Grădiştea de Munte | Comuna: Orăştioara de Sus | Judeţ: Hunedoara | Punct: Grădiştea de Munte - Sarmizegetusa Regia | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
6058
Anul cercetarii:
Perioade:
Protoistorie;
Epoci:
La Tène târziu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 90397.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Orăștioara De Sus
Localitate:
Grădiștea De Munte
Punct:
Grădiștea De Munte - Sarmizegetusa Regia
Localizare:
| 90397.01 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bodó | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Cristescu | Cătălin | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Cioată | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
| Gheorghiu | Gabriela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Iaroslavschi | Eugen | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Mateescu | Răzvan | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Florea | Gelu | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Henț | Alin | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Mateescu | Liliana | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Cercetările din anul 2017 de la Grădiştea de Munte s-au desfăşurat în două zone, pe terasa a IX-a şi în cartierul civil de vest (pl. I / 1).
În primul loc au fost reluate săpăturile desfăşurate în anul 1990 de profesorul Ioan Glodariu care s-au soldat cu descoperirea capătului unei alei pavate cu dale de calcar, o ramificaţie a principalei căi de acces între fortificaţie şi zona sacră. Cercetările au avut drept scop verificarea traseului aleii menţionate, identificarea unor eventuale noi construcţii, precum şi documentarea lucrărilor antice de amenajare a terenului.
Totodată, în campania recentă au fost reluate săpăturile în cartierul civil de vest al capitalei dacice, în apropierea punctelor cunoscute în literatura de specialitate sub denumirile de „Tău” şi „Platoul cu şase terase”. Obiectivul principal a constat în descoperirea unor structuri antice care să aducă un plus de informaţii cu privire la extinderea şi caracteristicile locuirii de aici.
a. Terasa a IX-a
În campania din anul 2017 au fost deschise aici 8 suprafeţe şi 2 secţiuni, amplasate în jumătatea sudică a terasei care are în prezent o suprafaţă de aproximativ 2500 m2 (pl. I / 2 - 4). O altă secţiune a fost trasată pe panta vestică, iar o a patra pe o terasă de dimensiuni reduse (cca. 75 m2) situată în imediata vecinătate a laturii sudice a terasei a IX-a (ea a fost denumită terasa a IX-a A).
Dispunerea lor a fost condiţionată atât de obiectivele arheologice propuse, cât şi de săpăturile de la jumătatea veacului trecut şi de prezenţa copacilor seculari.
Între rezultatele importante ale cercetării arheologice se numără descoperirea a trei construcţii.
Prima a apărut în secţiunea notată convenţional S I / 2017, la cca. 2,2 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare. Ea este reprezentată de un tronson al aleii semnalate încă din anul 1990. Noul segment este orientat pe direcţia N – S, cu o foarte mică deviere, şi este compus din lespezi din diferite tipuri de roci: gresie, calcar şi andezit (pl. II, III). Aleea nu are o lăţime constantă, ci scade treptat de la 1,68 m la 1,6 m, prin retragerea succesivă a dalelor de pe latura estică (în dreptul elementului de andezit, lăţimea este mai mare). Măsurătorile au arătat că aleea coboară în pantă uşoară spre drumul pavat principal.
S-a observat că pentru amenajarea ei stânca a fost tăiată cu multă grijă şi că dalele erau aranjate pe un pat de lut amestecat cu sfărâmătură de micaşist. La acelaşi nivel cu aleea, în jumătatea estică a secţiunii, a apărut o platformă din bucăţi de micaşist dispuse compact.
Modul de îmbinare a dalelor de gresie şi calcar, utilizarea lespezii de andezit care nu a fost prelucrată special pentru a se integra riguros în ansamblu, depăşind linia descrisă de celelalte elemente, sunt argumente care denotă o „reparare” a aleii pe unele porţiuni (lespedea poligonală de andezit, perfect tăiată şi fasonată, provine cel mai probabil de la o altă construcţie). În sprijinul unei asemenea ipoteze vine şi observaţia că elementele pavajului găsit în 1990 prezintă urme de degradare (folosire îndelungată), fiind plauzibil că la un moment dat, pentru a fi practicabilă, s-a impus refacerea unor segmente din traseul aleii.
O noutate importantă a campaniei recente constă în identificarea unui edificiu al cărui plan este marcat prin prezenţa a şase elemente arhitectonice din calcar, cinci dintre ele fiind dispuse coliniar (distanţele dintre ele, măsurate din centru, oscilează în jurul valorii de 2,5 m). Al şaselea, reperat în colţul sudic al suprafeţei SP IV, indică existenţa unui alt şir, perpendicular pe aliniamentul menţionat (pl. IV).
S-a observat că bazele din calcar erau amplasate în gropi special săpate în stâncă şi că pentru fixarea lor s-a folosit lut amestecat cu sfărâmătură de micaşist.
În acest context sunt de amintit complexele notate Cx 1 – Cx 4, conturate în SP III, SP VI şi în S V care s-au dovedit a fi gropi cu o formă aproape rotundă (diametru de aproximativ 1,1– 1,2 m) (pl. V). Trei dintre ele (Cx 2, Cx 3 şi Cx 4) au fost săpate în stâncă, iar Cx 1 într-un strat de lut amestecat cu sfărâmătură de micaşist. În umplutura lor au fost evidenţiate de fiecare dată, mai mult sau mai puţin compact, bucăţi de lut maroniu, identic celui utilizat pentru fixarea elementelor de calcar. Relevant, în umplutura complexului Cx 1 au apărut fragmente de calcar. Cu alte cuvinte, este plauzibil că ele au fost amenajate în vederea montării unor piese arhitectonice de tipul celor nou descoperite, dar care, la un moment dat, au fost dislocate şi mutate. Un argument suplimentar în acest sens a fost oferit de investigarea arheologică a zonei din jurul elementului de calcar din colţul nordic al suprafeţei SP III (un tambur). A reieşit că o intervenţie antică s-a soldat atât cu deplasarea tamburului din poziţia iniţială, cât şi cu deranjarea umpluturii de lut folosite pentru fixarea sa (în umplutura gropii, au apărut, totuşi, mici lentile de lut).
În toate suprafeţele trasate în 2017 pe terasa a IX-a au fost aflate resturile unui pavaj din bucăţi de micaşist care aparţinea edificiului prezentat acum (pl. VI). În SP III, SP VI şi SP VIII el s-a păstrat pe porţiuni compacte, în rest fiind destul de afectat de intervenţii antice sau de rădăcinile fagilor seculari.
Pe terasa a IX-a A, în colţul nord-estic al secţiunii S VII, s-a conturat o construcţie din care au putut fi observate parţial două laturi, una cu o lungime de 1,86 m, alta de 0,7 m. Spaţiul închis de ele se distingea prin prezenţa unui pământ cenuşiu, cu pigmentaţie de cărbune şi cu aspect nisipos.
Un alt aspect desprins din cercetarea arheologică de pe terasa a IX-a se referă la lucrările de amploare întreprinse în antichitate pentru amenajarea terenului (pl. VII). Edificatoare este situaţia documentată prin S VI / 2017, pe panta dintre terasele a IX-a şi a VII-a, unde s-a observat că pentru obţinerea stabilităţii terenului s-a tăiat iniţial stânca, în unele zone practicându-se un fel de trepte.
Pe suprafaţa terasei propriu-zise, stânca a fost îndreptată cu mare atenţie, măsurătorile arătând, de exemplu în SP IV şi SP V, că diferenţa de nivel între diferite puncte este aproape insesizabilă, de 1 – 2 cm.
Nu în ultimul rând, este de subliniat că au fost documentate două faze majore de realizare a terasei, forma şi dimensiunile sale rezultând prin tăierea stâncii, dar şi prin aducerea unor mase considerabile de diferite tipuri de umpluturi (pământ cu bucăţi de stâncă, lut, sfărâmătură de micaşist).
Rafinarea cronologiei pentru diferitele faze principale şi secundare constituie unul dintre obiectivele principale ale campaniilor viitoare. Datele disponibile în prezent, în condiţiile în care cercetarea este la început, indică datarea construcţiilor nou descoperite în a doua jumătate a secolului I p. Chr. – începutul secolului al II-lea p. Chr..
b. Cartierul civil de vest
În zona aleasă pentru desfăşurarea cercetărilor din campania anului 2017, a „Tăului” şi a „Platoului cu şase terase”, săpăturile anterioare descriau o ocupare intensă a spaţiului în antichitatea dacică prin locuinţe, anexe, ateliere etc., datate cu precădere la sfârşitul secolului I p. Chr. – începutul secolului al II-lea p. Chr..
Aici au fost trasate pe platoul din vecinătatea vestică a „Tăului”, respectiv pe o terasa de pe versantul cu expunere nordică o suprafaţă şi două secţiuni, denumite SP I / 2017 şi S II – S III / 2017. În ambele puncte a fost evidenţiat efortul, de proporţii aproape nebănuite, depus în antichitate pentru modelarea terenului. De exemplu, din datele arheologice evidenţiate în secţiunile S II şi S III reiese că pentru a aduce terasa la cota actuală s-a astupat iniţial o groapă de mari dimensiuni (lungimea de peste 6 m şi lăţimea de peste 5,5 m, adâncă de 0,6 m), prin aducerea unor mase considerabile de pământ, bucăţi mari de stâncă şi sfărâmătură de micaşist). Ulterior, terenul a fost supraînălţat cu ajutorul unor straturi diferite de lut galben bine tasat, lut amestecat cu sfărâmătură de micaşist, pământ cu aspect nisipos (pl. VIII).
Tot aici, la o adâncime de 0,05 – 0,4 m, s-au conturat aglomerări de bucăţi de micaşist care, în partea vestică a suprafeţei cercetate, erau mai compacte şi aveau aspectul unor platforme. În acest context trebuie menţionată observarea a două gropi de stâlpi şi a unei fâşii cu o lungime de cca. 1 m de lut bine bătătorit, probabil o podină. Datele anterioare, alături de aflarea unor materiale de construcţie din fier (cuie, piroane, o scoabă) indică existenţa unei / unor construcţii, planul urmând a fi stabilit prin cercetările următoare.
Artefactele descoperite în campania precedentă au constat în piese din fier (unelte, materiale de construcţie, arme, zgură etc.), fragmente de recipiente din sticlă, vase ceramice, inclusiv pictate, atât de factură dacică, cât şi romană. Toate artefactele au intrat în patrimoniul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane – Deva.