Orăştioara de Sus | Judeţ: Hunedoara | Punct: Grădiştea de Munte - Sarmizegetusa Regia | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5714
Anul cercetarii:
Perioade:
Protoistorie;
Epoci:
La Tène târziu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 90397.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Orăștioara De Sus
Localitate:
Orăștioara De Sus
Punct:
Grădiștea De Munte - Sarmizegetusa Regia
Localizare:
| 90397.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Florea | Gelu | responsabil | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Suciu | Liliana | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Henț | Alin | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Bodó | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Cristescu | Cătălin | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Cioată | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
| Gheorghiu | Gabriela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Iaroslavschi | Eugen | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Mateescu | Răzvan | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
În anul 2016, campania arheologică de la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia s-a desfăşurat în apropierea porţii de sud a fortificaţiei (fig. 1 / a). Cercetarea arheologică a avut drept obiectiv principal identificarea unor structuri defensive noi sau segmente ale celor descoperite în anii anteriori. Totodată, săpăturile au fost extinse pentru a obţine date suplimentare cu privire la lucrările de amenajare, de mare anvergură, a terenului în această zonă a capitalei dacice.
Sectorul menţionat se află în partea centrală a aşezării antice, fiind marcat din punctul de vedere al topografiei arheologice generale de prezenţa zidului din piatră al fortificaţiei şi de structura cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de „valul roman”. Cercetările arheologice sistematice au fost iniţiate aici în anul 1992 de profesorul Ioan Glodariu, prin secţionarea valului amintit. Recent, în anul 2013, săpăturile au fost reluate, fiind impuse de descoperirea întâmplătoare a matriţei de bronz (o furtună puternică a dus la prăbuşirea unor fagi seculari, la rădăcinile unuia dintre ei fiind observată piesa din bronz). În campaniile din anii 2013 – 2015 au fost trasate patru suprafeţe şi patru secţiuni, soldate cu descoperirea unui element de fortificare necunoscut până atunci, a unor structuri săpate în stâncă şi a numeroase artefacte: ceramică, obiecte din bronz şi sticlă, piese din fier etc.
În campania din anul precedent au fost deschise patru noi secţiuni şi o suprafaţă, notate convenţional SI, SII, SIII, SIV / 2016, respectiv SP I / 2016. Tot acum a fost finalizată cercetarea în suprafaţa SP II / 2015 (redenumită SPII / 2016) (fig. 1 / b).
Secţiunile SI / 2016 şi SII / 2016 au fost amplasate pe panta dintre şanţul de apărare identificat în SI / 2013 şi poarta de sud a fortificaţiei, pentru a verifica existenţa altor elemente defensive. Prima dintre secţiuni a avut o lungime de 4 m şi o lăţime de 2 m, iar a doua a măsurat 3 m în lungime şi 2 m în lăţime, fiind orientate NV – SE (între ele a fost lăsat un martor cu lăţimea de 1 m) (fig. 2).
Secţiunea SIII / 2016 a fost poziţionată în proximitatea secţiunilor SI şi SII / 2014, în vederea documentării configuraţiei terenului în antichitate, în acea parte periferică a sectorului. Ea a avut o lungime de 3 m şi o lăţime de 2 m, iar orientarea a fost NE – SV.
Secţiunea SIV / 2016, cu o lungime de 5,5 m şi o lăţime de 2 m, a fost trasată paralel cu SI / 2013, cu un martor între ele de 2 m. Obiectivul principal a constat în identificarea unui nou segment al şanţului de apărare.
Suprafaţa SP I / 2016 a avut o lungime de 4 m şi o lăţime de 3 m, fiind poziţionată astfel încât să fie observate posibile elemente de fortificare şi tipul de amenajare a terenului (aşa cum s-a subliniat şi în rapoartele anterioare, dispunerea secţiunilor şi a suprafeţelor în această zonă a Sarmizegetusei Regia este condiţionată de prezenţa fagilor seculari şi a unui canal de drenaj făcut în timpul lucrărilor de restaurare – conservare din 1980).
În cursul campaniilor arheologice din anii 2013 – 2015 s-a notat că una dintre caracteristicile importante ale zonei constă în lucrările de amenajare a terenului realizate în diferite etape, cel mai probabil la începutul secolului al II-lea p.Chr. Ele nu s-au limitat la amenajarea stâncii, pentru a fi create mici platforme sau pentru a-i da un unghi de înclinare constant, ci s-au materializat inclusiv prin aducerea unor cantităţi considerabile de pământ. Amploarea acestor lucrări a fost confirmată şi prin extinderea ariei cercetate în campania din anul 2016. Astfel, atât în SI, SII, SIII, SIV, SPI / 2016, cât şi în SPII / 2015 (2016) s-a observat prezenţa, în principal, a două straturi compacte de pământ de umplutură / amenajare.
Între rezultatele cercetării arheologice din campania anului 2016 se numără descoperirea amprentelor a doi stâlpi de lemn ce au aparţinut, foarte probabil, unei palisade. Prima dintre ele are o formă cvasirotundă (diametrul maxim este de 0,2 m) şi a fost observată în secţiunea SI, la o adâncime de cca. 0,6 m faţă de nivelul actual de călcare. A doua amprentă a fost reperată în SP I / 2016, pe profilul nord-estic (fig. 3 / a,b,c). Stâlpul de aici se adâncea cel puţin 1,1 m în masa de lut galben, avea minimum o lăţime / diametru de 0,25 m în partea superioară, iar partea inferioară era ascuţită (lăţimea maximă a amprentei este de 0,37 m). Este de notat că prin unirea celor două puncte în care au apărut urmele de stâlpi se obţine o linie aproape paralelă cu aceea a şanţului de apărare descoperit în campaniile anterioare, în SI / 2013, respectiv în SI / 2015. Astfel, din datele arheologice disponibile în etapa actuală a cercetării, reiese că este posibil ca în spatele şanţului cu rol defensiv, la o distanţă de cca. 6,5 m, să fi fost construit un alt element de fortificare, anume o palisadă (în anii următori, în condiţiile în care realităţile din teren vor permite, se intenţionează verificarea acestei ipoteze).
Un alt rezultat important constă în documentarea, în SPII / 2016, a unui segment al şanţului săpat în stâncă, identificat încă din primele campanii (el a fost observat în SPI / 2013 şi SPII / 2013 – 2014, iar ramificaţii ale sale în SPI / 2014 – 2015). În noul segment, lăţimea şanţului este cuprinsă între 0,45 şi 0,55 m, cu precizarea că aici este mult mai adânc decât în rest, ajungând la cca. 1,6 m faţă de nivelul de conturare. Această structură cu dimensiuni considerabile, cu o lungime de cel puţin 27 m (distanţa măsurată între capătul estic şi limita vestică documentată până în prezent), a aparţinut cel mai probabil unui sistem de captare şi drenare a apei (fig. 4).
Materialul arheologic este compus din fragmente ceramice, atât de factură dacică, cât şi romană, obiecte din fier, bronz şi sticlă, bucăţi de zgură etc.
Între obiectele de bronz se disting un fragment de lingou şi o pensă, ambele aflate în SPII / 2016. Analizele de tip XRF au relevat că zona de îmbinare a celor două braţe prezenta o inserţie din argint (fig. 5 / a).
Un lot important de artefacte este reprezentat de numeroasele bucăţi de zgură (fig. 5 / b). Din diferite puncte ale săpăturii provin nu mai puţin de 262 de asemenea obiecte, cu o cantitate însumată de peste 15 kg (cele mai multe dintre ele, peste 200, s-au concentrat în SIV / 2016).
Caracteristicile lor şi analizele interdisciplinare au arătat că, în mare marte, fac parte din categoria zgurilor de fier provenite de la una sau mai multe vetre de forjă. Este de subliniat aici că toate erau în poziţie secundară şi că, în zona de maximă concentrare, au fost descoperite împreună cu piese din fier finite (o teslă, fragmente de armături, cuie şi piroane etc.), precum şi cu fragmente ceramice dacice. Analizarea lor aduce informaţii noi cu privire la activitatea metalurgică din antichitatea dacică.
Toate artefactele descoperite au intrat în patrimoniul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva.