Iași | Comuna: Municipiul Iași | Judeţ: Iași | Punct: Situl Centrul istoric – Curtea Domnească Iaşi – Casa Ghica-Daniel/Hotel Petersburg | Anul: 2022
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Municipiul Iaşi, jud. Iaşi Situl Centrul istoric – Curtea Domnească Iaşi, Punct: Situl Centrul istoric – Curtea Domnească Iaşi – Casa Ghica-Daniel/Hotel Petersburg
Raport ID:
6993
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Epoca medievală mijlocie; Epoca medievală târzie; Perioada modernă;
Tipuri de sit:
Locuire; Mormânt izolat;
Cod RAN:
| 95079.04 |
Județ:
Iași
Unitate administrativă:
Municipiul Iași
Localitate:
Iași
Punct:
Situl Centrul Istoric – Curtea Domnească Iași
Sector:
Casa Ghica-Daniel/Hotel Petersburg
Localizare:
| 95079.04 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică preventivă
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bilavschi | George Aurelian | responsabil | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Aparaschivei | Dan | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Cordoş | Elena Cristina | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Hriban | Cătălin | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Lie | Marian Adrian | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Pîrnău-Bacumenco | Ludmila | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Baltag | Andrei | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Malaxa | Daniel | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
Raport:
Terenul supus cercetărilor arheologice preventive se află pe terasa superioară a Bahluiului, chiar în faţa fostelor Curţi Domneşti şi a Palatului Administrativ de la Iaşi, de unde târgul medieval şi s-a dezvoltat pe cele două axe fundamentale.
În documentele cartografice din secolele XVIII-XIX sunt indicate în capătul bulevardului „Ștefan cel Mare” (chiar în fața Palatului Administrativ din Iaşi, Palatul Culturii de astăzi), corpurile de clădiri Ghica/Daniel/Hotel St. Petersburg (Pl. I). Istoricii au stabilit că în primăvara anului 1848, firma „St. Petersburg” se instalase în casele bancherului Michael Daniel din apropierea Palatului Administrativ[1]. Casa din Uliţa Mare, de pe locul aflat astăzi în faţa Palatului Culturii, fuseseră construite de boierul Grigore Ghica (marele logofăt Grigore Ghica de la Herţa, întemeietorul ramurii Ghica-Budeşti, care era căsătorit cu Caterina Cantacuzino-Paşcanu). La 1847, fiul acestuia, vornicul Vasile Ghica, le-a vândut bancherului Strul Heim Daniel, care le-a închiriat, din anul următor, Hotelului Petersburg[2].
Cercetările arheologice preventive sau de salvare, derulate începând cu anii '50 ai secolului trecut în jurul acestei locaţii au dovedit o locuire continuă încă din perioada culturii Cucuteni. Principalele categorii de artefacte descoperite în acest areal sunt: materialul ceramic abundent, autohton (secolele XIV, XV-XVI, XVII, XVIII-XIX), dar şi importuri (ceramică otomană, orientală, chinezească şi de factură vest-europeană; secolele XVI, XVII, XVIII şi XIX), sticlă, obiecte din fier şi monede cu emitenţi locali şi străini (Regatul Ungariei, al Poloniei, Sfântul Imperiu Romano-German etc.). Alături de materialul arheologic menţionăm complexele de locuire civile, administrative, laice, religioase şi princiare din perioadele menţionate (a se vedea cercetările arheologilor N. Puşcaşu, V. Puşcaşu, Al. Andronic, Eug. Neamţu, St. Cheptea, C. Asăvoaie, R. Popovici, C. Hriban, B. Apăvăloaie, G. Bilavschi etc.).
Se ştia că pe terenul supus investigaţiilor arheologice preventive se aflau fundaţiile din piatră ale caselor Ghica-Daniel şi ale Hotelului Petersburg. De asemenea, ne aşteptam ca în această zonă să apară vestigii arheologice importante pentru istoria oraşului Iaşi.
Astfel, perimetrul avut în vedere a fost cercetat exhaustiv prin deschiderea a 12 unități de cercetare arheologică, denumite Cas. 1-12, între ele păstrându-se martori stratigrafici (de 1,0 m – martorii dintre casetele de pe linia nordică și sudică a sitului; de 1,50 m – martorul magistral de 66 m, care împarte situl în două zone distincte după cum se va vedea mai departe), o parte dintre ei fiind demontați la epuizarea cercetărilor arheologice și la finalizarea documentării în casetele respective. Dimensiunile unităților de cercetare arheologică sunt următoarele: Cas. 1 – 5 x 8,5 m; Cas. 2-8 – 7 x 10 m; Cas. 9 a avut inițial 5 x 7 m; Cas. 10 a avut inițial 8 x 15; Cas. 11 a avut inițial 8 x 14 m. După înregistrarea celor două stratigrafii generale au fost desființați martorii dintre Cas. 9 și 10, respectiv, dintre Cas. 10 și 11 și s-a extins perimetru cercetărilor pentru a acoperi întreaga suprafață contractată; Cas. 12 are 14 x 15 m și a fost săpată în marginea terasei, spre lunca Bahluiului, zonă care a fost extinsă prin depuneri succesive de umpluturi, astfel încât, săpătura noastră a ajuns la circa -6,20 m într-un strat de sol gri închis, foarte umed (caseta s-a umplut imediat cu apă, care provine din acumulările subterane din spatele zidului de susținere a pantei) (Pl. II-III).
Prezentarea principalelor descoperiri
Cele mai importante complexe arheologice:
Cas. 1. cu dimensiunile de 5 x 8,5 m (PL. III). Intervențiile utilitare din perioada contemporană au afectat partea superioară a unor ziduri clădite din blochete din piatră de calcar. Pe toată lungimea casetei (pe axa E-V), în zona mediană a acesteia au fost surprinse zidurile capătului estic al corpului nordic al Hotelului Petersburg, dar și elemente din structura de rezistență a fundațiilor corpului principal al hotelului (fosta casă Ghica). Lățimea acestor fundaţii varia între 0,75 și 1,25 m. Talpa de fundare a acestora a fost interceptată la -2,35 m, în timp ce fața superioară a fost identificată imediat sub stratul vegetal. Zidurile de fundație ale hotelului suprapun și distrug o pivniță, care a funcționat cel mai probabil în veacul al XVIII-lea. Acest rest de beci are bolţile prăbuşite, la fel şi cea mai mare parte a pereţilor laterali. Grosimea zidurilor era de circa 0,75-0,82 m. Adâncimea de interceptare a resturilor bolţilor (a coronamentului și a unor părți din extradosul beciului) este de -1,75 m, în timp ce podeaua pivniţei a fost surprinsă la -3,86 m. Din umplutura pivniţei a fost extras material ceramic, din sticlă, din fier şi osteologic specific secolelor XVII şi XVIII-XIX.
Cas. 2, cu dimensiunile de 7 x 10 m. Imediat sub stratul vegetal au fost dezvelite zidurile de fundaţie ale Hotelului Petersburg, dar şi rămăşiţele din subsol ale zidului de incintă care împrejmuia complexul Trei Ierarhi (PL. III). Structura din piatră a fost consolidată prin montarea unor grinzi din stejar, de formă rectangulară în secțiune (dimensiuni de 0,10 x 0,12 m), prin intermediul unor canale realizate în zidărie (zidărie cu tiranţi). Zidul a fost surprins pe o lungime totală de circa 23 m (cas. 2, 3 şi 4, apoi intră în malul nordic al casetei 4 şi continuă cel mai probabil în subteranul proprietăţii Şcolii Primare „Gh. Asachi”), are orientarea E-V, având adosat zidul fundației corpului nordic al hotelului de pe latura sa nordică.
La sud de fundaţia de pe latura nordică a fost descoperit un complex de locuire care poate reprezenta şi subsolul unei locuinţe supraterane şi care conţinea un bogat material arheologic (Pl. IV). Latura estică a casei a fost suprapusă şi distrusă parţial de săparea şanţului pentru ridicarea fundaţiilor hotelului. În jumătatea inferioară a gropii locuinţei, între -0,90/1,10 şi -2,35 m, a fost surprins un strat consistent de bulgări de chirpici arși de culoare roșietică provenind de la lipiturile pereților casei, de pe structurile din lemn ale acesteia, alături de fragmente de bârne şi scânduri din lemn de stejar carbonizate. Mulți astfel de bulgări de chirpici poartă amprentele grinzilor, a bârnelor, a parilor sau a nuielelor pe care au fost aplicați. Pe podeaua locuinței au fost depistate urme de la scândurile și grinzile carbonizate ale tălpilor și podelelor acestui complex. La circa 1,80 m față de malul sudic al casetei, pe latura vestică, a fost surprins și gârliciul de acces în locuință (sau subsolul unui complex de locuire suprateran). La circa 0,85 m spre nord de intrare a fost cercetată o anexă a acestei amenajări construită tot din bârne și scânduri din lemn (Pl. IV). Gârliciul a fost placată cu dulapi (scânduri groase) de stejar. Anexa a fost construită pe o structură din bârne, cu pereți din scânduri, pe laturile de est, sud și nord conservându-se tălpile din lemn ale acesteia (bârne de circa 0,16-0,18 m grosime, lățime = 0,18-0,22 m, lungimi de circa 1,25-1,45 m). Dimensiuni complex: 2,05 m / 4,4 m x aprox. 5,20 m. În umplutura cu dărâmătură cu lipituri din lut ars dar şi de pe podeaua complexului au fost depistate numeroase artefacte deosebit de variate şi valoroase cum ar fi: un ducat venețian din aur datat la începutul secolului al XV-lea (descoperit pe podeaua locuinței), un tezaur de monede genovezo-tătare din argint, datând din secolul al XV-lea (aproape 130 de piese emise de Hanatului Crimeii, Cetatea Albă şi colonia genoveză Tana, dintr-un văscior din lut-pușculiță de culoare cenușiu închisă, ascunsă între cele două grinzi ale podelei din lemn ale casei și ale anexei acesteia), alți cinci groși și dublu/groși de la Iliaş/Alexandru cel Bun și de la Ștefan cel Mare, denari ungurești din secolele XV-XVI, iar în partea de sus, doi aspri turcești din secolul al XVII-lea; ceramică roșietică nesmălțuită datând în secolele XIV-XV și XVI (oale cu toartă, căni înalte cu gură trilobată și toartă de susținere, opaițe, pușculițe, căni de băut etc.), ceramică neagră și cenușiu-închis cu decor incizat cu linii drepte și vălurite, cu buzele decorate cu crestături oblice sau decor spiralat, câteva fragmente de cahlă cu picior de montare și capace decorative de sobă; fragmente ale unor obiecte din bronz (verigi, un inel, câteva plăcuţe, o cruce) şi fier (o sapă, un lacăt, piroane, cuie, o balama, alte mici fragmente de la diverse obiecte sau unelte); oase de animale. Locuinţa poate fi datată pe baza materialului numismatic la sfârșitul secolului al XV-lea – începutul veacului următor.
Cas. 3., cu dimensiunile de 7 x 10 m (Pl. III). La sud de zidul fundaţiei hotelului a fost cercetată o suprafaţă de circa 12 m.p. (Cx. 85), în care a fost depistată o îngrămădire de chirpici arși de culoare roșietică conţinând şi numeroase fragmente ceramice datând din orizontul B al culturii Cucuteni, precum și o cantitate apreciabilă de oase, provenind de la mamifere domestice și sălbatice. Cel mai probabil este vorba de un complex distrus încă din vechime datând din perioada culturii Cucuteni. Între zidul canalizării interioare a hotelului şi fundaţiile hotelului a fost surprins un strat consistent de pământ maroniu amestecat cu dărâmătură de bulgări din lut ars de culoare roşietică şi intruziuni de cărbune din lemn ars. Acest strat de circa 1,55 m grosime suprapunea o groapă de formă rectangulară, având colţurile rotunjite (Cx. 102). Groapa, de formă dreptunghiulară, a fost umplută cu pământ negricios, care conţinea mult cărbune în compoziție şi cenușă. Din umplutura ei au fost extrase cahle cu picior de montare, cahle semi-tubulare și cahle-oală sub formă de bulbi, cu vârf țuguiat (material ceramic specific secolului al XV-lea).
Cas. 4, cu dimensiunile de 7 x 10 m (Pl. III). Fundaţiile de compartimentare interioară suprapun şi distrug două complexe de locuire şi o groapă din cultura Cucuteni (cu fragmente osteologice de natură animală depuse intenţionat – coarne de bovideu, o mandibulă, oasele membrelor posterioare cu tot cu copită și alte oase; şi pe fundul gropii un castron poziționat cu gura în jos, precum şi multe alte fragmente specifice aceluiaşi orizont cultural). Astfel, chiar din martorul vestic al Cas. 4 a fost identificată groapa unei posibile locuințe medievale (Cx. 60), de formă dreptunghiulară. Din umplutura ei a fost recuperat material ceramic datând din faza B a culturii Cucuteni, dar și artefacte specifice culturilor Sântana de Mureș-Cerneahov, din evul mediu și perioada pre-modernă (secolele XV-XVI, XVII și XVIII-XIX). Laturile au fost placate cu scânduri din lemn de esență moale (brad, molid sau pin), care au ars și a căror amprente se mai păstrează pe rămăşiţele pereților locuinței. Pe latura estică au fost cercetate și două gropi de par, una dintre ele mai conservând fragmente de lemn carbonizat de la stâlpul de susținere a etajului sau a acoperișului. Dimensiunile acestui complex sunt 4,80 x 5,0 m. Spre vest (chiar lângă profilul vestic al Cas. 4 suprapune și distruge partea superioară a unei gropi din cultura Cucuteni B (Cx. 97), iar spre est, complexul suprapune și distruge partea superioară a unei alte locuințe medievale (Cx. 103). În partea inferioară a complexului au fost descoperite fragmente ceramice specifice culturii Cucuteni B, fiind antrenate cel mai probabil din complexul suprapus de Cx. 60, fiind amestecat cu părți ale unor recipiente din secolele XV-XVI și XVII (oale cu toartă din pastă albă denumită pseudo-caolin cu smalț verzui, farfurii, străchini, sfeșnice smălțuite cu smalț verde și galben-maroniu), cu bucăţi de cahle cu fața traforată având reprezentări de lujeri și crini, fragmente ale unor obiecte din fier (potcoave, piroane, balamale, încuietori, un lacăt etc.), oase de animale şi sticlă de la geamuri și recipiente din sticlă. Acest complex se poate data pe baza stratigrafiei şi a materialului arheologic (în special, a monedelor) în secolele XVII-XVIII. Cx. 60 distruge partea superioară a unei gropi (Cx. 97) de formă ovală cu marginile ușor neregulate, cu funcționalitate incertă, umplută cu pământ cenușiu închis, din care au fost prelevate fragmente ceramice tipice pentru orizontul cultural B al culturii Cucuteni.
Cas. 9, iniţial avea dimensiunile de 5 x 7 m (Pl. III). După extinderea spre est şi sud a casetei 9 s-a obţinut o suprafaţă de cercetare de circa 80 m.p. Cel mai interesant complex este Cx. 73 (o posibilă locuinţă medievală). În grund se prezenta sub forma unei suprafeţe de formă dreptunghiulară, destul de bine evidenţiată. Pe podeaua locuinţei (care cunoaşte cel puţin două faze de funcţionare) a fost surprins un strat consistent de dărâmătură cu mulţi bulgări de lut ars de culoare roşietică şi părţi carbonizate ale unor scânduri/bârne. Din umplutura ei a fost recuperat material ceramic datând din faza B a culturii Cucuteni, dar și artefacte specifice culturilor Sântana de Mureș-Cerneahov, din evul mediu (secolele XI-XIII, XIV, XV-XVI, XVII). În colțul de sud-est al locuinței (chiar la îmbinarea celor doi pereți) a fost descoperit un vas ceramic de tip oală fără toartă de culoare neagră (sec. XVII), depus cu gura în jos. Pe latura estică au fost cercetate și două posibile gropi de par, una dintre ele mai conservând fragmente de lemn carbonizat de la stâlpul de susținere a etajului sau a acoperișului. Spre vest, molozul pereților și podeaua s-a lăsat într-o groapă (Cx. 75) care, ori a fost săpată anterior sau a funcționat în aceiași perioadă cu Cx.73 (posibil să fie beciul acestei locuințe. Dimensiunile aproximative ale locuinței în faza sa iniţială sunt de 3,80 x 4,20 m, acest complex fiind interceptat între -0,50 și -1,45/1,55 m.
Cas. 11, iniţial, avea dimensiunile de 8,0 x 14,0 m (Pl. III). După finalizarea cercetărilor în Cas. 11, această unitate de cercetare s-a extins spre sud cu încă o suprafață cu laturile de 10,5 x 14,0 m. Cel mai interesant complex este nr. 166, reprezentând groapa unei locuințe medievale de formă dreptunghiulară. Complexul era umplut cu pământ afânat de culoare gri deschis amestecat cu lentile de lut galben, cu cărbune din lemn ars (provenit de la scândurile podelii locuinței precum și de la stâlpii de susținere a acoperișului și a pereților casei), precum și cu lipituri de lut ars de culoare roșietică. Pe latura estică au fost surprinse două gropi de par, de la stâlpii de susținere a acoperișului, pe latura nordică alte două, iar pe latura sudică încă dooă gropi. Dimensiuni locuință: 1,70 (latura vestică)/3,0 (latura estică) x 6,40 m. Din umplutura locuinței și de pe podeaua acesteia au fost recuperate părți ale unor recipiente din secolele XV-XVI (multă ceramică neagră și cenușie provenind de la oale cu toartă, farfurii, străchini, căni de băut, cahle cu fața traforată având reprezentări de lujeri și crini), fragmente ale unor obiecte din fier, precum și o cantitate impresionantă de oase de păsări și animale.
Considerații preliminare asupra materialului numismatic
Cu prilejul cercetărilor arheologice preventive desfășurate în zona Palat 4 – Anastasie Panu (Hotel Petersburg), au fost descoperite un număr de aproximativ 170 de monede medievale şi moderne.
Cea mai timpurie piesă este o emisiune de tip venețian având numele dogelui Antonio Venier (1382-1400) (Pl. IV). De asemenea, secolul al XV-lea este cel mai bine reprezentat de monedele emise în cadrul Principatului Moldovei, în timpul lui Alexandru cel Bun și din vremea lui Ștefan cel Mare. Monedele Hoardei de Aur ocupă un loc aparte în cadrul materialului numismatic prelucrat (peste 130 de piese).
În concluzie a fost cercetată arheologic o suprafață de circa 2710 m.p., în interiorul căreia au fost identificate şi investigate 199 de complexe și contexte arheologice, datate în Eneolitic, Evul Mediu şi epoca modernă. Clădirea de pe latura nordică a complexului Hotel Petersburg măsura circa 10,50/11,0 m x 68,0 m. Sub această clădire au fost descoperite și cercetate două canalizări din piatră, care deversau conținuturile într-o canalizare magistrală din piatră (Cx. 81), cu o lungime păstrată de 48,60 m. În timpul cercetărilor arheologice au fost identificate nu mai puţin de 14 complexe de locuire (Cx. 60, 63, 73/87, 77, 79, 90, 94/96/108, 103, 104, 128, 147, 150, 166 și 180). Dintre acestea, complexele 60, 63, 73/87, 77, 79, 94/96/108 și 166 pot fi datate în secolele XV-XVI și XVII. În plus, au fost cercetate un număr de cinci gropi folosite pentru stinsul varului (Cx. 98, 99, 100, 159 și 163), folosit ca material de construcție la edificarea imobilelor din secolele XVIII-XIX. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Abstract [EN]:
During the archaeological rescue investigations from "Ghica-Daniel House/ Petersburg Hotel", from the archaeological site Old Town Center-Princely Court in Iasi, an area of about 2710 sq.m. was investigated. Inside it were identified and investigated 199 complexes and archaeological contexts, dated in the Aeneolithic, Middle Ages and Modern era. Thus, in this perimeter were found the stone structures corresponding to the fencing wall of Trei Ierarhi monastery, most likely dated to the 17th century, to which was added the foundation of the northern wall of the secondary building belonging to the complex "Casa Ghica-Daniel/Hotel Petersburg" (19th century). These structures overlap and incorporate foundations and walls from the Ghica Houses, which in turn overlap medieval complexes from the 15th-17th centuries, as well as some remains of Cucutenian complexes. The building on the northern side of the Petersburg Hotel measured about 10.50 / 11.0 m x 68.0 m. Under this building were discovered and investigated two stone sewers, which discharged their contents into a stone main sewer (Cx. 81), with a length of 48.60 m. These architectural elements, as well as the pits for clay exploitation or those for lime quenching, completely or partially destroyed the habitation complexes (dwellings, pits with uncertain functionality) of the Eneolithic period, but also from the 14th-15th, 15th-16th, 17th and 18th centuries.
During the archaeological excavations, no less than 14 habitation complexes have been identified. Among them,the complexes 60, 63, 73/87, 77, 79, 94/96/108 and 166 can be dated on the basis of particularly rich archaeological material in the 15th-16th and 17th centuries. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:
[1]. Gh. Ungureanu, Acum 120 de ani la Otelul „Petersburg” din Iaşi, în „Magazin istoric”, an. II, nr. 4 (53), aprilie 1968, p. 53-55; Aurel Leon, Martie 1848. Iaşii în revoluţie, în „Cronica“, 23 martie 1968; Constantin Botez, Adrian Pricop, Tradiţii ale ospitalităţii româneşti. Prin hanurile Iaşilor, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1989, p. 34-36.
[2]. Gh. Sibechi, op. cit., p. 401.
[2]. Gh. Sibechi, op. cit., p. 401.
Bibliografie:
1. Botez, C., & Pricop, A. (1989). Tradiţii ale ospitalităţii româneşti. Prin hanurile Iaşilor. Bucureşti, 34-36.
2. Leon, A. (1968, March 23). Martie 1848. Iaşii în revoluţie. Cronica.
3. Ungureanu, Gh. (1968). Acum 120 de ani la Otelul „Petersburg” din Iaşi. Magazin istoric, 2(4), 53-55.
4. Sibechi, Sibechi. (1980). „Otelul” Sant Petersburg din Iaşi. Cercetări istorice, S.N., 11, 397-402.
2. Leon, A. (1968, March 23). Martie 1848. Iaşii în revoluţie. Cronica.
3. Ungureanu, Gh. (1968). Acum 120 de ani la Otelul „Petersburg” din Iaşi. Magazin istoric, 2(4), 53-55.
4. Sibechi, Sibechi. (1980). „Otelul” Sant Petersburg din Iaşi. Cercetări istorice, S.N., 11, 397-402.