Grădiştea De Munte | Comuna: Orăştioara De Sus | Judeţ: Hunedoara | Punct: Grădiştea de Munte-Sarmizegetusa Regia | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
6122
Anul cercetarii:
Perioade:
Protoistorie;
Epoci:
La Tène târziu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 90397.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Orăștioara De Sus
Localitate:
Grădiștea De Munte
Punct:
Grădiștea De Munte-Sarmizegetusa Regia
Localizare:
| 90397.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bodó | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Cristescu | Cătălin | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Cioată | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
| Gheorghiu | Gabriela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Iaroslavschi | Eugen | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Mateescu | Răzvan | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Florea | Gelu | responsabil | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Henț | Alin | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Mateescu | Liliana | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Vasilache | Ștefan | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Mîndruţău | Marius | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Andreica | Gabriel | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Edmond | Nogy | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
În campania din anul 2018 de la Grădiştea de Munte cercetările arheologice au continuat pe terasa a IX-a, în zona centrală a aşezării (Pl. I / a, b). În anul anterior săpăturile de aici au avut rezultate importante, între ele numărându-se identificarea unui nou edificiu cu arhitectură monumentală şi a unui segment de alee pavată. Încă de atunci s-a observat că planul construcţiei amintite include şase baze de calcar, între care cinci dispuse coliniar, şi un pavaj din bucăţi de micaşist, bine păstrat pe unele porţiuni. Tronsonul de alee aflat în 2017 aparţine unei ramificaţii a drumului principal de acces dintre fortificaţie şi sanctuar, semnalată încă din anul 1990, în contextul unei săpături conduse de Ioan Glodariu. Potrivit datelor disponibile până în 2018, aleea avea un segment compact din dale de calcar (capătul) şi unul din gresie, remarcându-se doar o singură piesă din andezit.
Pentru a obţine informaţii suplimentare legate de planul celor două construcţii, de cronologia lor şi pentru a descoperi alte vestigii se impunea extinderea cercetării arheologice. Astfel, au fost trasate cinci suprafeţe, notate convenţional SP I-SP V (Pl. I / c), ale căror caracteristici principale vor fi prezentate în rândurile următoare (trei dintre ele au fost amplasate pe terasa a IX-a, una pe terasa a IX-a A, iar o alta pe traseul drumului pavat). Totodată au fost redeschise două dintre suprafeţele din anul precedent, unde cercetarea nu fusese finalizată (SP VIII, respectiv SP IX / 2017).
Suprafaţa SP I / 2018, amplasată în partea sudică a terasei, a avut 12 m lungime şi o lăţime de 4 m. Ea a fost orientată pe direcţia NE-SV, fiind dispusă paralel cu secţiunea din 1990. În partea estică a suprafeţei, la o adâncime de 0,25-0,35 m faţă de nivelul actual de călcare a fost aflat un pavaj din bucăţi de micaşist, păstrat aproape compact pe o suprafaţă de cca. 30 m2 (Pl. II / a). După cum am menţionat în rândurile anterioare, el aparţine edificiului cu baze de calcar. Pavajul avea ca substrucţie un strat de pământ lutos cu sfărâmătură de micaşist care acoperea o masă consistentă (grosimea atingea 0,4 m) cu resturile unei construcţii incendiate în care, pe lângă bucăţi de lemn carbonizat, erau numeroase fragmente ceramice, piese din fier, unele întregi, o cantitate considerabilă de seminţe carbonizate şi sute de fragmente de tencuială, inclusiv cu urme de pictură. În marginea sud-vestică a zonei cu arsură s-a conturat un şanţ cu o deschidere de 0,35- 0,4 m şi cu adâncime maximă de 0,3 m (Pl. II / b,c). Cercetarea s-a oprit la acest nivel, propunându-ne continuarea ei în campania următoare.
Suprafaţa denumită SP II / 2018 a fost trasată paralel cu secţiunea S I / 2017, cu un martor între ele de cca. 1 m, obiectivul principal constând în documentarea unui nou segment al aleii. Ea a avut iniţial 5 m lungime şi 3 m lăţime, fiind extinsă ulterior cu 0,5 m. La o adâncime cuprinsă între 1,6 m şi 2,1 m faţă de nivelul actual de călcare a fost identificată aleea (diferenţele mari decurg din panta terenului, amenajată încă din antichitate). Din punctul de vedere al tipurilor de roci utilizate, segmentul nou dezvelit este identic celui din campania precedentă, fiind prezente dale de gresie, andezit şi de calcar, dar diferă proporţiile dintre ele, orientarea şi modul de îmbinare. Dacă porţiunea aflată în anul 2017 era compusă covârşitor din dale de gresie, acum predomină piesele din andezit (Pl. III, IV). Totodată, traseul său prezintă o schimbare de direcţie în raport cu tronsoanele anterioare, noul segment fiind orientat NV- SE. Este de consemnat şi că lăţimea sa creşte considerabil, ajungând la 2,4 m, cu precizarea că este chiar mai mare, fără a putea nota, încă, cu cât (o parte dintre dalele de andezit intră în peretele nord-estic al suprafeţei).
Apariţia solitară a elementului de andezit în campania din 2017 ne-a determinat să opinăm că ar putea fi rodul unei „reparări” a aleii, dar noile descoperiri arată că modul de îmbinare şi alternanţa de roci, forme, dimensiuni nu sunt întâmplătoare. Pe traseul aflat până acum se disting trei zone în care este vizibilă „preferinţa” pentru un anumit tip de piatră: calcarul pentru capăt, gresia pentru partea mediană şi andezitul, pe măsură ce ne apropiem de drumul pavat principal.
Documentarea ambelor căi de acces acum discutate, a aleii şi a drumului dintre fortificaţie şi zona sacră, inclusiv a joncţiunii dintre ele, reprezintă un alt obiectiv major al demersurilor arheologice recente şi din viitorul apropiat. În acest sens a fost deschisă o suprafaţă (SP IV / 2018) pe una dintre laturile drumului pavat principal, cu o lungime de 5,5 m şi o lăţime de 4 m, amplasată în apropierea porţiunii restaurate în anul 1980 (Pl. V). Aici au fost descoperite atât elementele pavajului, cât şi bordura din blocuri de calcar a laturii vestice. Dalajul nu este uniform, în unele zone lipsind complet, fapt cauzat cel mai probabil de factori multipli, de la intervenţiile antice şi moderne, până la degradarea survenită de-a lungul timpului. Chiar şi dalele păstrate prezintă grade diferite de fragmentare, unele fiind aproape întregi, din altele rămânând mici bucăţi.
Bordura a fost aflată pe o lungime de doar 2,3 m şi pe înălţimea a două asize (asiza inferioară este compusă din cinci, iar cea superioară din patru blocuri de calcar cu dimensiuni inegale).
S-a observat că pentru construirea drumului stânca a fost îndreptată sumar, iar peste ea a fost pus un strat de sfărâmătură de micaşist, în vreme ce dalele au fost aşezate pe un strat argilos.
Absenţa unor părţi din pavaj şi din balustradă, degradarea accentuată a numeroase dale şi noile observaţii stratigrafice sunt date care (re)deschid discuţia cu privire la perioadele de utilizare, de posibile refaceri, respectiv scoatere din uz a drumului pavat.
Suprafaţa SP V a fost trasată la sud-vest de SP IX / 2017, cu un martor între ele de 0,5 m. Ea a avut o lungime de 6 m şi o lăţime de 4 m. În toate cele trei suprafeţe din această parte a terasei (SP V şi SP VIII/ IX) au fost identificate atât porţiuni din pavajul de micaşist, într-o bună măsură documentate aici încă din campania din 2017, cât şi resturile construcţiei incendiate amintite deja. Se adaugă descoperirea unor şanţuri şi gropi săpate în stâncă, precum şi a încă unui element arhitectonic, care permit completarea planului edificiului cu baze de calcar. Este de menţionat aici şi aflarea în colţul sudic al SP V a unui cuptor menajer, în parte cruţat în stâncă.
Anul trecut au fost realizate analize mineralogice şi petrografice pentru o serie de fragmente ceramice şi roci, în vreme ce pentru lotul consistent de seminţe carbonizate au fost făcute analize arheobotanice, rezultatele fiind însemnate.
Toate artefactele au intrat în patrimoniul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane – Deva.