cu pământ vestigii (ceramică, fragmente de vetre şi lipitură de perete, unelte din piatră, aşchii şi nuclee de la prelucrarea pietrei, oase din epoca bronzului şi din prima epocă a fierului etc.). Că operaţiunea a fost făcută de către daci rezultă şi din faptul că în m.2 al secţiunii vestigiile din prima epocă a fierului se găseau sub cele din epoca bronzului.
Între 2,30-2,80 m, aproape perpendicular pe secţiune, se vede clar un aliniament din bolovani şi lespezi de calcar parţial fasonate, depuse pe una sau pe două asize. Aliniamentul reprezintă partea ,,interioară” a unui zid, a cărui cotă superioară se află la numai 0,10-0,15 m sub actualul nivel de călcare. Perechea ,,exterioară” (aval) a acestui parament se află între 4,50-5 m, cu observaţia că pietrele de aici, nefiind sprijinite spre vale, s-au dislocat şi parte din ele au alunecat în acea direcţie. Prelungirea cu 1 m a secţiunii spre aval nu a fost încununată de succes în ceea ce priveşte adâncirea în secţiune şi dezvelirea feţei exterioare a paramentului, aproape în fiecare zi porţiunea respectivă fiind inundată sau colmatată cu pământ adus de pe pante, în ciuda acoperirii permanente cu folie. Cu toate acestea, unele rezultate sunt interesante: a - între 2,30/2,80-4,50/5 m se păstrează partea inferioară a zidului de incintă dacic, acesta fiind cel mai important obiectiv scos la lumină în secţiune; b - ca şi în alte zone şi situaţii, înainte de începerea construcţiei dacii au procedat la amenajarea atentă a locului cu materiale din epocile premergătoare; c - grosimea/lăţimea zidului dacic este de aproximat după cum rezultă din cifrele amintite, asupra înălţimii lui putându-se face doar speculaţii; d - ca ,,liant” al pietrelor şi lespezilor din paramente şi din ,,emplecton” s-au folosit şi materiale provenind din demantelarea unor complexe din epoca bronzului şi din prima epocă a fierului (inclusiv lipitură de perete), după cum se poate deduce din aflarea acestora în poziţie secundară în toată secţiunea, începând de la nivelul stâncii până la actuala cotă superioară a resturilor de zid dacic.
Pe toată suprafaţa secţiunii, imediat sub stratul de humus de pădure s-au găsit şi fragmente din ambele categorii ceramice dacice, şi ele în poziţie secundară. Cercetarea în acest punct va fi reluată in campania viitoare.
Secţiunea IV/2009, continuare.
Întreruptă la finele campaniei 2009 şi reluată acum, cercetarea a urmărit în principal obţinerea de informaţii în plus referitor la dimensiunile şi la tehnica folosite de daci la ridicarea zidului de apărare. Dacă în ceea ce priveşte primul aspect nu au intervenit elemente noi, importante sunt în schimb cele referitoare la tehnică şi la materiale. Ca şi în alte părţi ale zidului de incintă, s-a confirmat că înainte de începerea construcţiei stânca a fost aplatizată, pe ea fiind aşternut ulterior un strat de pământ în amestec cu vestigii din epocile precedente. Peste acesta s-a clădit zidul, pentru stabilitatea căruia s-a recurs, pe lângă piatră şi pământ, la bârne din lemn, toate materialele fiind aşezate după un sistem mai rar întâlnit la cetăţile dacice, sistem care impunea înalte cunoştinţe tehnice. Este vorba despre implantarea pe pantele dealului a minimum trei ,,ziduri” mai mici (în acest sector), ,,circumscrise” configuraţiei semiovale a zidului principal. Operaţiunea a fost începută din aval spre amonte, la bază fiind amplasată prima construcţie de acest fel care, împreună cu cele două de mai sus, aveau menirea de a-l sprijini pe cel al cetăţii. Fiecare structură avea rambleul ei, aşezat de asemenea pe un strat de pământ adus din altă parte. La terminarea lucrării, toate aceste structuri au fost acoperite cu un pavaj din piatră de calcar mai măruntă, pentru a preîntâmpina folosirea acestor denivelări ca trepte de escaladare de către eventualii atacatori.
Reamintim şi de această dată marea dificultate a lucrului în această secţiune, declivitatea pantei impunând norme de protecţie specifice mai degrabă alpinismului de performanţă. În plus, materialul excavat, în special piatra de dimensiuni mari, nu poate fi depozitat în apropierea punctului de lucru, ci transportat în alte zone, operaţiune care în mod normal ar trebui să se desfăşoare prin transport pe cablu, ceea ce evident este de domeniul fanteziei în condiţiile tehnice şi financiare bine cunoscute de arheologi.
Acestea sunt doar o parte dintre motivele care au împiedicat terminarea cercetării în SIV/2009 şi care impun continuarea lor în proxima campanie. Numai astfel complicatul sistem constructiv poate fi cercetat, descifrat şi înregistrat riguros şi în detaliu.
În altă ordine de idei, menţionăm că între pietrele primei structuri din aval de zidul cetăţii au fost descoperite părţi dintr-un schelet uman, foarte probabil un copil.
Suprafaţa I/2010
A fost deschisă la depărtarea de 1 m N de secţiunea precedentă. Configuraţia terenului din zonă a impus ca forma ei să fie un triunghi dreptunghic, cu ipotenuza spre vale şi cu cateta mică paralelă cu SIV/2009, iar cateta mare pe direcţia N - S. S-au urmărit două obiective: 1-existenţa sau nu în acel loc a unei construcţii, eventual a unui mic turn în capătul zidului de incintă; 2 - configuraţia zidului de incintă şi modul de racordare a lui la stânca abruptă a dealului, aceasta în cazul în care săpătura ar fi putut avansa în adâncime până la steril (=stâncă). Din cauza intemperiilor, dar mai ales din lipsa de fonduri, lucrarea s-a rezumat la îndepărtarea stratului de humus de pădure, gros între 0,10 şi 0,25 m. Chiar dacă în această situaţie nu s-au obţinut informaţii despre capătul zidului şi despre racordarea lui la stâncă, operaţiunea s-a dovedit foarte importantă: pe latura din aval a suprafeţei a fost dezvelită limita exterioară a unei structuri asemănătoare celor din SIV/2009, care, din punct de vedere constructiv, pare a fi continuarea spre N a celei imediat inferioare zidului de incintă din secţiune. De la cota acestuia până la stânca abruptă din aval, care asigura, prin declivitate, apărarea incintei în zonă, a ieşit la lumină un pavaj din piatră de calcar identic celui menţionat anterior. Este evident în acest caz că avem de-a face cu o construcţie unitară şi ridicată la aceeaşi dată. Extinderea către N a suprafeţei acum în discuţie va oferi cu siguranţă şi informaţii despre locul capătului zidului dacic din această zonă.
Atât SIV/09, cât şi SI/2010 au fost reacoperite cu pământ, pentru conservarea construcţiilor existente şi pentru a nu se compromite săpătura din campania viitoare.
În paralel cu lucrările amintite s-a continuat activitatea în SVI, VII, VIII din anul precedent, încheiată fiind doar SVI. Cele mai importante detalii care se impun a fi reţinute sunt cele două vetre descoperite în SVI şi VII, ambele deteriorate parţial încă din vechime, ca şi ,,trusa de magie” din SVII/2009 şi două picioruşe/protome(?) de altar portabil. Reamintim că toată zona pe care au fost deschise cele trei secţiuni a fost locuită intens numai în Epoca Bronzului, de către purtătorii culturii Wietenberg.
Tot în această campanie, pe Terasa I a fost începută SII/2010, perpendiculară pe zid şi cu dimensiunile de 17 x 2,50 m, amplasată în apropierea SI din anul 2003. Ea a constituit şi un subiect de pedagogie pentru studenţii străini. Motivele des-amintite anterior au împiedicat cercetarea ei exhaustivă, la încheierea campaniei situaţia fiind următoarea: în m.1-9, care corespund zonei cu complexe dacice, a fost cercetată numai faza a II-a a locuirii, fază marcată şi aici de un incendiu puternic şi de materiale in situ, în special ceramică deformată ca urmare a arderii secundare. În metri 10-17, care corespund zidului de incintă şi construcţiilor de pe pantă menite a-l susţine pe acesta, cercetarea a fost întreruptă în situaţia în care la porţiunea de zid s-a ajuns la adâncimea de 0,70-0,85 m (în funcţie de nivelul superior al blocurilor din construcţie) iar pe pantă a fost excavat stratul de humus foarte superficial.
Cea mai importantă dintre constatările sigure şi care se impune a fi reţinută este identificarea, în aval de zidul de incintă, a încă trei structuri similare celor din SIV/2009, şi ele de formă semiovală. De menţionat că prima şi a doua structură din aval de zidul cetăţii se înscriu aproape pe aceeaşi linie/cotă de nivel cu primele două de sus din SIV/2009 (panta fiind aici mult mai lungă, distanţa între ele este mai mare). Altfel spus, constatarea se impune ca un argument în plus asupra observaţiilor referitoare la unitatea, contemporaneitatea şi complexitatea tehnico-arhitecturală a sistemului defensiv dacic de pe Piatra Detunată.
Detalii şi precizări asupra tuturor obiectivelor enumerate mai sus sunt de aşteptat de la campaniile viitoare.
Bibliografie: