Ocniţa | Comuna: Ocnele Mari | Judeţ: Vâlcea | Punct: dealul Cosota | Anul: 2017
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Tuţulescu | Ion | participant | Instiuție Nedefinită |
Terteci | Carol | participant | Muzeul Judeţean Vâlcea, Râmnicu Vâlcea |
Tulugea | Claudiu Aurel | participant | Muzeul Judeţean Vâlcea, Râmnicu Vâlcea |
Andrei | Robert | participant | Universitatea din Piteşti |
Bărbulescu | Constantin Augustus | participant | Universitatea din Piteşti |
Beldiman | Andrei | participant | Universitatea din Piteşti |
Mecu | Laurenţiu | participant | Universitatea din Piteşti |
Nălbitoru | Alexandru | participant | Universitatea din Piteşti |
Raport:
Cercetările din Campania 2017 au avut drept obiectiv extinderea zonei de săpătură pe Terasa VIII, acolo unde identificasem în 2016, 8 structuri de săpate în stâncă sau în formă de cistă, cu un inventor bogat şi cu resturi cinerare umane aşa cum reiese din analiza antropologică.
Noile cercetări au confirmat existenţa acestor tipuri de structuri, morminte, inventarul descopeirit corespunde în linii mari celui din 2016. Resturi cinerare au fost în continuare identificate, iar analiza antroplogică, realizată ne confirmă ca sunt umane.
Au fost trasate două suprafeţe S III şi S IV.
SIII este situată la Est de S I şi S II, cu o suprafaţă de 4,5 x 8 m, perfect perpendicular pe SI şi SII, păstrând un martor de 0,50 m.
Am fost nevoie să casetăm în interiorul lui S III, un arbore, caseta având 1 x 1 m, aşa cum se va putea observa atât pe plan, cât şi în imagini. Din nefericire această casetă a intersectat atât M13, cât şi M12.
După înlăturarea stratului vegetal, extrem de subţire, datorită solului de pădure şi a unui strat friabil format din radicini si cernoziom, s-a evidenţiat un strat mai dur, compact şi care a permis observarea unor aglomerări de tuf şi piatră de râu, fragmente ceramice, piatră sau obiecte. O parte din acestea au fost antrenate probabil de rădăcinile copacilor, de torenţii formaţi sau de alunecările de teren. Din acest strat, de circa 12-15 cm, s-au recuperat un inel de bronz (-12 cm) (nr. 14), şi fragmente din fier provenind de la obiecte diverse.
Începând cu -20 cm au apărut primele pietre sau bucăţi de tuf, care ne-au permis identificare noilor structuri. Astfel în S III am identificat M9, M10, M11, M12, M13 şi M16.
A doua suprafaţă deschisă a fost amplasată parale cu S II, pe zona de prăbuşire, latura de Sud. Are o lungime de 16 m şi o lăţime de 2 m, S IV, avea rolul de a surpinde limita a Terasei VIII cu zona de prăbuşire.
S-a putut observa, însă, că S IV, chiar dacă prinde o zonă de alunecare în contemporaneitatea noastră, în antichitate era parte a Terasei VIII, cu o uşoară înclinaţie. De altfel, aici am identificat alte patru morminte, din care doar M15 a fost complet cercetat, celelalate 3 au fost identificate, ca şi structură, dar timpul nu ne-a permis o cercetare integrală (acestea urmând a fi definitivate în campania 2018).
Am remarcat, că Terasa VIII a fost cu mult mai extinsă în antichitate. M17 a cărui structură este patrulateră se pierde în profilul sudic şi probabil că îl vom putea excava în întrregime în următoarea campanie. În ceea ce priveşte M15, structura acestuia era deranjată, dar aşa cum putem observa inventarul cistei s-a păstrat într-un mod excepţional.
Analiza antropologică primara ne-a confirmat, odată în plus, că avem de-a face cu resturi cinerare umane, cantitatea şi calitatea acestora diferă de la un mormânt la altul. Analiza antropoloigcă preliminară pentru oasele prelevate a fost realizată dr dr. Claudia Radu de la Centrul de Biologie Moleculară, Institutul de Cercetări Interdisciplinare în Bio-Nano Ştiinţe, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
În plus inventarul descoperit ne certifică o datare corespunzătoare epocii clasice a culturii geto-dacice. În M13, M16 şi M15 am regăsit şi ceramică specifică perioadei secolelor I a. Chr.- I p. Chr., dar şi obiecte de port şi podoabă corespunzătoare acestei încadrări.
Campania 2017 a avut ca obiectiv şi realizarea unui prim studiu geofizic. Din primele analize, devine clar că întreaga suprafaţă de circa 1ha ar putea să releve structuri diverse. Suprafaţa afectată de analiza georadar are 7500 m2 şi acoperă două treimi din TVIII.
Analiza primară a descoperirilor:
M9 – s-a conturat în marginea profilului de Nord al S III sub forma unei structuri din piatră de râu şi tuf. Are formă circulară, cu o lăţime de 96 cm, pornind din profilul respectiv, având în mijloc o cistă. Cista era realizată din piatră de râu şi tuf, cu un diametru exterior de 38cm şi interior de 19 cm, cu o adâncime de 20 cm. Aceasta este realizată pe un postament de tup, aşezat peste stânca antică. Structurile din piatră au apărut în spătură începând de la – 22 cm, faţă de nivelul actual. Ca şi inventar menţionăm: o fibulă de argint şi un cuţit, la care se adaugă fragmente ceramice provenind de la o fructieră şi resturi cinerare.
M10 – era foarte bine conturat, cu o structură semicirculară din piatră de râu şi tuf, aflat în vecinătatea lui M9 şi M13. Cu un diametru interior de 135 cm şi exterior de 177 cm. Construit direct pe stânca amenajată, nu s-a putut identifica o cistă, nu excludem ca acesta să se afle în profilul Nordic. Construit la o adâncime de 23 cm faţă de nivelul actual de călcare, ajunge până la 47 de cm adâncime. Din inventar menţionăm o fibulă din bronz.
M11 – a fost, iniţial, identificat sub forma unei pete de culoare neagră – arsură, la -37 cm faţă de nivelul actual. Pata avea formă circulară 103 x 95 cm şi era delimitată cu bolovani de râu, bucăţi de tuf pe laturile de Nord şi Vest. Au fost identificate şi prelevate fragmente mici de oase incinerate şi două bucăţi de argint topit (trimise spre analiză de laborator). Pelicula de culoare neagră avea o grosime de 5-8 cm. Din aceast strat de arsură am prelevat un inventar extrem de bogat, din care amintim: 3 mărgele de tip ochi de păun, o fibulă din bronz şi două pandantive din bronz.
M12 – a fost identificat la 1,50 m faţă de martorul de Nord şi 2,93 m faţă de martorul de Est. Acesta se pierde sub rădăcinile unui copac. Menţionăm că în S III a fost necesară casetarea unui arbore. Fragmente ceramice, oase incinerate. NU am putut identifica o structură clară, exceptând 5-6 bucăţi de tuf şi 3-4 pietre de râu răspândite sau prinse în profilul casetei, dar am recuperat fragmente cinerare, cermaică, un vârf de săgeată. Probabil că rădăcinile arborilor au distrus eventuala structură sau aceasta se menţine în caseta de protecţie a copacului.
M13 – este mormânt săpat în stâncă, de formă circulară, 110 cm (N-S) x 92 cm (E-V), la 18 cm de profilul de Nord al S III. Identificat de la o adâncime de 43 cm, faţă de nivelul actual, ajunge până la 120 cm adâncime. Se îngustează uşor în adâncime ajungând să aibă 87 x 93 cm în diametru pe nivelul antic. Păstrează atât pe laturi, cât şi pe fund urme de daltă. Alături de vasul aflat chiar pe fundul gropii, în poziţie orizontală (culcat), lângă se pot observa şi în fotografie resturi cinerare (oase şi arsură). Gropa a fost practic umplută cu resturile de pe rugul funerar, între care am regăsit o fibulă fragmentară din bronz, un vârf de săgeată, un mâner de la o sabie, alte fragmente din fier.
M14 – s-a conturat sub forma ueni îngrămădiri de piatră (cistă), la 28 cm faţă de nivelul actual. Nu a fost complet cercetat, datorită timpului, urmând a fi completat excavat în cmapania 2018. Menţionăm că am reuşit să-l delimităm şi să identificăm o za din fier, resturi cinerare răspândite în aproierea cistei, precum şi fragmente ceramice.
M15 – este un mormânt de suprafaţă – identificat în S IV. Nu am putut delimita decât o cistă realizată din piatră de râu şi tuf (a cărei parte suprioară fusăse distrusă), direct pe stâncă, având formă circulară, cu un diametru de 33 cm. Menţionăm că S IV a fost deschisă în marginea de Sud a Terasei VIII, pe o zonă uşor înclinată şi cu alunecări ale terenului. Invenrarul lui M15 este cu totul deosebit, complexul fiind format dintr-un mâner de sabie, o cataramă din bronz, un cuţit, un fragment de sabie şi o cute (păstrată în condiţii excepţionale, cu gaură de prindere, analogie în aşezarea de la Brad). Toate acestea însoţite de numeroase fragmente cinerare şi de o mărgică din sticlă translucidă, uşor deformată (probabbil în urma arderii puternice).
M16 – a fost săpat în stâncă, având formă de clopot, S III. Are o deschidere de 56 cm, cu un diametru maxim de 134 cm, ajungând la 102 cm adâncime, faţă de nivelul stâncii şi la un diametru de 130 cm pe fund. Atât pereţii, cât şi fundul păstrează urme de daltă. Inventar nu foarte bogat, dar extrem de interesant. Pe fundul gropii, un vas cermic întregibil (inclusiv fragmente de la o fructieră), alături de oase incinerate şi cărbune. Diametral opus faţă de resturile cinerare, am identificat un opaiţ (căţuie dacică). Au putut fi recuperate fragmentar 2 fibule de fier (fragmentare) şi un mâner de cuţi.
M17 - s-a conturat sub forma unei împrejmuiri patrulatere, care se pierde în profilul de Sud al S IV. Îmrejmuirea este realizată din piatră de râu şi tuf. Am putut identifica în pământul excavat, un inel de bronz provenind probabil de la un pandantiv şi un fragment de pandativ de bronz. Structura nu a fost cercetată în totalitate, urmând a fi re luate lucrările în campania 2018.
M18 – ultima structură identificată în această campanie de cercetare, se află în partea de nord a S IV şi s-a conturată sub forma unei aglomerări din piatră de râu şi tuf, probabil o cistă. Nu a fost cercetată, în apropiere au fost ideintificate fragmente cinerare (oase, cărbune), ceramică fragmentară, dar şi un fragment din fier, provenind probabild ela un mâner de cuţit şi o fibulă din fier.
Campania arheologică 2017, pe şantierul systematic, din dealul Cosota, Ocniţa-Buridava, a primit o finanţarea din partea Ministerului Culturii şi Identităţii Nationale de 24900,5 lei.
La această sumă s-a adăugat o cofinanţare din partea Universităţii din Pitesti de 1250 lei si 2487.77 lei din partea Fundaţiei Judeţene Pentru Tineret Vâlcea. Cazarea a fost asigurată de primăria şi Consiliul Local al oraşului Ocnele Mari, iar masa de către Direcţia Judeţeană pentru Sport şi tineret Vâlcea.
Cercetările au fot efectuate cu sprijinul studenţilor şi masteranzilor Specializării Istorie de la Universitatea din Piteşti, alături de care s-au aflat foşti absolvenţi ai facultăţii -nota 1.
Bibliografie:
Note:
1.
1)Udrescu Ovidiu, Andrei Tudor, Gorobica Nicolai, Durnă Viorica, Hristescu Daniel, Sava Mădălina, Costescu ionuţ, Gherghe Dan, Oproiu Eduard, Lăzărică Adrian, Brojbă Elena, Buliche Ana-Maria, Tîrcu Răzvan, Liţă George, Furnică Adrian, Piţigoi Ioan, Mocanu Valentin, Radu Adriana, Militaru Alexandru, Florea Codruţ.