Grădiștea De Munte | Comuna: Orăștioara De Sus | Judeţ: Hunedoara | Punct: Sarmizegetusa Regia | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Grădiştea de Munte com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara. Sarmizegetusa Regia
Raport ID:
6657
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Antichitate;
Tipuri de sit:
Aşezare civilă;
Cod RAN:
| 90397.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Orăștioara De Sus
Localitate:
Grădiștea De Munte
Punct:
Sarmizegetusa Regia
Localizare:
| 90397.01 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mateescu | Răzvan | responsabil | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Florea | Gelu | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Vasilache | Ștefan | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Mateescu-Suciu | Liliana | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Ciubotaru | Nica | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Bodó | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Cristescu | Cătălin | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Cioată | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
| Gheorghiu | Gabriela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
În ultimii ani, cercetarea arheologică sistematică de la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia s-a desfăşurat în zona centrală a aşezării, pe traseul drumului pavat şi pe terasa a IX-a. În campania din anul trecut au fost trasate trei suprafeţe, două dintre ele deschise pentru documentarea unor segmente ale căii de acces dintre fortificaţie şi sanctuar, a treia pe terasa menţionată, pentru a identifica noi elemente ale edificiului de tipul aliniamentelor descoperit recent şi un tronson al „zidului D” (zidul de susţinere a terasei). Suprafaţa denumită convenţional SP I / 2021 (7 m x 4,5 m) a fost amplasată la sud de SP II / 2019, cu un martor de 0,5 m între ele. După îndepărtarea stratului vegetal au fost vizibile pe toată suprafaţa urmele săpăturilor de la jumătatea secolului trecut şi ale intervenţiilor multiple din anul 1980, ele afectând inclusiv o parte dintre elementele drumului pavat (Pl. I / 1). Dalele de calcar au apărut la o adâncime de 0,4 – 0,6 m faţă de nivelul actual de călcare. Similar altor segmente ale drumului cercetate în campaniile precedente, şi aici dalajul s-a păstrat doar parţial (semnificativ, nici un rând de dale nu este complet). Bordura de pe latura vestică este alcătuită din blocuri de calcar, dispuse pe două asize, cu precizarea că unele dintre blocurile asizei superioare au fost dislocate de căderea, acum câteva decenii, a unui arbore secular. Este de notat că latura estică prezintă aceeaşi particularitate consemnată în contextul cercetării din anul 2019: blocurile din structura bordurii sunt înlocuite cu lespezi de calcar, de mari dimensiuni, aşezate în cant (Pl. I / 2). Suprafaţa numită SP III / 2021 a fost trasată în exteriorul porţii de est, la cca. 8 m distanţă, a avut o lungime de 8,5 m şi o lăţime de 5,5 m (Pl. II / 1). Obiectivul major al cercetării de aici a constat în obţinerea unor informaţii legate de planimetria şi structura drumului într-o zonă particulară din multe puncte de vedere (apropierea de poarta din prima fază a fortificaţiei, locul uneia dintre cele mai mari excavaţii de la începutul secolului al XIX-lea şi, totodată, al unora dintre cele mai intruzive activităţi de amenajare a terenului în cadrul proiectului din 1980 – Pl. II / 2). În pofida numeroaselor intervenţii care au afectat substanţial drumul pe acest segment, cercetarea a furnizat o serie de informaţii importante. Astfel, a fost documentată dispunerea blocurilor de calcar din structura bordurii vestice pe o linie uşor curbată, edificatoare pentru traseul căii de acces în proximitatea porţii. Bordura respectivă s-a păstrat pe o singură asiză, o parte dintre blocurile rândului superior fiind descoperite pe dalele de calcar (cel mai probabil ele au fost dislocate din poziţia antică în anul 1980, când a fost realizat drenajul identificat acum pe toată latura vestică). Majoritatea dalelor de calcar din partea mediană au fost afectate de săpătura (săpăturile) din perioada modernă, in situ fiind aflate doar piesele laterale, nici ele în întregime (Pl. III / 2). În campaniile recente, în care a fost reluată cercetarea unor segmente ale drumului pavat, s-a subliniat că există unele indicii arheologice cu privire la trecerea lui printr-o fază de distrugere, urmată de una de refacere (parţială). În suprafaţa SP III, pe latura estică, au fost observate particularităţi constructive care confirmă un asemenea scenariu (Pl. III / 1). La o distanţă de 0,5 m şi cu 0,2 – 0,3 m mai sus faţă de bordura estică au apărut opt elemente de calcar dispuse aproape coliniar. Potrivit dimensiunilor lor, cele mai multe par a fi fragmente de dale aşezate în cant (lăţimea lor, de cca. 0,45 – 0,55 m, şi grosimea de 0,16 – 0,17 m corespunde dalelor). Este de menţionat că între cele două „borduri” au fost descoperite trei blocuri de calcar, de dimensiuni mai mari decât cele din structura bordurii; ele ar putea aparţine unei structuri de piatră necunoscute până în prezent şi care, prin poziţionare, se anunţă a fi una relevantă pentru înţelegerea configuraţiei drumului în antichitatea dacică (în campania viitoare se intenţionează continuarea şi extinderea săpăturii în acest loc). Între piesele arhitecturale aflate aici se numără un tambur de andezit de la coloanele templului de pe terasa a X-a (Pl. III / 2). Cel mai probabil el a ajuns în poziţia actuală în urma dislocării din structura zidului (este cunoscut că asemenea tamburi au fost utilizaţi la refacerea zidului la începutul secolului al II-lea p. Chr.) în cursul excavaţiilor şi lucrărilor din secolul al XIX-lea, respectiv 1980. El are înălţimea de 0,99 – 1 m, iar la bază prezintă un orificiu de formă patrulateră (latura 3,7 – 4 cm şi o adâncime de 6,4) destinat piesei metalice care asigura fixarea tamburilor în ansamblul coloanei (este primul tambur de la Sarmizegetusa Regia pentru care a fost observat acest tip de orificiu). În marginea estică a terasei a IX-a a fost deschisă suprafaţa SP II / 2021, cu o lungime de 11 m şi o lăţime de 7 m (Pl. IV / 1, 2). Prin dispunerea ei se doreşte identificarea unui segment nou al zidului de susţinere a terasei, documentarea laturii estice a edificiului de tipul aliniamentelor şi, totodată, a lucrărilor de amenajare şi extindere a terasei în diferite faze. În perimetrul său au fost incluse săpături anterioare, în care cercetarea nu fusese finalizată (secţiunea A, cu extinderea patrulateră din extremitatea estică, din anul 1950, un sondaj realizat de H. Daicoviciu şi suprafaţa SP VII / 2017). În jumătatea vestică a fost documentat pavajul din bucăţi de micaşist descoperit şi în anii anteriori pe mari porţiuni ale terasei (el aparţine edificiului de tipul aliniamentelor). La o adâncime de 0,5 – 0,6 m faţă de nivelul actual de călcare, în partea nord - estică a suprafeţei, a apărut stratul consistent de arsură, cu resturile incendiate ale unei construcţii dintr-o primă fază, ale cărui caracteristici au fost consemnate în cursul săpăturilor anterioare. Cercetarea curentă s-a oprit pe nivelul stratului de pământ argilos cu sfărâmătură de micaşist, aflat sub cel de arsură, urmând a fi continuată în anul 2022. Toate artefactele descoperite (fragmente ceramice și de sticlă, obiecte din fier, bronz și piatră) au intrat în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane.
Abstract [EN]:
Similar to the previous years, the 2021 campaign at Sarmizegetusa Regia focused on the paved road (the ceremonial access from the fortification to the sanctuary) and the 9th terrace (a monumental cult edifice supported by rows of columns), in the central area of the ancient site. Two excavation units have been performed for the investigation of the aforementioned ceremonial route. Surface SP I / 2021 measured 7 m x 4.5 m and was opened in the vicinity of several recent excavation units. The limestone slabs of the road appeared 40-60 cm under the actual ground level, being partially preserved, a situation also encountered during the last years. The western border of the road consists in two rows of limestone blocks, while the eastern border has a different appearance, as large limestone slabs have been laid on their thinner edge. Surface SP III / 2021 measured 8.5 m x 5.5 m and was opened close the Eastern gate of the stone fortification. Although heavily affected by the 19th century and 1980 interventions, several elements of the paved road were identified in situ: both borders and some of the limestone slabs. It is interesting that the western border appears to be slightly curved, revealing the direction of the road in this area (a modern drainage channel was introduced right next to this border in 1980). Other new data were collected in regards to the eastern border of the paved road, possibly indicating different construction and functioning phases. To the east, a number of eight limestone slabs were identified and could be interpreted as a second (perhaps later) border. In between these two lines, there are three massive limestone blocks, forming another row. They could signal the presence of an entirely unknown structure, which could prove relevant in the future for reconsidering the terrain configuration in the proximity of the Eastern gate. We should mention the discovery of an andesite column drum in secondary position. It features a socket on its base for a metallic fastener. Finally, SP II / 2021 (11 x 7 m) was initiated on the 9th terrace, overlapping some former excavation units. Archaeological contexts which have been partially documented in the previous campaigns have been revealed here as well: a mica schist pavement, pertaining to the monumental temple (columns alignment type), and a layer with the burnt remains of an early phase building. Investigations will be continued in order to reach the retaining wall of the 9th terrace. All artefacts entered the collection of the Museum of Dacian and Roman Civilisation.