Mintia | Comuna: Veţel | Judeţ: Hunedoara | Punct: Micia | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Neatribuit; Apărare (construcţii defensive); Religios, ritual şi funerar; Civil;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire militară; Castru; Necropolă; Amenajare/construcţie;
Cod RAN:
| 91991.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Veţel
Localitate:
Mintia
Punct:
Micia
Localizare:
| 91991.01 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Barbu | Ioana Lucia | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Neagu | Cătălina Mihaela | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ţuţuianu | Costin Daniel | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Marius B. | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Marius | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Bocan | Ionuţ | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Simion | Mihaela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vleja | Decebal | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Premise
Aşezarea romană Micia este situată pe malul de S al Mureşului, la circa 3 km faţă de defileul Brănişca, cel mai îngust loc al văii râului. Ea este alcătuită din castrul auxiliar cu o suprafaţă de aproximativ 7,2 ha şi din aşezarea civilă adiacentă (inclusiv necropolele) extinsă pe mai mult de 15 ha. Aflată într-un punct obligatoriu de trecere al căi de comunicaţie ce leagă Podişul Transilvaniei de Câmpia Tisei, aşezarea a jucat un rol strategic de primă mână în cadrul sistemului de apărare al Daciei. Dar tot datorită poziţiei sale ea a suferit în epoca modernă o serie de distrugeri. Astfel, centrul său este intersectat de calea ferată dublă Arad - Deva şi de şoseaua naţională dintre aceleaşi localităţi. Cu toate acestea, părţile rămase, zona de N şi o parte din jumătatea de sud, permit încă o cercetare de mare amploare a acestui obiectiv arheologic. Începând cu anul 2013 a fost deschis un nou sector de cercetare, denumit convenţional N-E Amfiteatru A, a cărui cercetare aduce importante clarificări cu privire la evoluţia aşezării romane dar şi situaţia ocupării spaţiului investigat în epocile anterioare şi ulterioare perioadei romane .
Cercetarea din Campania 2019
Au continuat investigaţiile non-invazive prin verificarea, prin intermediul georadarului, a informaţiilor obţinute pe baza cercetărilor magnetometrice şi de arheologie aeriană. O atenţie particulară s-a acordat zonei din vecinătatea căii ferate, zonă ce urmează a fi afectată de lucrările de lărgire şi extindere a căii de rulaj existente. Pe baza rezultatelor investigaţiilor non-invazive informaţii fost deschis un nou sector de cercetare (Nord-Est Amfiteatru B), poziţionat pe platoul de la est de amfiteatru unde investigaţiile atrăgeau atenţia asupra unei clădiri de mari dimensiuni, cu un plan specific edificiilor de cult din lumea romană. Au fost trasate şi investigate cinci unităţi de săpătură, casete (denumite convenţional C1 – C5) cu dimensiunile de 4 x 4 m, cu martori de 1 m intre ele, pentru asigurarea evacuării pământului dar şi pentru control stratigrafic. Au fost identificate un număr de 34 complexe arheologice ce au fost cercetate şi înregistrate. Astfel, au fost surprinse porţiuni din zidurile de vest, nord şi sud ale clădirii, o serie de compartimentări interioare dar şi structuri anterioare şi ulterioare funcţionării edificiului. (Foto 1)
Principalele structuri investigate şi elemente de cronologie
Principalele rezultate din campania anului 2019 sunt legate de confirmarea informaţiilor referitoare la existenţa unui edificiu de mari dimensiuni, poziţional pe platoul din vecinătatea amfiteatrului, în partea de Est a acestuia. Din analiza şi conectarea tuturor datelor obţinute în acest moment este vorba despre o clădire ce face parte dintr-un ansamblu arhitectonic unitar ce cuprinde edificii şi porţiuni pavate, o parte dintre ele, pe limita de Vest a acestui ansamblu, fiind cercetate în campaniile anterioare. Ca strategie de cercetare, în următorii patru ani, ne propunem dezvelirea acestui ansamblu, prin cercetarea integrală a zonei dintre cele două sectoare (N-E Amfiteatru A şi N-E Amfiteatru B) astfel încât să putem conserva şi valorifica pentru public, în relaţie cu monumentele deja dezvelite (amfiteatrul şi băile romane) o zonă publică emblematică din aşezarea de la Micia. (Foto 2)
Clădirea, denumită convenţional E1 (Foto 3), are o orientare pe axa N – S, o lungime de cca 23 m, cu o intrare identificată pe latura de S (marcată de un prag de piatră masivă descoperit în poziţie secundară). (Foto 4). Au fost dezvelite porţiuni din fundaţiile zidurilor perimetrale de S, V şi N (Z1 – Z4), Z1 şi Z2 definind un spaţiu de acces, un „pronaos” cu o lungime de cca 3 m. Zidurile sunt construite din piatră semifasonată şi fasonată (micaşisturi demineralizate) legată cu pământ şi mortar friabil. Acestea au o grosime de 0.70 – 0.80 m. şi şanţuri de fundaţie ce coboară, pe latura de S până la -1.00 m, faţa de actualul nivel de călcare. Zidurile din piatră se păstrează în elevaţie pe înălţimea unei singure asize, nivelul de utilizare al clădirii fiind marcat pe ambele feţe de prezenţa unei crepide de cca. 5 – 10 cm. În afară de aceste structuri de zidărie, în porţiunea dezvelită au fost identificate substrucţiile de pietriş ale unor posibile compartimentări interioare. (Zb - Zd). Acestea au o grosime de 0.60 m. Pentru clarificarea funcţionalităţii şi a manierei de realizare a fost practicat un sondaj de 1 x 1 m, în C 3, ce a secţionat pe lăţime Zc, până la cota de – 1.60 faţă de actualul nivel de călcare. A fost astfel evidenţiat un şanţ cu pereţii drepţi umplut în partea inferioară cu blocuri mari de piatră nefasonată. Peste acest nivel de „stabilizare” se constată o umplutură de prundiş de râu cu nisip (sort), tasat, peste care este aşezată o singură asiza de piatră fasonată. (Foto 5) Cu prudenţa de rigoare le putem atribui o funcţionalitate de susţinere a unei colonade, azi dispărute, având în vedere soliditatea manierei de construcţie, menită să asigure suportul unor structuri grele. Din datele pe care le deţinem, în stadiul actual al cercetării, putem opina pentru prezenţa unei elevaţii, cel puţin parţial, din cărămidă şi un acoperiş de ţiglă, având în vedere elementele constitutive ale nivelului de dărâmătură ce suprapune întreaga porţiune cercetată. (Foto 4) De asemenea, clădirea a avut în mod cert încăperi cu tencuială pictată, în culorile alb, roşu, galben şi verde.
Se cuvine făcută menţiunea că, spre deosebire de situaţia constatată în Sectorul N-E Amfiteatru A, deşi au fost evidenţiate o serie de intervenţii ulterioare funcţionării clădirii E 1., nu există alt material arheologic decât cel datat în secolele II – III p. Chr. De asemenea, nivelul de amenajare al edificiului supapune structuri anterioare, datate în epoca romană.