Nădășelu | Comuna: Gârbău | Judeţ: Cluj | Punct: sit 16 (km 12+800-13+000), Autostrada Brașov-Tg. Mureș-Cluj-Oradea, Sector 3A Cluj vest (Gilău)-Mihăiești, Tronson 3A2, km 8+700-25+500 | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Nădășelu, com. Gârbău, jud. Cluj Punct: sit 16 (km 12+800-13+000), Autostrada Brașov-Tg. Mureș-Cluj-Oradea, Sector 3A Cluj vest (Gilău)-Mihăiești, Tronson 3A2, km 8+700-25+500
Raport ID:
6779
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca romană; Perioada modernă;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 57975.09 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
Gârbău
Localitate:
Nădășelu
Punct:
Sit 16 (Km 12+800-13+000), Autostrada Brașov-Tg. Mureș-Cluj-Oradea, Sector 3a Cluj Vest (Gilău)-Mihăiești, Tronson 3a2, Km 8+700-25+500
Localizare:
| 57975.09 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică preventivă
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cupcea | George | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Danciu | Sebastian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Onofrei | Cosmin Gabriel | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Urák | Malvinka | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Ciocan | Evelyn | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Ciobanu | Ciprian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Din punct de vedere administrativ, situl se află pe teritoriul localității Nădășelu, comuna Gârbău, județul Cluj, în valea dintre Nădășelu și Șardu, versantul sudic al dealului Suvagata, la o altitudine de 439 m. Acest punct se află la vest de sat și la cca 670 m vest de pârâul Nadăș.
Suprafaţa supusă atenției a oferit primele date arheologice concrete în anul 2021, prin cadrul proiectului de supraveghere arheologică a tronsonului viitoarei autostrăzii. În urma descoperirii porțiunii de drum roman și a primelor cuptoare de ars var, s-a recurs la decopertarea manuală a stratului vegetal ce acoperea porțiunea de drum roman, și decaparea mecanică a versantului dealului, unde se conturau cuptoarele. În urma acestui demers, a fost delimitată o suprafață de 14.281 m2 cu potențial arheologic, pe arealul autostrăzii, zonă denumită convențional situl 16. Suprafața a fost cercetată exhaustiv.
Cercetarea preventivă a porțiunii afectate de lucrările de construire a autostrăzii a avut in vedere eliberarea de sarcină arheologică a terenului afectat de viitorul proiect investițional. Din punct de vedere arheologic s-a urmărit definirea cu exactitate a artefactelor și vestigiilor, a orizontului cultural cronologic căruia îi aparţin acestea, recuperarea prin metode specifice a inventarelor și datelor istorice, prin cercetarea exhaustivă a ariei afectate.
Au fost descoperite și documentate complexe arheologice aparținând a două perioade cronologice diferite, fiind vorba de o porțiune a drumul din epoca romană și cuptoare de redus var din perioada modernă/contemporană.
Drumul roman descoperit în urma lucrărilor efectuate pentru viitorul tronson de autostradă este vizibil la suprafață. Acesta a fost identificat prin periegheză pe o lungime de aproximativ 5 km, el făcând legătura între două sate din prezent. Ținem să menționăm că parte din structura sa poate fi surprinsă doar atunci când nu există vegetație. Săpătura arheologică fost deschisă pe lungimea de 215 m, perimetru mult mai larg decât zona viitorului tronson, monumentul fiind dezvelit pe toată suprafață sa. Acesta s-a păstrat suficient de bine, fiind descoperite ambele laturi pe porțiuni însemnate, lățimea sa generala fiind de 3 m. Cu toate acestea, în partea de sud est, lățimea drumului ajunge la dimensiunea de 4,5 m, în zona respectivă fiind surprinsă o curbă. Pe zona dezvelită a fost descoperit și un filon de exploatare și amenajare a pietrei naturale peste care drumul pare a fi amplasat. Pentru a identifica structura drumului au fost săpate în primă fază doua secțiuni transversale, late de 50 cm. Prima într-o zona unde s-a păstrat drumul mai bine și s-a putut observa substrucția sa, adâncă de 35-40 cm, în profil fiind vizibil un strat compact de pietre. Cealaltă secțiune a fost făcuta în zona filonului de piatră unde drumul nu s-a păstrat foarte bine. În acest punct stratul de piatra este doar de 10 cm. Important este faptul că aici se poate observa cum drumul a fost așezat peste locul de exploatare a pietrei. Ulterior, în două puncte, au mai fost dezvelite două suprafețe în cadrul monumentului, deoarece aici urmează a fi amplasați doi piloni ai unui viitor viaduct. Ambele secțiuni au fost efectuate în zona filonului de piatră unde drumul era conservat foarte slab.
Cuptoarele descoperite și documentate în cadrul săpăturii efectuate în situl 16 sunt cuptoare de ars var, cel puțin din punct de vedere al funcționalității. Apariția acestui meșteșug este în strânsă legătură cu existența filoanelor de calcar și a lemnelor care puteau fi exploatate în cadrul procesului de ardere, materii prime care sunt prezente și în situl nostru.
Tipologic, toate cele 16 cuptoare descoperite și cercetate în situl 16 pot fi încadrate în categoria cuptoarelor îngropate (construite în pământ). Analogiile arată faptul că acestea sunt construite, de regulă, la marginea drumului într-un loc în pantă, cu pereții zidiți în pământ. La rândul lor și aceste cuptoare îngropate pot fi de mai multe tipuri.
Literatura face distincție între trei tipuri, care în funcție de complexitatea lor ar impune și o evoluție cronologică. Aceste trei tipuri sunt:
1. cuptoarele simple, formate dintr-o groapă cu formă și dimensiune variabilă;
2. cuptoarele cu pereții din nuiele împletite și lutuite, care erau de dimensiuni mai mici, în care puteau arde deodată în jur de jumătate de tonă de var.
3. cuptoarele cu pereții clădiți din pietre sau cărămidă. Aceste cuptoare, în funcție de dimensiune, puteau adăposti între 5–7 tone de pietre de calcar.
Caracteristica comună a cuptoarelor îngropate este că au forma unei gropi săpate în „buza" versantului, cu gura de alimentare la baza pantei. Putem întâlni și variante cu gura de alimentare cu piatră la partea superioară a pantei.
În literatură de specialitate se presupune că evoluția complexității realizării acestor cuptoare poate folosi ca indicator cronologic. Astfel, cele cu pereții din piatră sunt post-secolul al XIX-lea, acestea fiind precedate de cele din pereți de nuiele împletite și lutuite. Cele mai timpurii sunt cuptoarele simple, în cazul cărora groapa săpată nu are nici o structură de rezistență. De acest tip aparţin cuptoarele descoperite în situl 16. Cu toate acestea, datarea lor nu poate fi stabilită cu precizie în lipsa unor inventare solide.
Fragmentul ceramic găsit în umplutura cuptorului nr. 5 poate fi plasat în intervalul cronologic al sec. XVII-XIX. Prin urmare, aceste cuptoare pot fi datate în linii largi între sfârșitul evului mediu și perioada contemporană.
Abstract [EN]:
Sit no. 16 is located on the territory of Nădășelu locality, in the valley between Nădășelu and Șardu, on the southern slope of Suvagata Hill, at an altitude of 439 m. This point is located west of the village and about 670 m west of the Nadăș stream.
The first archaeological data from the site were recovered in 2021 through the archaeological fieldwalk project. Following the discovery of the Roman road portion and the first lime-burning furnaces, the works begin with the manual scraping of the vegetal layer that covered the Roman road and the mechanical removal of the topsoil of the hill slope where the furnaces were outlined. Thus, an area of 14.281 m2 with archaeological features was demarcated. The surface has been investigated exhaustively.
The archaeological investigation of the Roman road was carried out on a length of 215 m, a perimeter much more comprehensive than the area of the future section, the monument being unveiled on its entire surface. It has been preserved well enough, its overall width being 3 m. However, in the southeast, the width of the road reaches the size of 4.5 m.
The furnaces discovered and documented are lime-burning furnaces, at least in terms of functionality. Typologically, all 16 of them can be classified in the category of buried furnaces (built in the ground).
The literature assumes that the complexity their execution implies can be used as a chronological indicator. Thus, those with stone walls are post-nineteenth century; they are preceded by those made of walls of braided and clay twigs. The earliest are simple furnaces, where the dug pit has no resistance structure. Of this type belongs the furnaces discovered in site 16. However, their dating cannot be accurately established in the absence of proper inventories.
The ceramic fragment found in the filling of furnace no. 5 can be placed in the chronological interval of the XVII-XIX century. Therefore, these furnaces can be dated in broad lines between the end of the Middle Ages and the contemporary period.
Bibliografie:
1. Coman (2001-2003), Ioan Coman, Meșteșugul vărăritului în sate din depresiunea Beiușului (secolul al XVIII-lea - începutul secolului al XXI-lea), Biharea, XXVIII-XXX, 2001-2003, 53-92.
2. Kardalus (1980), Kardalus János, A homoródalmási mészégetés, Népismereti Dolgozatok, 1980 Kriterion, Bukarest, 64–74.
3. Kinda (2007), Kinda István, Vargyas mészégetői múltja és jelene I. Mészégető katlanok a Vargyas- és a Hagymás-patak völgyében, és a Kövesútfeje (puszta) határrészben, Acta Siculica 2007, 579–595.
2. Kardalus (1980), Kardalus János, A homoródalmási mészégetés, Népismereti Dolgozatok, 1980 Kriterion, Bukarest, 64–74.
3. Kinda (2007), Kinda István, Vargyas mészégetői múltja és jelene I. Mészégető katlanok a Vargyas- és a Hagymás-patak völgyében, és a Kövesútfeje (puszta) határrészben, Acta Siculica 2007, 579–595.